Cine achita nota de plata?
June 20th, 2007, Mihail Galatanu Un comentariu TweetActualitatea politică din numărul de faţă ia în consideraţie, de data aceasta, câteva as pecte interne şi externe, primul dintre ele pornind de la acel verdict zdrobitor de peste şaptezeci la sută pro Băsescu al minorităţ ii (în jur de 20%!) prezente la urne.
Gata, cheful de o lună s-a încheiat. Văcă s-a întors acolo unde îi e locul, adică în istorie. Beţia s-a terminat. Vorba e: cine achită acum nota de plată? Am aflat că pierderile datorită crizei suspendării costă România 20 de milioane de euro. Asta fără să mai punem la socoteală costul efectiv al alegerilor, urne, campanii, votanţi, zile pierdute, timpi de antenă nealocaţi etc. în mod normal, primii pe listă, cu voia electoratului, ar trebui să fie Tăriceanu, Geoană, Voiculescu, Patriciu, cu partidele aferente. De aici, fiecare se salvează/sustrage cum poate. PSD are o şansă limpede: invitat la consultări, stă la masă cu noul-preşedinte Băsescu. Partidul Conservator rămâne în al său procent minuscul, să încerce şi pe mai departe să îl vizualizeze cu lupa. Cei care simt cum li se trage preşul de sub picioare, aşa cum era de aşteptat, sunt liberalii. Li se reproşează că nu au un premier etern. Că Tăriceanu suferă de „tăricenită”, adică se agaţă, cu disperare, de putere. Până şi aliaţii de mai-ieri, social-democraţii, îi lasă din braţe cu graţie: îl trimit pe „premierul erodat”, Tăriceanu, să caute sprijin în Parlament. De ce nu şi la cel care l-a numit, l-a desemnat în funcţie, adică Traian Băsescu? Toate partidele sunt pe cale să se şteargă pe bombeu cu liberalii. Iar Tăriceanu, care a luat locul, de fapt, lui Stolojan, pe fotoliul de prim-ministru, se află din ce în ce mai suspendat. Traian Băsescu putea să primească o lovitură serioasă de imagine în povestea cu „ţiganca” şi chiar ar fi primit-o (dovadă reacţia Clubului Român de Presă), asta dacă lumea nu ar fi perceput întâmplarea cu reporteriţa antenelor ca pe o manevră mai degrabă voiculesciană. Din contră, în loc să ia atitudine, poporul l-a tratat pe Traian Băsescu ca fiind el cel „agasat”.
La spartul chelului
Imaginea României s-a mai ogoit şi s-a mai pansat după rezultatul referendumului.
Bruxellu’ a răsuflat uşurat, media internaţională au mai tăcut. Noroc cu Cristi Mungiu…
Scaunul lui Tăriceanu se clatină, de data asta, mai rău ca la inundaţii. Rămâne pe baricade Guvernul – sau pleacă? Ăsta e şlagărul începutului de vară 2007.
Imaginea României peste hotare
Nu pot să spun categoric din două care: dacă Băsescu sau Parlamentul au dreptate, dar ştiu să afirm clar, cu mâna pe inimă: de la vremea copiilor cu pungi de aurolac în dotare, România nu a avut, precum în luna aprilie, o imagine mai proastă în afară. Iar acest lucru se vede şi în felul în care românii din străinătate îşi manifestă simpatiile. Ce s-a întâmplat în ultimele şapte-opt săptămâni în România a avut parte de nişte comentarii zdrobitoare în mediile internaţionale. Companiile de presă au răcnit despre restauraţie, al doilea puci organizat de partidul lui Ion Iliescu. Care, iaca, nici măcar nu s-a întâmplat. Toţi au condamnat ce s-a întâmplat la Bucureşti. Colac peste pupăză, atât Uniunea Europeană, for politic în ultimă instanţă, precum şi politicieni germani, răzleţi sau laolaltă, au avut, ferm, aceeaşi poziţie. Nu există aici prea multe nuanţe, din păcate. UE a vorbit despre neînde- plinirea angajamentelor politice, a vorbit despre lupta împotriva corupţiei care a fost făcută zob (lupta, nu corupţia). Au răcnit, din toţi bojocii, că Monica Macovei, principalul pion credibilizat de europarla- mentari, a fost rasă de pe scena politică? Când pe toate televiziunile româneşti apar moţ la tort Văcăroiu, Becali, Vanghelie, Voiculescu? Deşi a fost şi el învinuit serios de mare corupţie, vezi cazul Energy Holding, cartelul de la Golden Blitz, Traian
Băsescu, nici el un politician prea consecvent, a ajuns să întruchipeze binele, lupta împotriva politicienilor corupţi până în măduva oaselor. Şi sunt ei, politicienii, chiar aşa corupţi? Privind la cât de îndârjit, orbeşte, grobian îşi apără privilegiile, nu se poate spune că nu. Ba dimpotrivă. România pare pierdută între rău şi foarte rău. România nu îşi mai prea păstrează credibilitatea. A spus, de curând, şi Nicholas Taubman, ambasadorul SUA în România, într-o declaraţie Rompres: „SUA sunt îngrijorate că România ar putea să facă paşi înapoi”. în combaterea corupţiei, în reforma justiţiei şi în privinţa statului de drept. Păi, are dreptate? Ce poţi să spui când promiţi să combaţi corupţia tot cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie şi toate celelalte figuri care au avut vreme vreo şaptesprezece ani să combată corupţia? Iar despre corupţie se vorbeşte tot mai mult ca despre combaterea dăunătorilor în agricultură… O fi corupţia aidoma gândacului de Colorado?
Ce vrăji a mai făcut Codruta?
Ehe, ce vrăjitori mai sunt, bre, nene, politicienii ăştia! Da’ ce, procurorii şi judecătorii nu-s? „Ca tine nu-s, ca tine nu-s”, îţi vine să le spui, vorba poetului. Cum le zic ei, mai rar. Nişte boboace, ce mai. Fac din viaţă poezie – şi din proză la fel. Din tot zaţul zilelor. Dacă nu ne-ar face ei să râdem, atunci cine ne-ar face? Actorii? Comedianţii? Aş! Tot Codruţa, sărmana, ne face inima să râdă. Bunăoară, nu trecu luna şi le făptui iarăşi. Cică se sesiză în cazul unui cetăţean care purta cătuşe şi o bâtă de baseball. Păi, să nu te sesizezi? Mâine, Codruţa (Laura, zisă şi Kovesi) o să se sesizeze când o să trecem pă roşu. Ori când, cu neobrăzare, o să abandonăm poziţia misionarului. în mod nepermis, fireşte. Păi, pă cine am întrebat noi de ne-am permis să facem toate astea? Şi, pe deasupra, să mai şuierăm în biserică? Se sesizează Codruţa, mânca-o-ar mama, în cazul spălării de bani pe care o miorlăie motanul Felix? Da’ ce-i nebună? Nu, că-i cad fălcile! Ca la buldogi. Sesiza- m-aş, şi n-am cui… Sesiza-m-aş Codruţului. Că de când m-am sesizat, tot un vax s-a întâmplat. Vax albina! Şi, te mai întrebi, din când în când, ce mai face dosarul lui Adrian Năstase, cum se mai simte? Păi, ce să facă şi ea, biata Codruţă, după ce a simţit, vreme de o lună, că e frunză în vânt… Cum de ce? Băsescu nu s-a simţit prea bine nici el în ultima lună, iar pe ea, Băse a pus-o, cu acel instinct bazic şi fatal de extracţie pur elenaudreană. Are omu’ ăsta un simţ la femei cam ca Hagi simţul porţii. Sau ca Mutu simţul venei. Marchează, Trăienelul, dăn toate poziţiile & posturile. Nu prea ţine post. Mai o Adriana Săftoiu, mai (o) Mioara Mantale dă vremi capitale… uite-aşa trece viaţa! Vremea. Iar, în vremea asta, Codruţa, ca în bancul cu ungurii, se va sesiza că elefantului de la grădina zoologică i-a căzut trompa, leul a mai năpârlit, iar leopardul e vopsit, ca şi gardul politic… Cum? Ce spuneţi? Spuneţi ceva de dosarul Sereş? Cum merge, adică? Păi, cum să meargă? Codruţa e prea ocupată să vâneze pedofilii cu dresurile adolescentelor, face numărătoarea la violuri, n-are ea timp de domnu’ Sereş, ce, n-aţi auzit că antiprezidenţialii ăştia au vrut şi ei pă lumea asta ceva, capul lui Morar şi, deopotrivă, al ei? Păi, îi înţeleg, că are cap drăguţ, dă Domnişoară Pogany… Să nu cumva să o treacă şi pe ea, pe Codruţă, la circulaţie, sau la secţia moravuri, că la grangurii mari de ce ar mai rămâne? Aaa, m-aţi întrebat dacă se întâmplă ceva în „dosarul energiei”? Da’ nu, n-avem noi timp de aşa ceva… Ştii ce capete sunt pe acolo? Ce lovele la greu? Păi, furatu’ cu energia e cel mai elegant, e ultimul răcnet, ce pisicuţa, ce devalizări de bancomate! Fiecare vreme are spiritul ei. Vă mai amintiţi de fonduri mutuale, de SAFI, de băncile care cădeau, unele după altele, ca muştele? Ce vremuri! Ehe, blânde vremuri… Acu’ eşti furat cu kilovatu’, curat, antiseptic, eşti furat cu caloria, eşti furat cu metrul cub de apă, elegant, rafinat, că nici nu simţi, iar Codruţa ia, vajnic şi în mod personal, urma celor care, poate, mâine, nu-şi vor plăti întreţinerea. Aceia sunt, dragi tovarăşi, adevăraţii infractori? Ce? Cum? Nu ştiaţi? ■
nr. 6 / iunie 2007 Tweet
Nice item; good auction.