Un arhipelag mic, în sudul Siciliei, ca o flotă militară așezată la intersecţia drumurilor comerciale. Pentru creștini un avanpost în calea invaziilor păgâne, pentru britanici portavionul invincibil din cel de-al Doilea Război Mondial, acum, pentru o lume întreagă, conduce „flota” turismului mediteraneean.

Cu un relief mai mult plat, Malta oferă un peisaj medieval ca un caleidoscop european. Turnuri sobre de piatră, pentru apărare, ziduri înalte, străduţe înguste, catedrale renascentiste sau palate baroce, toate sunt răspândite pe un teritoriu îndesat de istorie. Uneori prea multă istorie pentru o suprafaţă atât de compactă.

Înainte de a ateriza pe unicul aeroport al Republicii, admiri de sus arhipelagul marogri-verde înconjurat de apele clare și albastre ale Mediteranei și ai senzaţia că privești la o carte poștală bine ajustată cromatic pe cine știe ce computer performant. Apoi aterizezi. Aeroportul nu e mare – nici nu ar fi necesar – dar oamenii zâmbesc. Pe aici turiștii sunt la mare preţ. Vremea este frumoasă, însorită și cu câţiva nori desenaţi pe cer.

Prima destinaţie: Fortul St. Elmo. Auzisem despre el că se află pe lista celor 100 cele mai deteriorate monumente ale lumii. Două au fost marile momente militare ale Maltei, primul trist și al doilea, aproape 500 de ani mai târziu, fericit. Dar ambele au însemnat distrugeri…

Fortul St. Elmo se află în capătul peninsulei Sciberras care desparte cele două porturi importante ale Vallettei, Marsamxett Harbour și Grand Harbour și, prin poziţia sa, poate asigura apărarea ambelor. Înainte de sosirea cavalerilor de Malta, în 1530 aici era construit un turn de veghe. Consolidat și extins, fortul a avut o importanţă strategică deosebită în Asediul Maltei din 1565. A fost bombardat masiv de artileria turcă debarcată pe insulă și așezată pe malul portului Marsamxett. Apărat de o sută de cavaleri și șapte sute de soldaţi, sclavi de pe galere și câteva sute de locuitori, fortul a rezistat peste o lună, până în ziua de 23 iunie 1565. Toţi cavalerii au murit în timpul bătăliei şi doar nouă soldaţi au supravieţuit, sărind în apă și înotând prin Marele Port până la Fortul St. Angelo. Moartea comandantului turc, rănit mortal de o ghiulea trasă din Fortul St. Angelo și panica indusă în trupele auxiliare turce, panică gene rată de iminenta apropiere a unei uriașe flote creștine au fost decisive pentru salvarea Maltei. Mai multe se pot vedea în Great Siege Events Museum.

De la mijlocul secolului XX, fortul adăpostește Academia malteză de poliţie. Iar originalul decoraţiei britanice George Cross, acordată Maltei pentru rezistenţa în faţa invaziei germane (ca un portavion de nescufundat, cum este numită de Churchill), în aprilie 1942, se află aici, în aripa fortului „ocupată” de Muzeul Naţional de istorie. Al doilea asediu al Maltei a durat mai mult – din iunie 1940 până în noiembrie 1942. Marina regală britanică și mai ales legendarul RAF au apărat bastionul aliat. După capitularea insulei Singapore, Roosevelt numește Malta „o micuţă luminiţă în întuneric”. Parcă am mai auzit vorba asta, dar într-un alt context. Pentru eroismul populaţiei insulei, Regele George VI conferă Maltei George Cross, cel mai înalt ordin imperial britanic acordat civililor.

Să revin la plimbarea mea. Am ghinion pentru că nu e duminică. Dacă ar fi fost, aș fi avut parte de un spectacol minunat – „ritualul” schimbării gărzii în fortul St. Elmo, cu uniforme, arme și obiceiuri din secolul al XVI-lea. Îmi propun să revin… E momentul unei pauze în intempestiva vizită în Malta. Mă întorc deci în capitala Valletta, pe Republic Street (sau în malteză Triq Ir-Repubblika), admir în goană St. John Co-Cathedral și ochii mi se opresc pe o tavernă cu măsuţe și umbreluţe așezate pe stradă.

Nu o lungesc prea mult și, alături de un vin alb, sec și rece de Sicilia, aleg o tocană de caracatiţe. Primesc un bol imens cu 12 pui de caracatiţă asezonaţi cu mazăre și sos. Mănânc vreo opt și după o cafea gustoasă și fără zahăr fug spre hotel. Și a fost prima zi. Pe curând.

Republica Malta în cifre. Un arhipelag cu trei insule principale, suprafaţă 316 kmp. (doar teren, în Malta nu există lacuri!). Lungimea coastei 196,8 km (inclusiv cei 56 km ai insulei Gozo, a doua ca mărime). Climă mediteraneeană – ierni ploioase, veri uscate și fierbinţi. Populaţie 406.771 (estimare iulie 2010). Limbi oficiale malteza și engleza. Membră a Uniunii Europene, moneda euro. Nu are resurse naturale de apă dulce. 241.100 telefoane mobile și 198.800 utilizatori internet (în 2008).

foto Malta Travel

Greu de spus unde începe povestea Maltei. Unele surse ne trimit la mitologia greacă, afirmând că aici s-ar fi aflat peștera lui Calypso… Cele mai multe vorbesc despre 7.000 de ani de istorie neîntreruptă.

Taguri: nr. 6 / iunie 2010 Tweet

Sunday, June 20th, 2010 at 1:14 pm, ZOOM, RSS feed