Viaţa în negru
January 25th, 2009, Silvana Patrascanu
4 comentarii
Tweet
Sâmbătă, 15 noiembrie 2008, în jurul orei 14.50, la orizontul minus 1.000, abatajul 431, în mina Petrila se produce o puternică explozie. În urma deflagraţiei, mor pe loc opt mineri, iar alţi nouă sunt răniţi. Vestea cade ca un fulger în oraşul Petrila şi, înainte ca tragedia consumată în subteran să strice monotonia programelor de ştiri ale unei zile de sâmbătă, trece din gură în gură, în toată Valea Jiului: „Au murit opt la Petrila!“
În contextul tragediei, o echipă de salvatori, formată din opt mineri, coboară în mină cu scopul de a aduce la suprafaţă trupurile fără viaţă ale colegilor lor. La ora 18.40 are loc o nouă explozie şi patru dintre salvatori mor pe loc. Cei patru rămaşi în viaţă, dintre care trei răniţi la rândul lor, cu un efort, final, greu de descris, aduc la suprafaţă cadavrele minerilor salvatori. Se prăbuşesc la gura minei. În câteva ore, la Petrila au murit 12 oameni, alţi opt fiind la graniţa dintre viaţă şi moarte. În Petrila s-a făcut dintr-o dată noapte.
Evenimentele din sâmbăta neagră de la mina Petrila sunt cel mai grav accident minier din ultimii patru ani. Ghinionul dublu sau norocul strâmb al minerilor face ca tragedia să se fi consumat în plină campanie electorală. Aşa se explică perindarea liderilor politici prin Vale, doar aşa despăgubirile „mai mari ca niciodată“, atenţia acordată răniţilor, anchetele încrucişate, deschise de toate ministerele care aveau o cât de mică legătură cu sectorul minier şi, nu în ultimul rând, mediatizarea excesivă a subiectului.
Abatajul 431 a fost deschis în data de 7 noiembrie, adică la o săptămână înaintea tragediei. Ancheta ulterioară a dovedit că locul nu era nici pe departe unul sigur pentru exploatarea de minereu, fiind instabil, cu acumulări mari de gaze. Pe de o parte metan, pe de alta dioxid de carbon rezultat din autoaprinderea cărbunelui. Circulaţia aerului a făcut posibilă alimentarea cu oxigen a zonei, ceea ce a favorizat exploziile. Situaţia critică a respectivului punct de lucru era cunoscută conducerii de la Petrila, iar sâmbătă, 15 noiembrie, o echipă formată din 16 mineri, printre care se aflau şi cinci mineri salvatori de la Staţia Centrală de Salvare Minieră, au intrat în adâncurile de la Petrila cu scopul de a stinge focurile aprinse şi de a evalua situaţia din subteran. Deflagraţia i-a ucis pe loc pe opt dintre membrii echipei. Victimele primei explozii au fost: inginerul şef producţie Brad Iosif, şeful sector 1 Holinger Doru, Stoian Vasile – miner sector 1, Măţan Adrian – ajutor miner, Şipoş Cristian – miner sector 1, Mateş Dan – sondor sector 6, Alexa Marcel Alin – sondor sector 6, Moş Silviu – miner şef schimb sector 1. Alţi opt mineri au fost grav răniţi. Şeful de brigadă Sorin Mihai Bîlbă a murit în dimineaţa zilei de 25 noiembrie, după zece zile de chin, ca urmare a traumatismului cranio-cerebral suferit. Bîlbă avea arsuri profunde pe 85 la sută din suprafaţa corpului, şansele lui de supravieţuire fiind minime.
Conform datelor rezultate din ancheta procurorilor, după ce au fost audiate peste 150 de persoane, inclusiv mineri supravieţuitori ai exploziei, se conturează ideea că şefii de la Exploatarea Minieră Petrila, cunoscând situaţia din mină, au încercat să ţină sub control focurile din adânc. În consecinţă, în data de 10 noiembrie s-a făcut un „plan de atac“ având un dublu scop – evaluarea, motiv pentru care în mină au coborât şefi, şi stingerea incendiilor, misiunea revenind minerilor salvatori.
Răniţii primei explozii au fost aduşi la suprafaţă de minerii supravieţuitori. În stare de şoc aceştia nu au fost în stare decât să mulţumească lui Dumnezeu că au scăpat cu viaţă şi să spună că în mină s-a dezlănţuit iadul!
Din spirit de solidaritate, manifestat până la sacrificiul suprem, s-a format imediat un grup de nouă mineri salvatori, care la trei ore de la prima explozie a coborât în mină. Au reuşit să ajungă la locul unde zăceau fără suflare trupurile colegilor şi şefilor lor, i-au tras din locul respectiv, şi, înainte să apuce să-i aducă la suprafaţă, au fost loviţi de o a doua explozie. Au murit, pe loc, salvatorii minieri Nicolae Puian, Daniel Frăţilă, Attila Elekes şi Trandafir Vişan. Patru dintre supravieţuitori au fost răniţi dar starea lor s-a ameliorat rapid, toţi fiind în afara oricărui pericol. Tragismul situaţiei este că salvatorii celei de a doua echipe au adus la suprafaţă, deşi şi ei erau arşi şi răniţi de exploxie, pe cei patru colegi ucişi.
Echipa a doua a încălcat toate regulile mineritului. Într-un loc în care a avut loc o deflagraţie nu se intră vreme de cel puţin 24 de ore. Şeful echipei salvatorilor a fost însă forţat de mineri să-i coboare pe aceştia în subteran. Dovadă stă faptul că Nicolae Paştiu, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a afirmat că minerii salvatori au intrat în mină conştienţi perfect de riscurile la care se supun. „Între mineri există o solidaritate cum în puţine alte locuri se mai întâlneşte. Minerii salvatori au intrat în mină pentru că trebuiau să-şi ajute colegii. Practic nimeni nu i-ar fi putut opri“, a afirmat Paştiu.
Din datele adunate de la buni cunoscători ai situaţiei din Valea Jiului, şi de la Petrila în special, de la anchetatori şi, nu în ultimul rând, de la minerii de la Petrila, rezultă următoarea situaţie generală. Punctul de lucru unde au murit sâmbătă 12 mineri, în două explozii succesive, era unul recent deschis şi pus în exploatare, deşi nu erau întrunite toate normele de siguranţă. Minerii şi conducerea de la Petrila ştiau acest lucru. Minerii au acceptat să coboare în subteran, pentru că, dacă mina are randament, este menţinută deschisă. În caz contrar, oricând s-ar putea pune problema închiderii acesteia, iar mina este singurul loc de muncă al acestora, şi implicit singura sursă de venit. Pe de altă parte, minerii au fost împinşi de la spate de conducerea minei Petrila care le promitea, în schimbul muncii în acel loc extrem de periculos, sporuri şi prime. Ancheta procurorilor s-a centrat pe acest din urmă aspect.
Procurorul Nicolae Paştiu, prim-procuror de la Parchetul Hunedoara, a precizat: „Au fost audiate persoane din conducere, dar nu facem public numele lor, pentru că dosarul este unul de cercetare prealabilă, ca în oricare alt accident colectiv de muncă. Nu am audiat încă minerii răniţi, dar avem date despre cum arăta situaţia în mină, sâmbătă, la momentul exploziei. Trebuie spus că în mină, sâmbătă, au intrat ingineri şi şefi de tură, care să evalueze situaţia din respectivul punct de lucru, şi nu mineri trimişi la exploatare de minereu”. Declaraţia procurorului Paştiu conduce la ideea că la nivelul factorilor de decizie ai minei Petrila se ştia de existenţa unei situaţii critice, fapt recunoscut de aceştia în cursul audierilor.
Nici unul dintre accidentele soldate cu morţi, din Valea Jiului, nu s-a finalizat, în ultimii 20 de ani, cu tragerea la răspundere a şefilor exploatărilor miniere. Acest amănunt este în sine un verdict pentru ancheta tragediei de la Petrila din 15 noiembrie.
foto Agerpres
Au fost identificaţi vinovaţii!
Procurorul Ioan Nicodim, fost miner, şi unul dintre anchetatorii tragediei de la mina Petrila, afirma: „Este luată în calcul, în principal, eroarea umană. Sunt în discuţie elementele infracţiunii de pericol, dintr-o lege specială, precum şi cele de rezultat, referitoare la încălcări ale normelor de protecţie a muncii incriminate în Codul penal.“ PlecĂnd de la afirmaţia procurorului Nicodim, rezultă faptul că există deja date suficiente pentru a contura, în temeiul Legii 319 din 2006, o serie de vinovăţii comune ale celor care au intrat în subteran, dar şi ale celor din cadrul conducerii Exploatării Miniere Petrila. De notat este faptul că, în cazul celor mai grele acuzaţii, care s-ar putea formula, luĂnd în calcul prevederile legii mai sus-amintite, cele mai mari pedepse, pe care la o adică le pot primi cei care vor fi găsiţi vinovaţi, sunt de maximum trei ani închisoare.
Procurorul Nicolae Paştiu, prim-procuror la Parchetul de pe lĂngă Tribunalul Hunedoara, a afirmat: „Ancheta nu este gata, pentru că lipsesc expertizele celor de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă. Va mai dura. Nu ne este frică, nu vrem să muşamalizăm tragedia de la Petrila. În ceea ce priveşte acuzaţia de eroare umană, la care s-a referit procurorul Nicodim, aceasta trebuie înţeleasă într-un spectru mai larg. Nu ne referim doar la cei care au fost în mină!“
Surse din Parchet au afirmat că marea problemă întĂmpinată de anchetatori în cursul audierilor au fost declaraţiile contradictorii ale unor persoane, cu scopul clar de a conduce ancheta către alte concluzii, care să înlăture vinovăţia umană şi culpa celor din conducerea Exploatării Miniere Petrila. În paralel cu ancheta procurorilor a fost realizată o anchetă a Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara (ITM). La audieri au participat concomitent reprezentanţi ai ITM Hunedoara şi procurori, ambele părţi constatĂnd tentativa unor ingineri din cadrul EM Petrila de a deturna sensul anchetei. Referitor la aceasta, Ileana Bodea, şefa Serviciului de Sănătate şi Securitate în Muncă Petroşani, a afirmat: „Au fost foarte multe declaraţii divergente. Practic, din cauza acestora a trebuit să refacem o serie de audieri. În ciuda acestor probleme, pot spune că există concluzii, şi avem o serie de persoane pe care le putem considera responsabile de tragedia din 15 noiembrie, dar acestea nu vor fi numite şi nici acuzate oficial, decĂt după concluziile Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă, raport care va veni la finele lui ianuarie. PĂnă acum au fost audiate mai mult de 200 de persoane, inclusiv conducerea suspendată de la Petrila, lideri de sindicat şi oficiali de la Compania Naţională a Huilei Petroşani.“
Accidentul de la Petrila s-a produs la şapte zile de la deschiderea respectivului punct de lucru. Conform legii, în momentul deschiderii unui punct de lucru, conducerea minei este obligată să constituie ceea ce se numeşte „o comisie de punere în funcţiune“, din care să facă parte ingineri ai Departamentului de sănătate şi securitate, care să semneze pentru faptul că locul respectiv de muncă este unul care să întrunească condiţiile de siguranţă pentru a se trece la exploatarea minereului. Decizia finală aparţine directorului minei. Din comisia de la Petrila care a confirmat prin semnătură faptul că abatajul este sigur fac parte şase persoane. În baza raportului acestora, Aurelian Necula a semnat pentru deschiderea respectivului punct de lucru în data de 7 noiembrie. Exploziile, care au curmat viaţa a 13 ortaci, au avut loc în 15 noiembrie.
6,168 afisari
