Nu degeaba a devenit cunoscut ca fiind cea mai tare sursă în uti­lizarea blogurilor din România. Bobby Voicu a început să folosească devreme computerul. Primul calculator l-a avut la şase ani, în ’84, când mergea la Casa Pionierilor.

„In ’84 era greu să ai un calculator. Primul lucru pe care l-am făcut la Casa Pionierilor a fost să desenez o casă. Văzusem calculator înainte la un prieten, taică-su era profesor de informatică. Apoi, părinţii mei mi-au făcut rost de un calculator stricat, de la Oficiul de Calcul. N-avea nişte taste, îl scoseseră din inventar. Ta­ta a chemat un electronist care i-a pus nişte tas­te de telefon. Mă deranjau la degete, erau bu­toane tari, de plastic, trebuia să apeşi tare…”, povesteşte Bobby. Microbul l-a prins rapid, iar în clasa a VlII-a participa deja la concursuri de informatică. „Am ajuns la faza naţională, con­curam cu unul dintre cei doi fondatori ai Interakt, amândoi erau din Vaslui. Pe unul l-am bătut, iar celălalt mi-a fost ulterior coleg de liceu. Prin ’96 am văzut prima dată internet, la laboratorul liceului, de care se ocupa acelaşi coleg, Bogdan Rapa. Recent, chiar, când eu eram la Yahoo! si ei la Adobe, glumeam că o să facem Muzeul Internetului Românesc la Vaslui.”

A venit Revoluţia, iar bloggerul nostru a descoperit partea de programare. „Pe un calcu­lator pe care mi l-a adus cineva din Germania cred că am învăţat cel mai mult. Nu aveam documentaţie şi am început să sap.” Încet, încet, pasiunea a căpătat potenţial, iar acesta s-a transformat în scurt timp în job. „Am început să merg pe zona de development şi am continuat să fac programare mult timp. Şi acum îmi place. Am învăţat algoritmii care mă duceau acolo în perioada când nu erau multe resurse.” Până aici, însă, Bobby Voicu a trebuit să facă nişte alegeri. „La sfârşitul clasei a VlII-a am avut de ales între informatică şi sport de performanţă, pentru că făceam handbal, fu­sesem şi vice-campion naţional. Taică-miu care fusese şi el sportiv, m-a întrebat ce vreau, de fapt. Si, desi mi se părea interesant, informati­ca însemna atunci lucrul cu FoxPro, baze de date pentru bănci, am ales altceva. Am zis că eu nu mă văd în faţa unui calculator toată viata (ironia!), aşa că m-am dus la un liceu teoretic, iar ulterior am urmat ASE.”

Până să ajungă la blogosferă, Bobby a mai făcut un slalom. După facultate, a început un business de familie. „Ai mei au deschis o dis­cotecă la Vaslui. În ’97 am venit la facultate în Bucureşti, dar am continuat să mă întorc la Vaslui, făceam naveta. A fost o perioadă be­nefică, pentru că atunci am învăţat practic ce înseamnă comunicarea. Trebuia să interacţio- nez cu oamenii, să mă ocup de promovare, să aduc clienţi. Şi era o afacere destul de mare. La un moment dat, aveam 50 de angajaţi, era o discotecă unde intrau 2.000 de oameni”, povesteşte Bobby, care stă astăzi pe internet şi câte 18 ore pe zi. Câte computere a avut de-a lungul vremii? Iată o întrebare la care nu s-a gândit până acum. Dar face repede calculele. „Până acum cinci ani, vreo şapte. Apoi vreo 10. Computere pe care le-am tot îmbunătăţit, pentru că nici nu mi-am permis să o fac foarte des. Eu n-am avut mouse la primul PC. De asta folosesc şi acum scurtături. N-aveam mouse, ce era să fac?!”, spune bloggerul, care în acest moment deţine patru calculatoare.

„Cred că Social Media e o capcană. Ai nevoie de o anumită maturitate ca să ştii cât să pui în SM. De exemplu, eu n-am povestit niciodată despre relaţiile mele pe internet. Cred că uneori multă lume nu-şi dă seama că, pe internet, nu sunt numai ochii prietenilor, ci dintr-o întâmplare pot să ajungă zeci de mii de oameni. E o vorbă, dacă nu vrei să se afle, nu pune on-line.”

De la bun început, Bobby a văzut on-line-ul ca un business. „Am avut nişte obiective clare, voiam bani. Nu voiam un şef, şi nici program. Din blogging am început să câştig în urmă cu doi ani. Dar nu mi-am dat seama iniţial. Întot­deauna am scris mult despre internet, WordPress-ul era ceva destul de complicat acum 5-6 ani şi ţin minte că, după ce m-au întrebat vreo şapte bloggeri diverse lucruri tehnice, m-am gândit să scriu un articol despre asta. Era ceva nou pentru bloggeri, nu am fost conştient ce va urma, pur şi simplu eram sătul să repet de o sută de ori acelaşi lucru pentru oricine avea nevoie. Aşa a apărut forumul bloggerilor. Mi-am dat seama că multe lucruri nu le ştiu nici eu, şi aşa s-a născut comunitatea bloggerilor. Mă lovisem de lucrurile de care se loveau ei acum, şi am zis să-i ajut. Aşa a apărut şi primul workshop.”

Până de curând, Bobby nu a avut televizor, timp de patru ani. Apoi a câştigat unul în urma unei campanii şi a redescoperit plăcerea de a se uita la anumite canale, Discovery, National Geographic, la meciurile de fotbal în HD. Şi a mai redescoperit televizorul şi prin natura actualului său job. „Nu mai percep, de pildă, talk-show-ul ca pe ceva enervant, nu-i mai ascult gândindu-mă «ce aberaţii!», ci încerc să sesizez ce vor să facă, să-i ajut cum pot să co­munice mai bine.” N-ar renunţa însă la „postul de observator”, pentru a se implica în politică, desi a primit diverse oferte de proiecte. „Am cerut foarte mulţi bani când mi s-a propus un proiect pe zona politică. Este şi o experienţă foarte complicată, o provocare în acelaşi timp, dar ştiam că intrarea în politică aduce o gră­madă de tinichele legate de tine. Răspunsul meu este şi o strategie ce ţine de business. Când ceri mulţi bani, lumea se uită la tine, pe când dacă te mulţumeşti cu un mizilic. “

Când ne-am întâlnit cu Bobby Voicu era la costum. Era prima dată când îl vedeam, m-am gândit că asta e ţinuta lui obişnuită, mai ales că acum este şi General Manager la Intact Interactive. „Da’ de unde! Am o întâlnire ofi­cială, eu de obicei nu port costum. Mă simt bine în jeanşi.” Cum s-ar spune, într-o ţinută de blogger. „Ntz! Îmbrăcamintea de on-line e în chiloţi!” Curat invisible!

Blogul lui Bobby il gasesti aici.

Taguri: nr. 4 / aprilie 2011 Tweet

Monday, April 11th, 2011 at 5:54 pm, PEOPLE, RSS feed