Mesajul spectacolului de la “Mic” este despre un viitor sumbru, s-ar putea spune întunecat de-a dreptul (lumina reflectoarelor este inexistentă. Singura sursă de lumină este dată de câteva spoturi activate de senzori de mișcare ce nu sporesc vizibilitatea). Nu pare a fi nimic de bine în ce ne așteaptă… însă se pot pune niște întrebări cu siguranță despre granița pe care o traversăm zilnic spre un poimâine care tocmai ce s-a ivit din alaltăieri-ul preocupărilor noastre multiple.

Poimâine alaltăieri de Gianina Cărbunariu, regia: Gianina Cărbunariu, scenografia: Andu Dumitrescu, Andrei Dinu, costume: Andrei Dinu, mișcare scenică: Carmen Coțofană, distribuția: Mădălina Ghițescu, Paula Gherghe, Carmen Florescu, Rolando Matsangos, Virgil Aioanei. Teatrul Mic, durata: 1 h 45 min.

Știți ce se va întâmpla în ziua în care tutunul va dispărea? Când porcul va deveni o specie pe cale de dispariție și friptura de porc nu va exista pentru că nu face parte din mâncărurile organice? Când tot ce contează sunt cariera și banii? Știți că femeile – într-un poimâine viitor –, chiar și cele cu vârste de 100 de ani, vor merge la ginecolog pentru a afla în ce stadiu se află fătul din burtă?

Știți că va veni o zi în care cuvinte ca “fastfood, încălzire globală, termopane, chibrituri” și multe altele vor fi doar noțiuni arhaice ale unui alaltăieri în timpul căruia tocmai ne credem că trăim?

Acestea sunt temele majore în jurul cărora Gianina Cărbunariu (regizor și scenarist) își construiește spectacolul poimâine alaltăieri de la Teatrul Mic. Cu o echipă tânără, din aceeași generație, speculează aspecte ale cotidianului imediat ducându-le într-un viitor care este tratat la timpul prezent. Toate sfaturile date de International Advertising Association și susținute de CNA în legătură cu fumatul, grăsimile, zahărul (“pentru sănătatea dv. evitați consumul excesiv de sare, zahăr și gră simi”…) ș.a. sunt exagerate în spectacol pentru a creiona un viitor posibil – fără fumători, cu vegetarieni, cu femei obsedate de frumusețe, carieră sau/și bani, cu imposibilitatea de comunicare… cu indivizi neîmpliniți și triști, resemnați și frustrați, lipsiți de pasiuni, vânduți corporațiilor pentru salarii și renume. Și-au făcut datoria asimilând o serie de norme sociale în spatele cărora nu s-au mai putut regăsi. Singurul fericit – din această lume a viitorului care își propune să îl extermine – este ultimul fumător care are o existență plină de amintiri, plină de întâmplări – nu toate fericite – care îl fac să se bucure de ultimele zile de viață… și de ultima țigară. Personajele viitorului prezent sunt robotizate (inspirate costumele create de Andrei Dinu), cablate la sisteme tehnologice imperfecte, ajutate să se miște de tije metalice, cu voci modificate și ireale.

Invitându-te să îți analizezi prezentul – posibil-viitor actorii își încep supozițiile temporale pornind de la invazia de spoturi și reclame tv și enumerând noțiuni care vor fi doar amintiri sau sunt deja… cum este, de exemplu, floppy disk-ul.

Taguri: nr. 6 / iunie 2010 Tweet

Thursday, June 10th, 2010 at 7:22 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed