Duminică, 20 ianuarie, la sala „Horia Lovinescu”, de la ora 19.00, va avea loc prima reprezentaţie din 2013 a spectacolului “Maria Callas”, după Master Class de Terrence McNally.

 Din distributie fac parte: Victoria Cociaş (Maria Callas),  Andreea Măcelaru Şofron (Sophie de Palma),  Mihai Vârtosu (Manny Weinstock ),  Daniel Madia (Tony Candolino),  Ruxandra Urdăreanu (Sharon Graham), Dominic Vârtosu Stefan Bahnaru (maşinistul). Regia: Radu Gabrea. Decorul: Sică Rusescu  & Andreea Koch, costumele: Andreea Koch.

 Premiera absolută a piesei lui Terrence McNally în România a avut loc la Teatrul „Nottara”, în 1997, având-o în rolul principal tot pe Victoria Cociaş. Spectacolul a avut un răsunet extraordinar, atât în ţară, cât şi peste hotare, fiind prezentat cu succes la Canberra, Sydney şi Melbourne în Australia, la New York – Columbia University Theatre, la Washington DC – Rosslyn Theatre. Despre prezenţa pe scenă a Victoriei Cociaş s-au scris cronici elogioase în presa internaţională: „O interpretare excepţională, cum de mult nu s-a mai văzut la Washington. Un spectacol remarcabil, condus cu o mână de maestru de regizorul Radu Gabrea”; „O mare actriţă într-un spectacol de zile mari”; „Publicul a fost entuziasmat de prestaţia artistică excepţională a Victoriei Cociaş”.

Au urmat Helsinki, în Finlanda, precum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Tampere. Trebuie neapărat să o vedeţi pe Victoria Cociaş, interpreta rolului marii Dive. Seducătoare, mai ales în pasajele care îmbină intelectualul cu patosul, scria presa finlandeză.

În spectacolul de la Teatrul „Nottara”, regizorul Radu Gabrea a reunit o echipă de actori tineri, în rolul titular fiind distribuită Victoria Cociaş. Aceasta se achită excepţional de misiunea propusă, reuşind să coaguleze într-un portret fascinat. Montarea ne dezvăluie o Callas diversă, un caracter complex, puternic şi în acelaşi timp fragil, caustică, dar şi generoasă. Actriţa emoţionează în pasajele în care personajul său retrăieşte momente din pasionanta poveste de dragoste cu Aristotel Onassis, perioada copilăriei marcată de o sărăcie torturantă sau clipele de glorie pe marile scene ale lumii. În acest context, la fel de impresionată este şi concepţia scenografică semnată de regretatul Sică Rusescu şi Andreea Koch. (Răzvana Niţă – PORT.ro)

Terrence McNally povesteste:

“Cum am cunoscut-o pe Callas…

 Ca cei mai mulţi dintre oameni, am auzit prima dată vocea  Mariei Callas pe un disc. Era întâia înregistrare a Mariei Callas, cântând în opera Lucia De Lamermoor, în anul 1953; eram elev la liceul Corpus Christi, în Texas, şi îmi câştigam banii pentru discuri servind la Caffeteria Robin Hood din apropierea şcolii. Aveam 15 ani şi eram un visător, convins că Maria Callas cântă pentru mine.

A o asculta pe Callas nu este o ascultare pur şi simplu. Este un permanent dialog cu ea şi, în cele din urmă, cu tine însuţi. Atunci când cântă, Callas ne vorbeşte. Ne mărturiseşte tainele ei, durerile şi bucuriile ei – iar noi i le împărtăşim pe ale noastre. „Sunt atât de disperată, atât de fericită”, ne mărturiseşte ea. „Şi noi, şi noi!”, îi răspundem. Ne regăsim în Violetta, Norma sau Lucia, când o ascultăm pe Callas în aceste roluri.

Nu este nicio exagerare atunci când afirmăm că ea a schimbat fundamental faţa operei, ca gen muzical. Trebuie să îi fim recunoscători pentru că ne-a dezvăluit noi înţelesuri ale muzicii pe care credeam că o cunoaştem atât de bine. A ridicat ştacheta pentru toţi cântăreţii de operă, care aveau să-i urmeze. Cântăreţii „mecanici”, cei „comozi”, cei „prudenţi”, trebuie să o fi urât-o enorm. Callas a descoperit în marile opere romantice ale lui Bellini, Donizetti şi Verdi ceea ce niciun alt cântăreţ până la ea nu auzise sau nu descoperise: poezia acestei muzici. Ceilalţi cântau notele, Callas cânta înţelesurile. Toţi se osteneau pentru tonuri frumoase, ea avea un ton aparte.

Arta Mariei Callas este inepuizabilă chiar atunci când înregistrările nu sunt perfecte. Îi vom rămâne veşnic îndatoraţi! Opera a reînviat graţie ei. Trebuie să îi fim recunoscători. După Callas, nu mai există un drum înapoi.”

Mircea Eliade,  Nichifor Crainic, Petre  Ţuţea, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu, Nae  Ionesco,  Vintilă  Horia. Ce au în comun aceste nume de prim rang ale culturii româneşti? Sunt,  fireşte, filosofi,  oameni  de ştiinţă şi scriitori excepţionali – dar în afară de valoare  îi mai leagă faptul că au avut simpatii legionare. Citeste continuarea

Dacă  vesticii  au retras  unele  medicamente din piaţă,  când specialiştii  lor  au constatat că au efecte nocive  pentru  sănătatea pacientului,  de  ce  nu  le-am  retras   şi noi?  Pentru  a  lămuri lucrurile, ne-am interesat la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor  Medicale  – ANMDM – de ce şi, mai ales, când se retrage un medicament din piaţă. Citeste continuarea

Medici  specializaţi  în  terapii  alternative şi  remedii   naturale, personalizate, non-invazive. Pe  scurt, reţeta de  succes a Centrului de sănătate şi viaţă O&D. Citeste continuarea

Pe  vremuri  puteai  să îţi fixezi  ceasul după  mersul trenurilor. Astăzi, aproape  nu există traseu  pe  care  trenul  să nu întârzie măcar zece  minute. Citeste continuarea

„În Republicii“.  Atât. Nici măcar „În Republicii  53“, ca şi când n-ar fi existat decât o casă pe tot bulevardul.  „În Republicii“  era suficient, era  codul  pentru două generaţii de  adolescenţi, de  la sfârşitul anilor  ’60 până după mijlocul  deceniului următor.  Casa era un magnet uriaş al cartierului, mai ales  prin curtea ei, mai ales prin banca din curte, dar nu numai. O casă care  a murit  şi a-nviat. Citeste continuarea

Aproape  de  Cheile  Nerei   din  Munţii Aninei,  pe  o  colină  din apropierea satului Slatina Nera din judeţul Caraş-Severin, a fost pusă piatra de temelie pentru prima clinică de recuperare a bolnavilor  de  cancer   în  stadii  iniţiale   –  Clinica  Nera.  Anual,  în România, sunt  depistate peste 2.000 de noi cazuri  de cancer. Citeste continuarea

În ziua de 22 octombrie 1911 se distribuie primul număr al revistei Flacăra    –  literară,  artistică,  socială    – tipărită  în   atelierele   Socec,   având redacţia şi administraţia în  Bucureşti,  pe str. Parfumului nr. 3. Publicaţia este săptămânală,  având  ziua  de  apariţie sâmbăta.   Director  fondator    este Constantin Banu. Citeste continuarea

România, sursă de sclavi pentru Europa, ţară  de tranzit şi destinaţie pentru traficul de suflete, o afacere globală cu riscuri mici care  generează profituri  imense pentru traficanţi. Citeste continuarea

Dacă  ar  fi  să facem  haz  de  necaz,   situaţia   învăţământului  din România ar încăpea într-un banc de „ultimă generaţie“. Cică elevul, întrebat de profesor dacă a citit „Iarna pe uliţă“, răspunde: „Eu nici  vara,  la  terasă, nu  citesc…“ Cam pe-aici   suntem, după  19 miniştri ai educaţiei, în ultimii 20 de ani. Şi cam tot atâtea reforme. De forme, evident! Citeste continuarea