buy diazepam San Francisco buy valium mecanismo de accion valium

lov soma na delti urala carisoprodol soma imprimir a soma de 1 ate 1000 em java

xanax how long addicted buy xanax mucinex d with xanax

dr. soma de order soma online mangueras soma

tramadol itchy anus tramadol 50 mg tramadol brain zaps

ambien lorazepam and alcohol buy ambien online does ambien cause sleep eating

xanax and ambien interaction buy ambien online no prescription ambien cr dizziness

valium tylenol 3 valium for anxiety naproxen and valium together

can i take b12 and xanax buy xanax how long does xanax take to kick in

caribbean resort hotel soma bay egypt generic soma produto da soma de 3 termos

CULTURA MASS-MEDIA

INTERVIU: Acasă, la bibliotecă

December 7th, 2011, com Comenteaza

[Mireille Rădoi, director general Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“]

O stradă închisă circulației auto poate fi un coșmar pentru bucureșteni. În primul moment m-am gândit la noi ambuteiaje, scrâșnet de frâne și claxoane nervoase. Și totuși, nu am auzit pe nimeni care să se plângă… Ba chiar lumea ce se plimba, cumpărând volume sau doar răsfoindu-le, părea veselă, relaxată, chiar un pic fericită…  Greu de crezut că așa ceva mai poate fi aievea.  Asta am văzut eu pe Strada de C’Arte. Și am fost curios să aflu mai multe.


A trecut un an de la venirea în BCU. A fost un an greu, bun, fericit?

– Te-ai aştepta ca o bibliotecă să fie un loc de muncă  liniştit! Se prea poate să  fie  aşa… Dar am reuşit să aduc un plus de vibraţie la Biblioteca   Centrală    Universitară,  răsturnând această  percepţie inerţială şi înlocuind-o cu o realitate inedită, cu  inima vie care merita să palpite în centrul  Bucureştilor. A  fost un an complicat,  un an dinamic, un an extenuant, plin de provocări dar, cu siguranţă, şi de victorii. Finalmente, se întrunesc ingredientele unui an luminos, deşi am resimţit şi noi, din plin, criza economică şi greutăţile pe care le traversează întreaga societate.

 

Care ar fi cele mai importante momente ale acestui an?

– Anul acesta, atât pentru mine cât şi pentru Biblioteca  Centrală  Universitară  Carol I,  a stat sub semnul transformării, al adaptării: eu a trebuit  să   învăţ exigenţele  acestei  instituţii, Biblioteca  şi colectivul său  să  se obişnuiască mai repede sau mai încet cu stilul meu de lucru destul de solicitant. Aş spune că am ajuns deja la un soi de simbioză şi vă mărturisesc că vin cu  mare bucurie la birou, ceea ce este  minunat… Ca  manager, mi-am asumat câteva proiecte cheie. Suntem în plin proces de evaluare a nevoilor, priorităţilor şi resurselor de digitalizare şi de modernizare a sistemului informatic. Căutăm cele mai bune soluţii pentru a ţine  ritmul cu tehnologia şi sperăm ca în 2012 să introducem ALEPH, poate cel mai performant sistem  integrat  utilizat  în  marile  biblioteci  din lume. Vom creşte astfel standardul serviciilor pe care le punem la  dispoziţia utilizatorilor, devenind nu  doar un depozit de cunoaştere, cum era îndeobşte înţeleasă o bibliotecă, ci un factor activ de generare a cunoaşterii printr-o manieră interactivă de ghidare în oceanul infinit al informaţiei şi înţelepciunii acumulate de omenire. Am  continuat îmbogăţirea  patrimoniului Bibliotecii,  pe toate  dimensiunile sale: resurse   electronice,   periodice, cărţi   rare, manuscrise, ediţii bibliofile, enciclopedii, carte străină. În ultimele luni am postat pe site-ul nostru, site pe care, de altfel, l-am reorganizat complet, un apel către cunoscătorii şi iubitorii de carte rară care ştiu ceva despre cărţile din cele două liste publicate, cărţi care au dispărut în  nopţile  cumplite  ale  lui  decembrie  ’89. Destinul tragic al oricărei biblioteci mari este să ardă…  Destinul fericit al acesteia a fost de a renaşte, aidoma  unui  Phoenix.  Devastatorul incendiu a dus la pierderea a peste 500.000  de volume (12.000 de volume de carte bibliofilă, 52 din  biblioteca  lui  Eminescu),  numeroase  exlibrisuri, hărţi vechi şi aproape 3.700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi  ale culturii    române    între    care    Eminescu, Maiorescu,  Eliade,  Caragiale,  Coşbuc, Blaga… O  rană  care nu se va închide, dar care  ne-a motivat inclusiv pentru a participa la licitaţia pentru manuscrisele lui Emil Cioran, deşi am pierdut şi am suferit. Însă am reuşit să cumpărăm   o  bună   parte  din   corespondenţa  lui Rădulescu-Motru, precum şi alte rarităţi valoroase. Am  încheiat  parteneriate cu Institutul Cultural      Român,  Institutul  pentru  Cercetări Politice, SRTV,  The Money Channel,  Patriarhia Română,    Asociaţia    George C. Marshall, Institutul de Management şi Dezvoltare Durabilă şi multe altele, în dorinţa de a alcătui un ţesut organic, care să poată aduce beneficii prin forţele proprii ale acestor instituţii, fără a aştepta ca să ne rezolve cineva de sus în jos problemele… Suntem în curs de a consfinţi o asociere a celor patru Biblioteci Centrale   Universitare  din  ţară,   ONG   menit  să  optimizeze achiziţionarea partajată a bazelor de date, dar nu numai! Am  aplicat două  proiecte pentru fonduri europene… O să mai încercăm formule şi consorţii. Însă, poate mai mult decât orice, am deschis porţile şi am aprins luminile! Am schimbat  sigla  şi am  adăugat   ca  logo  DE SPIRITU ET ANIMA, pentru că realmente credem în puterea BCU    „Carol I“ de a polariza agenda  culturală  şi energiile urbei! De aceea, pe tot parcursul anului, în Aula Bibliotecii, în GalAteCa  sau în Salonul „Carol“   aţi  fost invitaţi  la  Noaptea Muzeelor,  Noaptea Bibliotecilor, Strada   de   C’Arte,   Lunaria,   SoNoRo,  Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor, Serile Zeppelin, aţi   putut  participa  la  conferinţele  din  seria Cultura  bate  criza  organizate  de  prof. Sorin Alexandrescu     cu   Solomon   Marcus,    Ana Blandiana, Andrei Ujică,  alte şi alte evenimente, expoziţii, lansări de carte, dezbateri pe cele mai diverse teme, de la cultură, la economie, de  la politică  şi relaţii internaţionale,  la  educaţie, sau  la  arhitectură… Pe  scena  Aulei Bibliotecii     s-au regăsit    doar  în   acest  an personalităţi  din majoritatea domeniilor,  din ţară sau  străinătate:   Ellen  Tauscher, Mugur Isărescu,   Teodor  Baconschi,   Raed  Arafat, Thomas Sedlacek, Irina Bokova… Mi-e imposibil să fac o listă completă… Iar anul viitor avem cel puţin la fel de multe proiecte. Şi, să nu uit, un aspect deloc neglijabil,  din  evenimentele găzduite de BCU, am reuşit să producem venituri   care   ne-au    ajutat, aşa  cum   însuşi fondatorul  a  gândit, să   facem  biblioteca  să înflorească chiar şi în vremuri de restrişte.

 

Strada de C’Arte a fost un eveniment minunat. De ce oare ne-au trebuit 20 de ani să ne gândim la aşa ceva? Ar putea fi itinerat şi în alte oraşe?

– Proiectul cel mai provocator şi care ne-a adus poate cele mai mari satisfacţii în  acest an… Din mai multe puncte de vedere. O dată pentru că a fost primul festival de acest gen şi asemenea amploare. Apoi pentru că, împreună cu echipa BCU şi o seamă de prieteni care s-au implicat direct şi fără  să  aştepte recompense materiale, am  depăşit o serie de obstacole şi neajunsuri  care păreau  insurmontabile. Drumul de la o idee şi organizarea concretă a unui festival pe străzile centrale ale Capitalei  a trecut prin multă muncă! Alegerea inspirată  a perioadei şi a partenerilor, cărora le mulţumesc încă o dată pentru sprijin şi pentru încredere, au fost determinante. Am  reuşit împreună  să  creăm un oraş cultural în miniatură, pietonal extrem de apreciat… Mulţi au întrebat de ce nu permanentizăm  închiderea  C.  A. Rossetti, transformând-o într-o cameră urbană a artelor! Sper să avem destulă minte şi să scăpăm de suficiente prejudecăţi  încât să  putem face asta cândva. Am  plâns  când maşinile au invadat din nou fosta Stradă  de C’Arte. A fost o formulă neconvenţională de a aborda cultura fără a fi snobi sau pretenţioși inutil. Sper ca ediţia 2012  să fie şi mai reuşită! Nu cred că timp de 20 de ani ne-au lipsit ideile. Cred  în creativitatea poporului român. Poate că  ne-am  pierdut încrederea în noi înşine, poate că ne-am rătăcit un pic, poate că nu mai îndrăznim să visăm, să sperăm şi să avem perseverenţa de a duce o iniţiativă la bun sfârşit, susţinându-ne proiectele chiar şi atunci când totul pare potrivnic. Cât  despre „exportarea“ proiectului din Bucureşti, Strada de C’Arte poate fi oriunde!

 

Ce caută un profesor la o bibliotecă?

– Să citească sau… să conducă instituţia! Eu încerc să  aduc biblioteca mai aproape de cei care-i trec pragul. Ca   profesor am avut şansa de a fi mereu aproape de cei mai tineri, de a-i vedea cum gândesc, ce îi pasionează  sau ce-i blazează, ce le captează atenţia, cum interacţionează,  ce  îi  frământă.  Pentru  ei, Biblioteca Centrală  Universitară trebuie să accepte să se redefinească, să  fie o  bibliotecă  a timpurilor noastre, fără a-şi pierde identitatea şi referinţa prevalentă la excelenţă. Orice instituţie de cultură trebuie să ducă o dublă bătălie: pentru resurse economice şi pentru a fi atractivă în noianul de oferte! Noi am vrea nu doar să ţinem pasul, ci să anticipăm şi să iradiem tendinţe… Să fie trendy şi cool să  mergi la  Biblioteca Centrală Universitară   Carol I.  Sună  a  paradox, dar cine nu-şi propune imposibilul, nu va reuşi multe din lucrurile care sunt, de fapt, posibile!

 

Ce mai face profesorul Mireille Rădoi?

– În ciuda faptului că mă identific acum în principal cu postura de manager, încerc să nu mă deprofesionalizez. Meseria  mea rămâne cea de profesor şi de aceea am acceptat cu încântare invitaţia de a susţine cursuri la Bucureşti şi la Cluj, în domeniile în care m-am specializat cu ani în urmă: comunicare şi relaţii internaţionale (studii de securitate). Catedra te ţine în priză,  conectat la  noua generaţie, ceea ce e fundamental şi pentru munca de la bibliotecă!

 

Există trei volume ce poartă semnătura Mireille Rădoi. Când va urma un altul şi pe ce temă?

– În ultimul an, am dedicat 110% din energia şi timpul meu Bibliotecii, astfel încât orice alte activităţi au beneficiat de resurse limitate. Sunt în faza de cercetare pentru  un proiect, însă nu pot estima când îl voi putea finaliza. Pe de altă  parte, îmi dă  sufletul  ghes să  scriu şi altceva, nu  doar  cărţi  de  bibliografie…  Voi vedea!

 

Întrebarea eternă: care sunt planurile de viitor ale BCU şi ale lui Mireille Rădoi?

– Planurile mele şi ale BCU  se  împletesc. Vom continua în acelaşi ritm frenetic cu proiectele care s-au dovedit de succes. Dar mi-aş dori să facem şi ceva pentru liceeni sau chiar pentru cei de 10-14 ani! Ateliere,  proiecţii… poate un altfel de afterschool:  să  arătăm  că  se pot învăţa multe în joacă, participând, fiind flexibil mental, exprimându-te artistic, interacţionând, cultivând inteligenţa emoţională şi încrederea în sine la cei care sunt în şcoală… Nu ştiu încă exact cum, dar când ideea se va contura suficient, o vom realiza!

 

Care a fost momentul cel mai emoţionant în acest an la BCU?

– Dincolo de prima zi în postura onorantă de conducător al unei instituţii cu 120 de ani de istorie, 280 de angajaţi, peste 2 milioane de unităţi de înregistrare şi 22.000 metri  pătraţi în administrare, dintre  care  două  monumente istorice şi un corp nou de clădire, aş evoca cel mai frumos compliment pe care l-am primit la BCU. Un invitat al respectatului profesor Ioan Stoica, cel care a condus BCU timp de aproape 40 ani şi căruia i-am organizat o festivitate la împlinirea  a  70  de  ani  de  viaţă, aşadar,  un domn în vârstă  şi pe care nu-l  cunosc, mi-a spus: He, he… Nu dumneata ai ales această CASĂ, ci ea te-a ales pe dumneata! Am fost copleşită şi mă străduiesc să fiu la înălţimea sa. Poate părea exagerat  sau  amuzant, dar  cred  în  coincidenţele semnificante şi în legăturile subtile. Iată una  dintre  ele: noua  clădire   a  Fundaţiunii Universitare „Carol    I“ a fost inaugurată  la 9 mai 1914 de către Regele Carol  I, iar eu m-am născut exact 60 de ani mai târziu… Poate că nu are relevanţă, sau poate că domnul acela a avut dreptate!

 

Ce întrebare nu ţi-a fost pusă niciodată, deşi ţi-ai fi dorit?

– Crezi  în Dumnezeu?

 

text Octav Bogdan

foto arhivă personală și BCU

Taguri:

Comenteaza