Adrian Năstase pe patul de lebădă
July 15th, 2012, Mihail Galatanu Un comentariu TweetAdrian Năstase a fost, fireşte, nu un om, ci (chiar) evenimentul cel mai important al lunii politice care a trecut. A fost un thriller. Toată lumea s-a uitat la el cu sufletul la gură. În faţa telenovelei Năstase, a pălit până şi dramoleta Victor Ponta-Bruxelles-Traian Băsescu. În care premierul Ponta i-a luat-o înainte şi i-a tras neve-ul, aşa precum se spune între senatorii şuţilor de prin Ferentariul etern & fascinant.
Adrian Năstase a polarizat toată lumea în jurul lui. S-au format valuri, adeziuni pro şi contra sinucidere. Semn că personajul Adrian Năstase contează. Unii au tunat împotriva lui. Alţii l-au căinat. Au fost şi voci care au vituperat. Liviu Dragnea, de exemplu, i-a luat, în mod constant, apărarea. În timp ce Şerban Brădişteanu a făcut aproape corp comun cu starea de urgenţă a ex-premierului din epoca baronilor. La fel au făcut şi ziarele. Unele l-au apărat, s-au făcut platoşă/& fantoşă.
Fiul său, Andrei Năstase, a anunţat că îşi dedică întreaga viaţă demonstraţiei că tatăl său e nevinovat.
Baronii? Au ridicat din umeri şi au plecat la PDL. Acum, îi putem regăsi pe toţi acolo.
Până la urmă, Adrian Năstase a ajuns la secţia de urgenţă a penitenciarului. Familia a venit la el cu primele ajutoare. Merita Adrian Năstase să ajungă acolo? Greu de spus. Cert este că el a decontat nota de plată a partidului. Ion Iliescu, de exemplu, merita de infinit de mai multe ori să se afle în aceeaşi situaţie.
De ce nu a ajuns? Cineva l-a păzit, acolo sus. Şi, dacă o să ne întrebe cineva de ce, o să murmurăm numai câteva cuvinte. Ba nu, cifre: 13, 15… Iunie, dacă trebuie să adăugăm şi luni.
Era un plan pregătit de mult timp. Anunţat încă de la înscăunarea lui Victor Ponta ca premier. Încă de atunci, se prevedea eliminarea preşedintelui Traian Băsescu din instituţia prezidenţială. Ştiam, încă de la numirea lui Victor Ponta ca premier, că aceste două tabere se vor confrunta. Nu ştiam detaliile, deşi, poate, chiar şi ele erau previzibile. „Prezenţa la Bruxelles“ a fost un simplu „joc de glezne“, aşa, pentru încălzire.
Liderii USL au definitivat, in linii ample, planul politic menit să ducă la suspendarea lui Traian Băsescu. Există, la acest parcurs, UN ALGORITM de paşi consumaţi accelerat – şi care se continuă şi în următoarele zile. Primul pas este înlocuirea Avocatului Poporului. Pasul doi cuprinde modificarea Legii Curţii Constituţionale a României printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Al treilea pas este înlocuirea a doi judecători de la Curtea Constituţională. Apoi, înlocuirea celor doi preşedinţi PDL ai Senatului și Camerei Deputaţilor. Faza finală este iniţierea procesului de suspendare a lui Traian Băsescu, posibilă din momentul în care Uniunea Social Liberală controlează Avocatul Poporului, Parlamentul şi Curtea Constituţională a României. Crin Antonescu a fost deja numit preşedinte al Parlamentului.
Roberta Anastase a fost revocată din fruntea Camerei Deputaţilor.
Crin Antonescu a devenit noul președinte al Senatului prin revocarea – în forţă – a „buldogului“ Vasile Blaga. Cel din urmă a fost demis din funcţie într-o şedinţă extraordinară a plenului. Ca al doilea om în stat, Crin Antonescu va deveni președinte interimar al României dacă Traian Băsescu va fi înlăturat. Vasile Blaga a calificat drept „lovitură de stat“ acţiunea parlamentară. Tot el a anunţat că va depune o plângere penală pentru încălcarea Regulamentului Senatului.
Din partea PSD, domnul Ilie Sîrbu a spus că motivul pentru demiterea lui Blaga este faptul că Uniunea Social Liberală deţine majoritatea.
Un alt membru PSD, Valeriu Zgonea, a declarat că „PDL poate să sesizeze şi mama Curţii Constituţionale“. „Mama Curţii Consituţionale“ n-a zis nimic.
Roberta Anastase a declarat, vădit supărată pe cele întâmplate: „S-au încălcat toate procedurile. Avem colegi la Senat care vor contesta această hotărâre şi sperăm că va exista o decizie a Curţii Constituţionale a României care să aşeze lucrurile în graniţele constituţionale.“
Preşedintele Traian Băsescu a ieşit şi el la rampă, cu un mesaj dur.
Scena politică se radicalizează tot mai mult. Şi, dintr-o tablă de şah, aşa cum a arătat ceva mai înainte, a ajuns să pară un câmp de bătălie, prin care trece fumul şrapnelelor – şi şuieră gloanţele.
La închiderea ediţiei, deja se vorbea despre suspendarea preşedintelui Traian Băsescu.
nr. 7 / iulie 2012 Tweet
JUSTITIE = ADEVAR. VIII – MORTII = MINUS in ultimii 20 de ani in Romania. 1. Cifra de 18.308.612 alegători înscrişi pe Listele electorale permanente, sustinuta de Ioan Rus, este cifra viilor şi morţilor cu drept de vot, inclusiv Elodia si Pacepa. 2) Cifra de 16.527.971 de alegători are la baza comunicatul, Institutului Naţional de Statistică, că după recensămîntul populaţiei şi locuinţelor din anul 2011, s-a stabilit că populaţia totală a României a fost de 20.254.866 de locuitori, din care 18,4% sînt minori, adică 3.726.895 de persoane. 3) Cifra de 17.842.103 de alegători, a fost precizata în scris, în Hot. C. C. nr. 3/2003, Mon. Of. nr. 758/2003. De atunci, populaţia României a scăzut dramatic, ca urmare a “Sa traiti bine”. Acum, C. C. poate să uite de această cifră şi să raporteze numărul votanţilor la referendumul din 29 iulie 2012 la viii şi morţii comunicaţi de ex-ministrul Rus ca fiind înscrişi pe listele electorale? Cvorumul de prezenţă impus de C. C. basista a condus la încălcarea flagrantă a recomandărilor Comisiei de la Veneţia, anume că „NU se recomandă următoarele: un cvorum (prag, procentaj minimal) de participare…”. Ce vină au cei aproape 8,5 milioane de alegători care s-au prezentat la referendum şi de ce numărul lor să fie raportat la numărul celor înscrişi în listele false, la care face trimitere ex-ministrul Ioan Rus? Daca Curtea Constitutionala incalca prevederile din Lege, in care se prevede modul cum se intocmesc si actualizeaza “Listele electorale permanente” ar trebui dizolvata de urgenta. Ex-ministru Rus nu este naiv, a facut si face joc dublu. P.S. Multe raspunsuri (dosare santaj) sunt in camera de la Cotroceni sigilata in mod abuziv de Basescu. Doar este domeniul public al statului, iar statul sunt eu (Basescu). “Statul sunt eu” sunt cuvintele lui Ludovic al XIV-lea spuse in Parlamentul francez.