Despre cum s-a împotmolit România în nămolul Sterling
July 20th, 2009, Silvana Patrascanu 5 comentarii TweetÎn urma unui proces care a ţinut naţiunea cu sufletul la gură, România a câştigat la Curtea Internaţională de la Haga drepturi extinse asupra platoului continental al Mării Negre. Bucurie naţională, aplauze politice, confetti şi pupături în Piaţa Constituţiei! S-au ciocnit cupe de şampanie televizate, iar preşedintele Traian Băsescu a împărţit onoruri. În buna tradiţie românească, euforia a ţinut doar o zi şi jumătate. Înainte să înţelegem bine care sunt avantajele deciziei de la Haga, exuberanţa succesului ne-a fost aruncată în aer de culisele unei afaceri care a răbufnit odată cu hotărârea instanţei internaţionale. România a aflat stupefiată că rezervele de petrol şi gaze naturale din subsolul Mării Negre erau deja date, cu mult timp înainte ca Haga să se pronunţe! Statul român nu avea de câştigat decât nişte amărâte de redevenţe, marele pot intrând în buzunarele unei companii canadiene.
Există un război crâncen între marile firme specializate pe exploatarea hidrocarburilor. Mai ales între Rompetrol şi Petrom, dar şi între Rompetrol şi Romgaz. Şi înainte şi după decizia de la Haga, Rompetrol avea un punct slab – Marea Neagră. În teritoriile respective Petrom face legea, aşa că unica soluţie pentru Rompetrol a fost susţinerea intereselor Sterling. Există voci care spun că Sterling este doar un paravan în spatele căruia operează Rompetrol şi că scandalul declanşat în februarie a fost de fapt consecinţa faptului că cei interesaţi au înţeles că Sterling se numeşte de fapt Rompetrol. De aici şi „teoria conspiraţiei“ despre care a vorbit Patriciu. Aşa se explică faptul că Sterling Resources, în momentul în care s-a pus problema ca Romgaz să intre – susţinut de statul român – în afacerea explorărilor-exploatărilor din Marea Neagră, a solicitat imediat ca Romgaz să-i plătească despăgubiri. Oficiali de la Sterling au spus că, dacă Romgaz vrea să intre în afacere, trebuie să plătească o cotă parte din cele 55 de milioane de dolari investite de firma canadiană în explorări. Imediat orice pretenţii ale Romgaz au încetat.
O cronologie necesară
În vara lui 1990, Guvernul, printr-o Hotărâre semnată de premierul Petre Roman, acorda companiei de stat Rompetrol SA dreptul de exploatare asupra zăcămintelor (petrolifere şi gaze naturale) din Marea Neagră. La momentul respectiv decizia a fost luată pe baza unor studii efectuate pe vremea lui Ceauşescu, studii care vorbeau despre existenţa unor importante depozite de hidrocarburi în subsolul Mării Negre. La mijlocul lui 1992, premierul Theodor Stolojan a aprobat cedarea drepturilor de explorare către un consorţiu format din Enterprise Oil şi Canadian Oxy (Canadian Occidental Petroleum). Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, iar autorităţile române au fost notificate şi au acceptat preluarea. În 1993 are loc privatizarea Rompetrol prin metoda MEBO. Tot atunci se înfiinţează şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), care preia de la Rompetrol aflată în curs de privatizare, gestionarea contractelor cu investitorii străini Enterprise Oil şi Canadian Occidental Petroleum. Preşedinte al ANRM este numit, prin ordin al primului-ministru Theodor Stolojan, Doru Laurian Bădulescu. Primul administrator al sucursalei bucureştene al Canadian Occidental Petroleum este avocatul Petru Buzescu. Avocatul Buzescu este cel care a negociat, în primăvara lui 1993, cu Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu, acordurile de transfer ale unor terenuri petrolifere ale Rompetrol în Libia, în proprietatea Companiei Repsol Exploración din Spania – contract care a fost una din marile afaceri proaste ale României de după 1989. În 1996, Doru Laurian Bădulescu negociază în Libia din partea statului român creanţa Rompetrol şi deschide drumul lui Dinu Patriciu pentru preluarea Rompetrol, care are loc în 1998. Consilierul şi avocatul lui Patriciu a fost Cătălin Predoiu, actualul ministru al Justiţiei, care a fost ministrul Justiţiei şi în Cabinetul Tăriceanu. Doru Laurian Bădulescu devine în 2000 acţionar la Rompetrol – după ce până în 1989 a fost un simplu angajat al societăţii. În 2002, Bădulescu devine preşedinte al Oficiului de Privatizare din Ministerul Industriei şi negociază privatizarea Petrom şi Electrica. În 2007 Sterling Resources preia de la Paladin dreptul de explorare a zăcămintelor din Marea Neagră, iar Guvernul Tăriceanu modifică, în vara lui 2007, prin ordonanţă de urgenţă, Legea petrolului, permiţând transformarea unui acord iniţial de exploatare într-unul de explorare şi concesiune. Avocatul companiei Sterling a fost Petru Buzescu (care a reprezentat firma Sterling şi în preluarea în concesiune a unor terenuri cu zăcăminte minerale în Bazinul Olteniei şi care a fost avocat pentru toate companiile străine implicate în decursul timpului în proiectul de explorare şi exploatare a resurselor din Marea Neagră). În noiembrie 2008 Călin Popescu Tăriceanu aprobă un act adiţional la contractul iniţial de explorare încheiat de Rompetrol în 1992, act care dă dreptul companiei Sterling Resources să exploateze zăcămintele de gaze naturale, dacă România primeşte o decizie favorabilă la Haga, în procesul cu Ucraina. Premierul Emil Boc îl numeşte, ca secretar de stat la Ministerul Mediului, în ianuarie 2009, pe nimeni altul decât Doru Laurian Bădulescu.
Conflictul de interese – un fleac
Sterling Resources şi Rompetrol au avut şi au afaceri împreună, oficial, din 2005. Mai mult, după ce combinaţia pentru România a fost făcută publică, cel mai vehement apărător al intereselor Sterling Resources a fost Dinu Patriciu. Totodată, acesta a minimalizat în repetate rânduri valoarea estimată a depozitelor de hidrocarburi şi gaze naturale din Marea Neagră. Deloc întâmplător, Nicolae Vidu, membru al consiliului de administraţie al Rompetrol Well Services, a fost în paralel şi administrator al reprezentanţei în Bucureşti al Sterling Resources. Angajarea lui Vidu la Rompetrol a fost decisă de Dinu Patriciu. Omul de afaceri a afirmat că a văzut CV-ul lui Vidu, dar că totuşi l-a ales pentru că a considerat că nu se poate pune problema conflictului de interese, în condiţiile în care afacerile dintre cele două firme reprezentau doar 1% pentru Rompetrol. „Ştiam că Vidu se află în conflict de interese, dar era o chestiune nesemnificativă”, afirma Patriciu. Vidu lucra pentru cele două firme concomitent ca director adjunct la Sterling Resources din 1997, şi la Rompetrol din 1999. Ca să iasă din atenţia presei, Vidu a demisionat de la Rompetrol. „Nicolae Vidu a decis să demisioneze pentru că nu doreşte în nici un fel ca Rompetrol să fie implicat în scandal. Vidu este un expert cunoscut. Dinu Patriciu şi Rompetrol nu au vreo legătură cu Sterling, în afara unor contracte comerciale, iar pentru moment nu suntem interesaţi de preluarea unor perimetre din Marea Neagră”, preciza Sorin Blaga, vicepreşedinte de marketing şi comunicare din Rompetrol. Dincolo de aceste aspecte, Patriciu a pledat cauza celor de la Sterling Resources de câte ori a avut ocazia, şi a devenit mult mai activ din momentul în care s-a pus problema teoretică a rezilierii contractului cu Sterling Resources. „Rezilierea contractului ar fi o mare greşeală. Rezervele cunoscute în subsolul Mării Negre au o pondere extrem de mică în consumul României, cel mult 3% din consumul pe următorii zece ani, iar pe lângă asta, rezilierea contractului ar fi un semnal foarte prost dat investitorilor, acela că este posibil ca într-o ţară democratică şi cu economie de piaţă, contracte cu o vechime de mai bine de zece ani pot fi reziliate din motive politice”, susţinea Patriciu la puţin timp după izbucnirea scandalului. Câteva zile mai târziu, când detaliile colaborării dintre Rompetrol şi Sterling Resources au fost descoperite de presă, Patriciu comenta: „Asistăm la o manipulare politică, o adevărată teorie a conspiraţiei care discreditează activitatea mea şi a angajaţilor Rompetrol. Nu avem nici o legătură cu perimetrele aflate în discuţie. Foarte mulţi comentează despre rezervele din Marea Neagră, dar puţini iau în considerare părerea specialiştilor, care spun că cifrele privind potenţialul platformei continentale sunt exagerate, în timp ce costurile de explorare şi exploatare foarte mari”. Seria declaraţiilor a continuat: „Ne aflăm în faţa unei diversiuni. Ni s-au vândut iluzii, că acolo ar fi gaze şi ţiţei. După decizia de la Haga ne-am bucurat, apoi ni s-au vândut iluzii despre resurse, apoi au apărut acuzaţiile. Se uită faptul că cea mai mare parte a concesiunilor o are Petrom, cu 4.000 kilometri pătraţi”, afirmă Patriciu. Acesta a minimalizat valoarea prognozată a resurselor. În opinia petrolistului Patriciu, care nu a precizat niciodată pe ce informaţii se bazează atunci când face aceste estimări, rezervele de petrol din perimetrele subsolului Mării Negre sunt de 5 – 10 milioane de tone, iar cele de gaze de 10 miliarde metri cubi, şi că valoarea acestora este de zeci de milioane de dolari, în condiţiile în care pentru exploatare ar fi nevoie de 450 milioane de dolari. „În acest context nu este o greşeală faptul că Guvernul Tăriceanu a acordat dreptul de explorare a perimetrelor din Marea Neagră companiei Sterling, pentru că Sterling a făcut o afacere proastă, nu România”. Unul dintre semnatarii contractelor adiţionale între Guvernul Tăriceanu şi Sterling Resources a fost Dorin Marian.
Patriciu, nămolul şi canadienii
Există un amănunt despre care Dinu Patriciu nu a făcut comentarii în cazul afacerii Sterling – şi anume faptul că este foarte interesat să investească bani în explorarea şi exploatarea resurselor regenerabile.
Prin modificările de legislaţie în domeniul petrolier, dar şi ca urmare a modului în care au fost împărţite terenurile în teritoriile continentale ale Mării Negre care au fost date României prin decizia de la Haga, beneficiile pentru Rompetrol privesc alte resurse decât petrolul şi gazele. Preşedintele ANRM, Gelu Mărăcineanu, a declarat că există un interes deosebit pentru resursele neconvenţionale, despre care în urma scandalului Sterling Resources aproape că nu s-a vorbit. „Este o chestiune de viitor; dar acest gen de explorări nu le poate face decât o companie cu potenţial financiar foarte mare, cum ar fi Rompetrol“, a spus Mărăcineanu. Firma care a obţinut, în iulie 2008, concesiunea pentru resursele neconvenţionale de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, este Marine Resources Exploration International SRL, care a fost înfiinţată în mai 2008 şi are drept acţionar majoritar firma olandeză Marine Resources Exploration International BV, controlată de… Dinu Patriciu. Licenţa pentru explorarea nămolului şi a altor resurse neconvenţionale a fost semnată de fostul preşedinte al ANRM, Bogdan Găbudeanu. Licenţa a fost atribuită prin licitaţie publică, firma care a câştigat fiind unicul participant la licitaţie. Perimetrul concesionat firmei Marine Resources este de 9.000 kmp, iar la data atribuirii, 3.800 kmp se aflau în zona de litigiu dintre România şi Ucraina, şi se suprapune pe o parte din perimetrele concesionate de Sterling şi Petrom, dar exploatarea se referă la resurse diferite. Patriciu are drept de preempţiune asupra resurselor descoperite, ceea ce înseamnă că acela care descoperă primul, are primul dreptul de exploatare. Chestiunea este prevăzută de Legea minelor, în urma modificării acesteia prin ordonanţă de urgenţă, odată cu modificările făcute şi la Legea petrolului. În concluzie, dacă mergem pe urma afacerilor, dar şi a pledoariei publice pe care o face Dinu Patriciu, rezultă clar că acesta nu este interesat de explorarea şi exploatarea de petrol şi gaze, ci de resursele neconvenţionale. „Fac cercetări în Marea Neagră de ani de zile, dar nu am investit un leu în forări!”, afirma Patriciu. Pentru explorările de nămol, nici nu este nevoie de forări…
„În Marea Neagră, nămolurile sunt însoţite de cantităţi considerabile de hidrogen sulfurat şi gaz hidrat. Apa din mare are cantităţi însemnate de deuteriu (izotop preţios al hidrogenului, folosit în energia nucleară – n.red.), iar hidrogenul sulfurat va fi o sursă importantă de energie în viitor. Sulful este utilizat în industria chimică, iar hidrogenul, ca şi combustibil. Potenţialul energetic neconvenţional al Mării Negre este echivalentul a 800 milioane tone de combustibil convenţional, adică mult mai mult decât înseamnă, însumate, resursele convenţionale prognozate a fi exploatate în subsolul Mării Negre.
De la reziliere, la soluţii amiabile
Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, reprezentant al PSD, a fost cel mai aprig duşman al contractului re-parafat de premierul Tăriceanu cu Sterling Resources. Iancu a afirmat despre compania Sterling că nu are bonitate şi nici resurse pentru explorări şi exploatări, iar despre contractul cu Sterling că este ilegal şi că trebuie reziliat, ca unică soluţie logică. Comisia lui Iancu i-a chemat la audieri pe reprezentanţii Sterling în România, a demarat o anchetă, a făcut declaraţii publice extrem de dure la adresa celor de la Sterling şi a Guvernului Tăriceanu, pe care l-a calificat ca fiind responsabil de ilegalitatea contractului. Din funcţia de preşedinte a Comisiei Industrii din Cameră, Iancu afirma la mijlocul lui februarie 2009: „Mie mi s-a părut ciudată emiterea unei ordonanţe de urgenţă care modifică două legi organice, a petrolului şi minelor. Cred că rezilierea contractului este singura decizie corectă. Contractul cu Sterling a fost modificat ilegal, în folosul unui singur partid. PNL!” Opinia lui Iancu era susţinută şi de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, Gelu Mărăcineanu, care afirma public că s-au identificat probleme „foarte grave” în contractul cu Sterling şi că este „sigur” că acesta va fi reziliat. Apoi de la Iancu vine soluţia, acesta declarând în aprilie: „În contract, din partea statului, ar trebui inclus producătorul de gaze Romgaz, în locul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, astfel încât statul să aibă un beneficiu de 45% din producţia de hidrocarburi, conform prevederilor din contractul iniţial din 1992”. Ulterior Iancu înţelege că statul nu poate rezilia acordul cu Sterling, nu poate anula nici măcar prevederile din OUG 11 din 2007, şi califică contractul ca fiind o neglijenţă crasă. În ultimele comentarii publice făcute pe marginea contractului Sterling, Iancu afirmă, mai blând de această dată: „Nu este cazul să se recurgă la măsuri abrupte. A fost vina fostului guvern că România a renunţat la drepturile din Marea Neagră. Trebuie găsite soluţii amiabile”, declara acesta în data de 9 iunie 2009, semn că şi Iancu s-a băgat în nămolul intereselor.
Calm, eficient, Sterling îşi vede de treabă
Vicepreşedintele Sterling Resources, Stephen Birrell, a făcut puţine declaraţii, dar de fiecare dată limpezi şi la obiect. În replică la isteria oficialilor români, Stephen Birrell venea cu explicaţii pertinente. Atitudinea lor a stins scandalul mediatic şi a lăsat drum liber afacerilor făcute departe de ochii opiniei publice. Dacă este bine sau rău, este o altă poveste! „Nu ştim să existe un temei juridic pentru care Guvernul României să rezilieze contractul. Sterling Resources a urmat toate sfaturile şi indicaţiile primite de la ANRM cu privire la aspectele operaţionale, cât şi la alte detalii care decurg din acordul nostru petrolier”, susţine Birrell, care a mai precizat că până în prezent (5 iunie 2009 – n. red), autorităţile nu au notificat compania cu privire la existenţa unor nereguli.
„Prospecţiuni” DIICOT
Secrete adiţionale
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a demarat cercetări în dosarul Sterling, ancheta fiind în faza actelor premergătoare, pentru a se stabili dacă există ilegalităţi, trafic de influenţă, sau alte fapte penale comise pe parcursul derulării afacerii. Surse judiciare au declarat că procurorii au cerut documente de la ANRM, de la Ministerul Industriilor dar şi de la Direcţia Economică a SRI. „Este o anchetă preliminară care în momentul de faţă nu are prea multe indicii. Există o sumă de suspiciuni şi o serie de persoane vizate. Trebuie de văzut dacă cei implicaţi s-au achitat corect de responsabilităţi sau au acceptat favoruri, ori alte beneficii. Este foarte important ce are de spus SRI, dar şi datele care vor rezulta de la comisiile de anchetă din Parlament, de la Minister şi de la ANRM. Cert este că datele sunt foarte puţine şi nu se poate spune că se conturează vreo vinovăţie. Intenţia noastră este să audiem unele persoane care au fost implicate din partea ANRM şi care la un moment dat au fost eliminate (procurorul se referă la Gheorghe Buliga, fostul şef al ANRM. ANRM a declasificat contractul pentru perimetrele din Marea Neagră aprobat în 1992, document prin care Rompetrol, companie de stat la acea vreme, a acordat consorţiului de firme care a deţinut contractul înaintea firmei Sterling drept exclusiv de a explora şi împărţi producţia pe durata înţelegerii.
Un personaj important al acestei afaceri este avocatul Petru Buzescu, care a plecat în 1981 în S.U.A. Imediat, i-a fost retrasă şi cetăţenia română şi i-a fost „fabricată“ o cerere prin care acesta solicita retragerea din Barou. Buzescu intră, în 1985, în Baroul din New York, unde lucrează şase ani, iar în martie 1991, după ce îşi recapătă cetăţenia română, cere reangajarea în Baroul Constanţa. Solicitarea i-a fost inţial acceptată în mai 1996, dar, o lună mai târziu, Uniunea Avocaţilor din România contestă soluţia, iar Buzescu este eliminat din Barou. El dă în judecată statul român la CEDO, după ce în toate instanţele din România, pierde. La Strasbourg câştigă, iar România este obligată să-i plătească despăgubiri de 24.000 de euro. În prezent Petru Buzescu este membru al Baroului Bucureşti. Buzescu reprezintă firme mari, precum Coca-Cola, Merrill Lynch, Gazprom, Bell Helicopter, Sterling Resources şi altele. Deşi perfect legal, poate părea ciudat că cele trei firme care au avut în concesiune perimetrele din Marea Neagră, respectiv Arco Midia, Paladin şi Sterling, au avut sediul la adresa casei de avocatură Petru Buzescu…
foto Octavian Tibăr şi Agerpres
Băsescu – între decoraţii şi investigaţii. Nu se putea ca din toată această istorie să lipsească preşedintele Traian Băsescu. Acesta l-a decorat pe Bogdan Aurescu, avocatul care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de la Haga. Când a izbucnit scandalul, şeful statului s-a băgat singur în seamă şi l-a chemat la Cotroceni pe Bogdan Găbudeanu, fostul şef al ANRM, destituit pe teme de Sterling de la şefia Agenţiei. „Am fost surprins, de această invitaţie, dar nu am discutat decât detalii despre Sterling. Preşedintele mi-a spus că nu înţelege tot acest scandal mediatic“, a declarat Găbudeanu. După vizita la Cotroceni, Găbudeanu declara că Iulian Iancu s-a transformat, peste noapte, din critic şi acuzator, în porta-vocea unor interese de grup. „Sunt persoane care vor să câştige puncte politice în mod ilegal. Sunt oameni de rea credinţă. Ce vreau să mai spun este că acest contract nu are nimic ilegal. Preşedintele a înţeles!“, a mai spus Găbudeanu.
Ce bine că nu s-a aflat la Haga! Actul adiţional este în fapt un nou contract, semnat între părţi, guvernul Tăriceanu şi Sterling Resources, în august 2007, imediat după ce modificările aduse, prin Ordonanţă de Urgenţă, la Legea petrolului, au fost aprobate. În 12 noiembrie 2008 a fost semnată şi publicată Hotărârea de Guvern prin care contractul, cu tot cu actele adiţionale, intra efectiv în vigoare. În actul adiţional se face referire la suprafeţe de teritoriu care, la momentul redactării actului adiţional, erau în litigiu cu Ucraina. Mai mult, la Curtea Internaţională de la Haga, procesul dintre România şi Ucraina era în derulare. O cutumă a Tribunalului Internaţional spune că suprafeţele dintre state aflate în dispută nu pot face obiecul unor contracte sau demersuri economice pe perioada procesului. Dacă instanţa de la Haga ar fi aflat, România s-ar fi descalificat iar cauza ar fi fost scoasă de pe rol. Ca o dovadă că acest risc a fost luat în calcul, în contract există o notă care spune că acesta se suspendă pe parcursul procesului. Sterling Resources a ignorat precizarea şi a continuat să facă prospecţiuni chiar şi pe perioada derulării procesului.
nr. 7 / iulie 2009 Tweet
Outstanding blog! I like the number relating to the person evaluations a part of drawn up, as well as in unique the particular ideas submitted! Due to the fact my best way of life really achieve coming back to!
Sick and exhausted of acquiring minimal quantities of useless prospective consumers to your site? pretty well i need to notify you within the brand-new underground tactic which creates myself $900 each and every 1 day on 100% AUTOPILOT. I may pretty well in all probability be right here all 1 day and heading into component but why do not you simply researching their online internet internet site out? There may pretty well in all probability be considered a pretty good video clip clip that factors out everything. So in circumstance your severely contemplating making straightforward pretty difficult financial resources this could be the online internet internet site for you.
Hello! Fantastic blog site! My spouse and i are actually a day-to-day customer for a webpage (considerably similar to abuser ) on this website. I just want to talk about My spouse and i appreciate your personal blogs together with are looking forward to get more detailed!
Phen375 reviews…
This is very fascinating, You are an overly professional blogger. I have joined your feed and look ahead to searching for extra of your fantastic post. Also, I have shared your web site in my social networks! phen375 reviews…
Website Trackback Link…
[…]the time to read or visit the content or sites we have linked to below the[…]…