ZOOM

Un alt fel de sex: Transsexual de exuberant

June 20th, 2007, com Un comentariu

Localul Dreams- Yume Iroiro, unde aterizasem în peregrinările mele prin Japonia nocturnă, în calitate de factotum şi de translator al firmei de aşa-zis impresariat artistic Momoran Ltd., adică Orhideea Roz Ltd., se mândrea cu prezenţa în incinta sa a doamnelor de companie din ţări atât de diverse precum România, Australia, Statele Unite, Columbia, Filipine, Thailanda şi câte şi mai câte. Găseai aici femei de toate culorile şi speciile şi, oricât de mofturos ai fi fost, nu se putea să nu găseşti măcar vreo două pe gustul tău. Jong, managerul coreean, se lăuda pentru simţul său înnăscut de a selecta numai prospături frumoase sau măcar şarmante, care făceau mândria sa noapte de noapte, când privea cu zâmbetul pe buze la doamnele sale ce le sustrăgeau clienţilor vreo 200-700 de dolari pe consumaţie numai. Nu-I interesa ce făceau ele în afara programului, erau printre ele atât curve cât şi acel gen de curtezane platonice, precum am spus, o colecţie pentru toate gusturile. Jong era aşadar fericit până într-o zi când Matsumoto, patronul ăl mare al lanţului de baruri de noapte, îl anunţă că aveau să debarce la Vise nu mai puţin de şase.

Okama este termenul generic pentru „homosexuali”, dar era vorba în speţă de şase transsexuali din Filipine. „Ştii ce-s ăia transse­xuali?”, mă întrebă Jong. „Da.” Am răspuns eu, dar totuşi el s-a simţit dator să explice: „Sunt bărbaţi care şi-au făcut operaţie şi s-au transformat… aaa… aoleu! în femei! Adică şi-au implantat sâni, pardon fie spus, dar şi-au pus şi tubul acela dinăuntru după ce şi-au smuls tubul dinafară şi iau încontinuu hormoni ca să aibă forme şi nuri.” Jong rostogoli în gură acest ultim cuvânt ca şi cum acei transsexuali s-ar fi jucat cu seducţia precum cu o castană. „Şi cul­mea. Matsumoto a înnebunit. Mi i-a dat mie să-i plasez în clubul meu, un club, cum ştii, cât se poate de normal, cum­secade şi elegant. 0 să se pogoare ruşinea asupra noastră. Ce oroare! Ce nenorocire!” Jong a plecat spre bucătărie frământându-şi mâinile. Transsexuali… Hm, de-abia aşteptam să-i văd şi antici­pam cu nerăbdare sosirea lor.

S-au arătat prima oară la club într-o duminică seara. Erau toate îmbrăcate cât se poate de colorat, cu rochii cu paiete, pene sau dantelă. Angela purta frou- frou-uri din dantelă şi muselină albă, Erika, o rochie din cauciuc cu motive leopard şi cizme roşii, Sera – o superbă rochie din paiete negre cu un motiv din şerpi ivoir. Rochia aceasta plesnea de-a dreptul pe ea şi mi-a dat-o mie ulterior deoarece, cât a stat în Japonia, şi-a pus alte silicoane, mai mari, şi veşmântul i-a devenit absolut neîncăpător, stând să explodeze în zona decolteului. Toate aveau părul lung şi erau machiate stri­dent. Linda tocmai îşi refăcea în vestiar manichiura. îşi vopsise unghiile într-un roz tare şi sufla cu tact spre ele. Erau ciu­date. Majoritatea frumoase, dar cu mişcări de bărbat. Angela era dintre toate cea mai frumoasă, de fapt o femeie foarte-foarte frumoasă, mult mai belă decât majoritatea femeilor originale, dar avea totuşi gâtul acoperit cu o eşarfă. Mărul lui Adam rămăsese acolo ca o nucă în perete. Cred că, dacă n-aş fi ştiut, nu mi-aş fi dat seama că Angie fusese la origini bărbat. Când începu programul, am observat că Erika purta la ea o gentuţă transparentă cu poza fecioarei Maria pe-o parte şi cu cea a ei însăşi goală, în baie, pe cealaltă. O arăta clienţilor pe partea cu Fecioara şi spunea „Sunt cucernică”, apoi o întorcea zicând „Şi sunt fierbinte”.

Sera şi Erika pregătiseră chiar un mic show. Dansau pe cântecul What l-lave You Done for Me, Baby, îmbrăcate într-un costum din pene cyclamen, pe care, odată ce se porni refrenul, începură să şi le smulgă ca doi papagali isterici, rămânând în final goale aşa cum le făcuseră chirurgii plastici, ceea ce era ile­gal în Japonia, unde era interzisă „scoaterea părului”, adică a celui pubian. Asta este expresia, dar nu înseamnă că organele genitale epilate pot fi expuse. Clienţii, care nu ştiau că era vorba de foşti bărbaţi, erau pe jos de încântare deoarece aşa ceva nu se mai văzuse la Vise. Fetele şi Jong erau oripilaţi, căci clienţii începeau deja să aibă o atitudine libidinoasă faţă de personal. Atunci au început bârfele. Natasha, o rusoaică, a fost prima care a început să spună petrecăreţilor că cele şase erau de fapt transsexuali. Asta le-a dat peste cap căci nimeni nu le mai invita la masă şi ele nu mai câştigau bani în plus. Au început să înjure în vestiar în tagalog, limba din Filipine, şi, când au dat de Natasha, Erika a înşfăcat-o de decolteu: „Ascultă, putal Ştii cât m-au costat ţâţele? 10.000 de dolari! Şi păsărică ştii cât m-a costat? 30.000! Trebuie să-mi scot mălaiul cumva, nu? Dacă te mai prind că le spui clienţilor că noi suntem bărbaţi, o să te tai pe faţă, puta\” Erika îi dădu drumul decolteului, iar Natasha se dezechilibră şi fu cât pe ce să cadă şi să spargă oglinda din spate.

<

Pe tot parcursul timpului petrecut la localul Dreams, am observat că trans- sexualii erau în general femei mult mai voluntare decât cele originale. Nu pier­deau nici o ocazie să-şi scoată sutienul în faţa clienţilor şi să se aplece între picioarele lor. „Oniisan – frate mai mare – vrei să-ţi fac beracho?” Beracho este un tagalogism-japonezism pentru latinescul felatioşi, când îl pronunţau, buzele trans- sexualilor formau un rond şi se umflau ca şi cum ar fi supt deja dintr-un biberon. Clienţii de la Yume Iroiro refuzau întot­deauna ruşinoşi, iar celelalte dame de companie şi Jong erau oripilaţi de-a drep­tul. „Ce dezastru! Localul acesta este pe cale să se transforme într-un gay bar din­tre cele mai porcoase!”, se plângea Jong.

Intr-o bună zi Erika mă acostează şi mă întreabă direct: „Oneesan – soră mai mare – vrei să mergem în faţă la Amando să aşteptăm fraţi mai mari şi să-i întrebăm dacă nu vor să le facem bera­cho?” în general, Erika mai ales, cea mai muncitoare, căuta să se combine cu femei natur pentru a-şi spori credibili­tatea. Teritoriul ei de manevre era, în afara Viselor, cafeneaua Almond, zisă întotdeauna Amando, din intersecţia Roppongi. Acolo, sub copertina cu dungi albe şi roz, Erika îşi aştepta în fiecare după-amiază clienţii pe care, dacă-i agăţa, îi lua la un beracho într-una dintre ca­binele telefonice de lângă părculeţ. Cerea în general bani mai puţini decât celelalte prostituate atât pentru beracho, cât şi pentru sex şi, cum nici nu solicita întot­deauna mijloace de protecţie, mi se făcea părul măciucă la varietăţile de boli sexu­ale cu care se putea procopsi. „Nu pot să rămân gravidă”, spunea ea, „deşi mi-ar plăcea, dar proştii ăia nu sunt în stare să fabrice un nenorocit de uter!” Şi deseori, la începutul programului, se arăta Erika cu câte un client care se lingea pe buze într-un mod libidinos şi-şi freca fermoarul pantalonilor. Nu ştiu de unde îi scotea şi, până n-am cunoscut-o pe Erika, nici n-am fost conştientă că asemenea specimene existau la Tokyo, care mi se părea în ge­neral un oraş cât se poate de civilizat. O asemenea lipsă de bun-simţ văzusem numai la obsedaţii din Cişmigiu şi era greu de conceput că aşa ceva exista în rafinata Japonie.

Dacă voiai neapărat să rămâi singură în noapte n-aveai decât să ieşi la masă cu nebuna de Erika după terminarea progra­mului. Aveam aşadar în vedere restauran­tul filipinez care era deschis până la ziuă tocmai pentru damele de companie fili- pineze care lucrau în zonă. Trei tipi ne agăţară lângă Almond, iar Erika îşi dădu peste cap lentilele de contact albastre şi spuse: „Sunt una chica espahol. Vreţi să încercaţi mi chuchal Pot să vă fac şi bera- cho, dacă vreţi.” Cum cei trei tipi se arătară interesaţi atât de organul sexual contrafăcut al Erikăi, cât şi de actul de felaţie, se duseră toţi patru către un Iove hotel şi mă lăsară în mijlocul străzii, la trei noaptea. Am ales un restaurant thai- landez din imediata apropiere. Şi câte şi mai câte nu făceau Erika & Co. <

Cum tot a venit vorba de Thailanda, probabil că în această ţară există cea mai mare şi mai activă prezenţă gay din lume. Homosexualii – gatoey -, fie că sunt puri gay, travestiţi sau transsexuali, abundă aici şi se dau în spectacol mai abitir ca la San Francisco. în apropierea Patpong-ului, renumita stradă a prostitu­atelor şi cluburilor de noapte cu o gamă variată de pussy show, se află Silom Road, bulevardul gay. Aici, în câteva cluburi, poţi vedea inclusiv sex gay pe scenă. Şi, dacă nu-şi fac veacul în Patpong, aici îi regăseşti pe toţi trans- sexualii, care nu precupeţesc nici un efort pentru a-şi valorifica artistic şi finan­ciar proaspăt dobândiţii sâni şi genitale. Ca şi în Patpong, unde întâlneşti mai multe pussy originale, şi aici te poţi delecta cu câte un pussy needle (ace), pussy candle (lumânare), pussy baloon shot, pussy writing, pussy flower, pussy egg, pussy bottle etc. etc. Am intrat într-un mic bar în colţul căruia se afla un duş în care puteai vedea totul printr-un geam mare. Aproape totul, căci geamul era aburit. Un domn şi o doamnă trans- sexuală se spălau acolo făcând o sume­denie de clăbuci şi el o pătrundea pe ea în toate orificiile imaginare. La barul din mijloc erau doi transsexuali, iar una îi băga celeilalte în vagin, apoi în anus, gâtul unei sticle de bere. Pentru aceasta, cea pătrunsă se urcase în patru labe pe tejghea, în faţa mea. Hm… Văzusem tru­cul acesta performat de două femei într-un bar din Pattaya. Era identic, numai că, în cazul din Pattaya, fetei care primea gâtul sticlei îi curgea pe coapse un vâs­cos lichid vaginal. Aceasta nu se întâm­pla aici. Ceea ce mă făcea să mă întreb: deşi transsexualii au un vagin, pot ei oare ajunge la orgasm? Sinceră să fiu şi având în vedere toate cele, mă îndoiesc. <

M-am interesat şi am aflat cam unde se pot face astfel de operaţii şi de ce.

Operaţiile de schimbare de sex se pot performa mai ales în Statele Unite şi Canada, cu mai mare siguranţă şi cu un control psihologic exhaustiv în prealabil. Ele sunt rezervate aici celor care vor să-şi schimbe sexul pur şi simplu din dorinţa de a deveni femeie. Sau chiar, mai nou, bărbat. Prima operaţie de acest fel, în care o femeie a fost transformată – ce-i drept, mai nereuşit – în bărbat s-a făcut în Canada. în sud-estul Asiei, Filipine, Thailanda sau chiar Malaysia, deşi aces­ta este un stat musulman, operaţiile de schimbare de sex sunt mult mai ieftine, fără evaluare psihologică prealabilă şi motivul pentru care se fac este mai ales acela de a practica pe viitor prostituţia feminină. Este cunoscut faptul că prosti­tuţia masculină aduce infinit mai puţini bani, fie ea heterosexuală sau gay. Şi tocmai de aceea, în scopul comerţului sexual, se recurge la o operaţie de schimbare de sex. Există poveşti oripi­lante despre clinicile specializate din Asia de sud-est. Cele din Penang, Malaysia, de exemplu, sunt reputate în folosirea de silicoane şi vaginuri recupe­rate direct din cimitir, de la persoanele decedate şi îngropate. Hotărât lucru, în Asia este mai bine să fii budist şi să te incinerezi. După operaţie, aşa cum am văzut, proaspetele femei practică sexul la greu, în cea mai mare parte a timpului în scopuri lucrative.

Dincolo de împărţirea lucrurilor între bune şi rele, am cunoscut transsexuali şi pot să afirm că ei sunt de regulă per­soane vivace, vesele şi foarte-foarte prie­tenoase, chiar atunci când nu au nici un interes. 0 nouă viaţă sexuală este pro­babil un mod de a lua viaţa de la capăt şi de a o privi şi trăi într-o lumină nouă, mai vie, mai solară. Extrem de exuberanţi, aşa sunt transsexualii, această categorie extremistă a marii societăţi gay. Aşa că, dacă privim lucrurile cu deschidere şi largheţe sufletească, şi acesta este un mod de viaţă perfect acceptabil.

Taguri:

Comentarii

  1. Awesome website…

    Really nice blog. I will check back for more information on this subject later….

Comenteaza