500: Internal Server Error 500: Internal Server Error
PEOPLE

Analia Selis: „Nu există frustrare mai mare decât să nu încerci“

April 15th, 2008, com Comenteaza

Absolventă a Facultăţii de Arte Muzicale din San Miguel de Tucuma, oraşul ei natal, Analia Selis nu ştia că un român, Răzvan Suma, o aşteaptă în America, la Boston, şi de acolo o va duce tocmai în sud-estul Europei. Dar tot ceea ce nu bănuieşti că ţi se poate întâmpla, se întâmplă. Ea a primit o bursă la Longy School of Music din Boston, Răzvan la fel, a urmat Falling in love in America, căsătoria celor doi în 2003 şi câştigarea Cerbului de Aur în 2004 plus mutarea Analiei definitivă în România. Şi mai mult, a devenit apreciată şi cunoscută în întreaga Românie cucerind publicul prin muzica şi farmecul său aparte. Iniţial, Analia a lucrat cu casa de discuri Media Pro Music, iar de ceva timp drăguţa argentiniancă a devenit noua vedetă a celor de la CAT Music.

Albumele Analiei Selis – Aqui, hoy, aqui, Mañana, Ultimele noutăţi şi cu adevărat ultima noutate în materie de discografie: Sueños (Vise). Patru – care sunt fie creaţii proprii ale Analiei, fie adaptări tradiţionale în ritmuri de rumba şi bolero.


– Ce ne poţi spune despre albumul Sueños (Vise), albumul anului acesta? Dar despre single-ul A la ronda, ronda?

– Sueños-Vise este un album plăcut, cu melodii pentru mai multe gusturi, un album pe care eu şi ceilalţi artişti care au înregistrat alături de mine am lăsat multe vise. A la ronda, ronda, prima melodie prin care va fi promovat acest album, este o continuare a melodiei Yo no soy de aqui. Are aceeaşi atmosferă caldă, aceeaşi voce neschimbată, aceeaşi Analia care a apărut prima dată la Cerbul de Aur în 2004.

– Ce ne poţi spune despre trupa cu care colaborezi? Cum i-ai unit pe cei cinci băieţi într-o formaţie: Gilberto Ortega, Costin Bodea, Ionuţ Şerban, Gabi Broşteanu, Tudor Parghel?

– Este formaţia cu care vreau să cânt şi de acum încolo, am lucrat cu mai mulţi muzicieni şi am ţinut la toţi, dar este foarte greu să găseşti oa?meni corecţi şi care ştiu şi pot să aprecieze ce le oferi fără să te judece. Cei cinci sunt excelenţi muzicieni şi, pe deasupra, oameni cu suflet bun. Gilberto este din Cuba, eu l-am adus aici să cânte cu noi şi să fie aproape de Biu (fosta cântăreaţă a formaţiei Mandinga), care îmi este prietenă apropiată. Costin este mai mult decât un muzician extraordinar cu care mă sfătuiesc şi lucrez la aranjamente, este cel mai bun prieten de al meu din România. Odată cu trecerea timpului ne-am demonstrat unul altuia că ne putem baza pe prietenia aceasta. Ionuţ a fost un miracol, aveam mare nevoie de un basist bun, pentru că îmi plecase basistul şi aveam multe concerte importante, a fost recomandat de Luiza Zan (de la Slang) şi nu mi-am imaginat că plecarea fostului basist se va dovedi într-un final un lucru bun! Cu Tudor am avut multe surprize plăcute, toţi îmi spuneau că va fi greu de colaborat cu el pentru că el cântă jazz şi avea multe proiecte afară din ţară, dar mi-a demonstrat că mă pot baza pe el şi că apreciază muzica şi spaţiul nostru (până la urmă e al nostru, al tuturora, nu doar al meu!). Gabi este ultimul venit în formaţie, nu pot să spun prea multe despre el ca persoană, însă ceea ce pot afirma cu siguranţă e că este un muzician foarte bun, care m-a liniştit încă de la prima repetiţie. Mulţumesc că m-ai întrebat despre ei, eşti prima care o face şi mă bucur că ai făcut-o deoarece ei sunt foarte importanţi pentru mine şi pentru întregul proiect.

– Ce te inspiră, fiindcă am înţeles că multe dintre melodiile tale sunt compoziţii proprii?

– Mă inspiră multe: ţara mea, prietenii, depărtarea, Răzvan, dar mai ales mă inspiră situaţii. Dacă mi se întâmplă ceva, sau văd o întâmplare interesantă şi am un moment de inspiraţie, atunci îmi iau telefonul şi înregistrez toate sentimentele care mă încearcă atunci. După aceea, când ajung acasă, în linişte, pot să fiu obiectivă şi să citesc sau ascult ce am înregistrat. De cele mai multe ori aşa se naşte o melodie nouă.

– Mereu zâmbeşti şi pari fericită. Ce te face să fii mereu fericită?

– Într-adevăr, eu sunt fericită, viaţa mea aşa cum este mă face să fiu fericită! Pe lângă asta, sunt mii de lucruri mărunte, care nu au nici o legătură cu banii, care îmi fac viaţa mai frumoasă zi de zi.

– Ce turnee vei avea şi unde? Care ar fi proiectele tale de colaborare, poate cu artişti din afara ţării ?

– Acum pregătim lansarea oficială în Bucureşti şi un turneu de promovare a albumului în ţară. Ne dorim să ajungem în cât mai multe locuri posibile cu albumul şi să ne întâlnim cu oamenii din ţară faţă în faţă. Pe album am o singură colaborare, care poate părea ciudată, pentru că este alt stil de muzică, dar am mare încredere în colaborarea respectivă cu Tom Boxer, da! Am făcut un remix, nu neapărat pentru că vreau să fie mai comercial (cum privesc mulţi genul „remix“), ci pentru că îl apreciez pe Tom şi îmi place ceea ce face.

– De ce ai părăsit Media Pro Music pentru CAT Music?

– Nu am părăsit Media Pro Music pentru CAT Music, am părăsit Media Pro Music pentru că intuiţia mea (pe care o urmez mereu) îmi spunea că am nevoie de o schimbare şi am venit la CAT Music, unde mă simt bine. Sper să creştem împreună şi să nu-i dezamăgesc.

– Care sunt proiectele tale pentru 2008, şi mă refer aici la proiecte personale şi nu profesionale ?

– Împreună cu Răzvan am început să ne gândim la câteva investiţii, sperăm anul acesta să reuşim să ne stabilim într-o casă unde să putem să oferim viitorilor noştri copii cele mai bune condiţii! Pe lângă aceasta, sper ca în 2008 familia mea din Argentina (adică mama, sora şi nepoţica mea) să se stabilească în Madrid, unde mai am o soră, pentru că aşa vom fi mai aproape unii de ceilalţi. Ne mai dorim o călătorie în Statele Unite ale Americii, să vizităm locul unde eu şi Răzvan ne-am întâlnit… Astea toate vor fi făcute în funcţie de timpul pe care îl vom avea la dispoziţie.

– Te-ai integrat perfect în peisajul muzicii româneşti, care e cheia succesului tău aici ? Există o reţetă Analia Selis în acest sens ?

– Nu am făcut nimic anume, nu am adoptat o poziţie sau mi-am propus un plan de bătaie, am cântat de la început aici şi am avut mare încredere că pot să realizez ceva. E drept că am avut noroc la început (Media Pro Music avea nevoie de un artist latino)! Dar acum forţa de muncă şi obiectivitatea mă fac să îmi dau seama că nu trebuie să mă schimb doar pentru că apar la TV! Secretul este că sunt aşa cum am fost tot timpul.

– Care sunt artiştii români (muzică, film) pe care îi îndrăgeşti, dar dintre cei străini (muzică, film)?

– Grigore Leşe, Gheorghe Zamfir, Tudor Chirilă, Dan Bittman, actorul ăsta… cum îl cheamă… Răzvan Vasilescu? Îl apreciez pe Ştefan Bănică, sunt mai mulţi actori, dar nu îmi amintesc numele… De afară: Alejandro Sanz (sunt fanul numărul unu), Chambao, Diego Torres, Mercedes Sosa, Sara Tavares, Djavan, Bebe, Julieta Venegas, Penelope Cruz, Al Pacino, Robert de Niro, George Clooney şi mulţi alţii…

– Enumeră cinci motive pentru care publicul trebuie să asculte Analia Selis!

– Pentru că fac muzică special pentru ei, pentru că mă adresez lor, pentru că melodiile sunt frumoase, pentru că am ceva de spus în texte, pentru că doresc să fiu acolo când ei au nevoie de muzica mea.

– În afara muzicii, cu ce altceva te mai ocupi ? Care sunt hobby-urile tale ?

– Alerg, ador să alerg, fac Power Plate acasă (este un aparat pentru exerciţii fizice prin vibraţii), ascult multă muzică, citesc când am timp, mai citesc şi în engleză, să nu uit limba… Îmi place să dansez, să ies cu soţul meu la cinema, la un restaurant bun, la dans, să vină prietenii mei în vizită şi să gătesc pentru ei, nu am hobby-uri, dar îmi plac multe lucruri în viaţă. Cred că viaţa este frumoasă şi trebuie să profităm de ea.

– În viaţă suntem obligaţi uneori să spunem da, alteori nu. Când spune Analia Selis da, şi când nu?

– Depinde la ce te referi, după cum am mai spus prefer să mă ghidez după intuiţie în cele mai multe cazuri. Până acum, m-a condus numai în direcţii bune.

– Am înţeles că în viaţă ai experimentat mai multe meserii, afară de muzică, care au fost acestea şi în ce circumstanţe?

– Pe vremea când eram studentă la Boston, a trebuit să lucrez ca să pot să îmi termin facultatea; am lucrat la bibliotecă, la secretariat, la concerte ca plasatoare, în spatele scenei aranjând decoruri în culise şi pe scenă pentru muzicieni, la petrecerile din campus (de la organizare până la spălat vasele). Pe lângă asta am făcut baby-sitting, am îngrijit mulţi copii americani; o perioadă am locuit la o familie de americani unde îngrijeam copii şi făceam curăţenie în schimbul cazării şi diurnei. Pe lângă asta, când am ajuns în România am practicat prima meserie de „profesoară de muzică“ la o grădiniţă în Cartierul Francez.

– Ce te irită cel mai mult în România, ce te face să iubeşti ţara de adopţie?

– Acelaşi lucru mă irita şi mă face să o iubesc, e ciudat… „sinceritatea oamenilor“. Sinceritate cu care un om frustrat urlă la mine pe stradă şi se supără fără motiv, dar apreciez faptul că sunt sinceri! Sunt mii de lucruri care mă fac să iubesc România, şi altele care nu îmi plac. Dar ceea ce este important este că aici mă simt bine pentru că am prieteni şi îl am pe Răzvan, şi aici pot să îmi construiesc o carieră muzicală.

– Mai ţii acel jurnal în care notezi sentimente şi gânduri, despre care mi-ai povestit într-o altă întâlnire, acum doi ani în urmă?

– Da (zâmbeşte fin – n.r.), mai scriu mult, păstrez toate jurnalele, acum am unul nou unde îmi scriu gândurile şi sentimentele, e interesant că uneori poţi să notezi pe o hârtie multe gânduri, iar mai târziu, când le reciteşti, nu îţi vine să crezi că sunt ale tale!

– Care este mesajul tău pe care doreşti să-l transmiţi fanilor?

– Multe mesaje, nu numai de iubire (cum s-a scris de multe ori), eu scriu textele gândindu-mă la diferite situaţii din viaţă. În general, încerc să spun lucrurile într-un mod plăcut şi uşor de înţeles. Dar ceea ce cred că e important este faptul că îmi doresc să-i ajut pe oameni atunci când au nevoie de muzica mea.

– Când te enervezi, cum reacţionezi?

– Spun ce am de spus direct, fără menajamente.

– Când priveşti la trecut ai regrete? Privind, de asemenea, în urmă, pentru ce te feliciţi?

– Nu am regrete. Mă felicit pentru faptul că nu mi-a fost frică să vin aici şi mă bucur pentru forţa de muncă pe care o am.

– Aş dori să ne dai o definiţie a iubirii aşa cum o vezi tu!

– Iubirea este reţeta fericirii.

foto arhiva CAT Music

Taguri:

Comenteaza