Autocarul a ajuns. Suntem vreo douăzeci sau treizeci de oameni. Ghenadie Bobeică, administrator la WineRo S.R.L (firmă înfiinţată, în 2006, în România, de nucleul grupului care a devenit, prin investiţia din Bessa Valley/ Bulgaria, unul dintre cei mai importanţi producători de vin din Balcani), însoţitorul nostru pe cale, barbă cochetă, ochi sfredelitori, ne spune că bine am venit. Bine, zicem şi noi. Easy. S-o luăm easy by enira. ENIRA, nume de prinţesă tracică, exportă, deja, în peste zece ţări. Smulge exclamaţii de uimire în rezervata presă britanică. EASY.

Are 14 grade alcoolice. Cine? Easy. Din 2008. Dar şi Reserve, desigur. Grand, zicem noi, Reserve. Suntem rezervaţi pentru ea. Dar nu cu ea. Paisprezece virgulă şapte. De data asta. Grade alcoolice. Vin de vin, nu glumă. Creat de Marc Dvorkin, cel care va crea, anul viitor, primul vin de la Alimanu şi la noi în ţară. Dvorkin este „uns“ cu toate experienţele Edmond şi Benjamin de Rothschild (de la Bordeaux), cu toate experienţele de la Saint Emilion. Iar Bessa Valley este proprietatea contelui Stephan von Neipperg. Ceea ce înseamnă grijă mai multă pentru vin & struguri, lucru vizibil şi prin cadenţa cu care este aşezat, în ritm armonios & german, Cabernet Syrah-ul din Bessa Valley. De aia şi vinul iese grozav. Unul dintre cele mai bune pe care le-am gustat în ultimul an. Mândria fraţilor cu ceafa groasă, bulgari, de la sud de Dunăre. De Dunărit am mai dunări, dar ni-e Dunărea foarte aproape. Braţul Borcea. Prin taberi, în parte. Nu, nu suntem dinamovişti. Aşa-l cheamă pe braţul de alături, cu peştişori strălucinzi, care merg şi la vinişorul nost’. Păi, da, deh, nene, şi la zece, încă zece, ce?, km, adicătelea kilometri, mai spre răsărit, Adamclisi – adamclisiul mamei lui! – de frumuseţe ingenuă, romană & tropaeum traiană. În plin postmodernism literar, gastronomic & oinos-logic. Ce au plantat aici investitorii noştri, de la ENIRA, din Bălgarija?  Păi Merlot, Cabernet Syrah. Şi Fetească Neagră, pe o suprafaţă de 10 ha. Ei voiau mai mult de zece hectare, dar n-au putut, la vremea ceea, pen’ că aşa dzicea ucazul cu Feteasca. Atunci. Dar acum s-a modificat – şi s-a dat drumul la plantat. Modelul, cunoscut şi recunoscut, este Bordeaux-ul. Cu imitaţiuni şi de vin. Dar bun, de-ţi lingi degetele. Înainte. Şi după. Şi în timp ce. Vin de vin. Adicătelea, site-uri, dacă doriţi, băgaţi un cap (personal) la www.winero.com. Marfă, plantaţie. Grijită vie, zic. Cu ecart între rânduri, mai ceva decât anvergura aripilor noastre. Doi metri. Sau/şi mai bine. Prin jur, Rasova, Ioan Corvin. Pe drumul care se face spre Cochirleni, când treci podul, la/spre Medgidia. Pe lângă domeniile Doctor Puşcă. Hai la noi, la Medgidia/Vino, să culegem via… Păi da, căci şi taraf. Dansatoare cu ochi măslinii, mândre dobrogence. Sărbătoarea? Tradiţională. La Cârstovul viilor. Şi vielor. Raţă. Salată de crudităţi. Pâine coaptă în ţest. Berbecuţ. Unde? În groapă. Unde, la Dinamo? Nu, nu ne plac arestările. În direct. Dar, mărturisesc cu mâna pe inimă, am arestat un coş cu struguri merloţi. Şi gutuie, şi prună, şi pară. Şi una bucată sticlă cu must (nu, nu cu muşchi!), dres la faţa locului, precum puteţi şi vedea, de prin pozele alăturate…

foto Octavian Tibăr

Thursday, October 1st, 2009 at 4:05 am, LIFESTYLE, RSS feed