Moartea lui Michael Jackson a lăsat în urma ei un thriller

O viaţă în agonie şi extaz

Michael Jackson a murit! Aceasta a fost vestea care, pe 25 iunie, a lovit ca un trăsnet zeci de milioane de fani din lumea întreagă. Megastarul a decedat la locuinţa sa din Holmby Hills – Los Angeles, în urma unui stop cardiac. Asupra morţii sale planează o serie de suspiciuni printre care şi cele privind o supradoză cu Demerol – un calmant asemănător morfinei. Surse din anturajul lui Michael au declarat că artistul se îndopa cu medicamente spre a fi în formă pentru seria de 50 de concerte care urmau să aibă loc în această vară.

Stresul, abuzul de medicamente, un cancer pulmonar (după unele surse, după altele o boală genetică pulmonară care ar fi necesitat un transplant de plămĂni), un cancer de piele de care suferea de mai mulţi ani, vitiligo (boală de depigmentare a pielii), datoriile în valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari şi multe alte probleme au măcinat viaţa starului. Michael Jackson anunţase în luna martie a acestui an că turneul maraton, care trebuia să înceapă la Londra pe O2 Arena, va fi şi ultimul din cariera sa: „Vreau doar să spun că acestea vor fi ultimele mele concerte în Londra. Când spun ultimele, vorbesc serios.“ Din păcate, a fost mult prea serios!

Michael Jackson a fost unul dintre cei mai controversaţi artişti pe care i-a dat lumea modernă. A cunoscut suferinţa, gloria şi decăderea într-o viaţă scurtă, prea scurtă şi mult prea sufocantă. A cântat încă de la vârsta de şase ani alături de patru dintre fraţii săi în trupa The Jacksons 5: Jackie, Jarmaine, Tito şi Marlon.  Tatăl lor, Joseph „Joe“ Walter Jackson,  s-a dovedit un om brutal – avea să povestească despre asta, plângând, într-un interviu la Oprah Winfrey în 1993 (Living with Michael Jackson) –  care îşi snopea în bătaie copiii pentru a cânta în formaţia The Jacksons 5 şi a scoate bani de pe urma lor. Fiind cel mai talentat dintre fraţi, Michael a ajuns rapid cântăreţul trupei, fiind descris de cei de la revista Rolling Stones ca un adevărat „fenomen“ cu „talente muzicale copleşitoare“. În paralel cu munca alături de trupa The Jacksons 5, Michael a abordat o carieră solo, începând cu 1971, care i-a adus rapid gloria. Celebritatea sa a crescut în lumea întreagă odată cu succesele înregistrate de albumele Off the Wall – 1979, Thriller – 1982 (cel mai bine vândut album al său şi cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor), Bad – 1987 sau Dangerous – 1992, Invincible – 2001. Cine nu a ascultat fascinat  Thriller – 1982, Smooth Criminal 1987, Dirty Diane 1987, Man in the Mirror – 1987, Black or White, Dangerous – 1991, Invincible, The Lost Children – 2001 etc.?

Dincolo de scena muzicală, viaţa lui Michael Jackson s-a desfăşurat furtunos, fiind presărată cu excentricităţi, două căsătorii făcute în pripă, operaţii estetice repetate, scandaluri de abuzuri sexuale, faliment, boală şi convertire la islam. Da, anul trecut, Michael Jackson – născut într-o familie aparţinând cultului Martorii lui Iehova – a trecut la islamism, fapt care a determinat până şi televiziunea Al Jazeera să relateze pe larg despre dispariţia mega?starului american, pe numele islamic Mikaeel.

Cât priveşte operaţiile sale estetice, trebuie spus că prima operaţie pe care a făcut-o a fost în 1979. Atunci artistul şi-a fracturat nasul în timp ce repeta pentru un spectacol cu o coregrafie complexă. Operaţia iniţială de rinoplastie nu a fost o reuşită, Michael având dificultăţi respiratorii, fapt care i-a afectat cariera. Interpretul a fost îndrumat la doctorul Steven Hoefflin, care i-a făcut cea de-a doua rinoplastie. În 1987 a urmat o a treia operaţie care le-a arătat clar fanilor că Michael Jackson nu mai seamănă a afro-american ci îşi schimbă fizionomia. Tot atunci artistul a declarat că suferă de vitiligo. Anul 1991 a însemnat o altă operaţie la nas, dar şi la bărbie, maxilar, iar fanii descoperă acum un alt Michael, mult prea ciudat faţă de adevăratul Michael. Doi ani mai târziu, în 1993, pielea artistului capătă tentă roz şi începe să aibă probleme cu nasul. În total, cântăreţul a suferit şase operaţii estetice la nas, patru la maxilar, trei la pomeţi, iar gurile rele vorbesc şi despre un transplant de piele. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, un băiat în vârstă de 13 ani îl acuză pe starul pop de abuz sexual la ferma sa din Neverland. Pentru a spăla ruşinea, se căsătoreşte în pripă, anul următor, cu Lisa Marie Presley – fiica lui Elvis Presley – dar mariajul se termină după doi ani. Nici nu se termină anul şi Michael se căsătoreşte din nou, cu  infirmiera dermatologului său, Deborah Rowe, cu care are doi copii: Prince Michael Jr. şi Paris Michael Katherine. În 1999, divorţează şi obţine custodia copiilor. 2000 a însemnat pentru Michael începutul sfârşitului: pielea sa a început să se dezintegreze, cântăreţul a început să semene cu un Alien mai degrabă decât cu un om, ceea ce i-a afectat mult cariera muzicală şi viaţa socială. Totuşi, în 2002, Michael mai doreşte un copil şi-l va avea cu o mamă surogat, copilul se va numi Prince Michael II. În 2003, un alt scandal de molestare sexuală a unui copil zguduie viaţa lui M.J., tocmai când îşi lansa albumul Number Ones. În 2005, M.J. este achitat de toate acuzaţiile, atât cele privind abuzul sexual asupra unui minor cât şi cele de încercare de sechestrare şi administrare a unei substanţe toxice. Cu cariera distrusă, declarat falimentat în 2006, bolnav, Michael a încercat să stea deoparte în ultimii ani, fiind exemplul tipic de personalitate distrusă de propria-i celebritate. A încercat, anul acesta, să se mai ridice odată din cenuşă; nu a reuşit, din păcate pentru el şi pentru fanii care îi aşteptau cu ardoare concertele.

Michael lua un cocktail de medicamente alcătuit din: Xanax (sedativ), Vicodin (analgezic), Zoloft (anti-depresiv), Serotox (anti-depresiv) şi Soma (analgezic). Din casa artistului au fost scoşi doi saci cu medicamente. Poliţia l-a anchetat pe medicul personal al lui Michael, Conrad Robert Murray, care se presupune că i-ar fi administrat injecţia cu Demerol (deşi acesta a negat că i-a dat acest medicament). Murray a încercat să-l resusciteze fără succes pe artist până la sosirea echipei de paramedici. Poliţia nu a găsit dovezi ale vinovăţiei medicului.

Cosmin Zidureanu

– psiholog şi jurnalist:

„De-a lungul istoriei s-a dovedit că geniile nu sunt echilibrate fiindcă oamenii echilibraţi de obicei nu ies din comun. Geniul are extrem de multe calităţi pe o direcţie, dar mai puţine pe alte direcţii. Michael Jackson, al cărui geniu tind să îl asemăn cu cel al lui Mozart, s-a dovedit de asemenea a fi un geniu muzical de la o vârstă foarte fragedă şi încă de atunci a intrat în tocătorul starsystem-ului. Toată lumea a încercat să facă bani de pe urma lui până şi-a dat ultima suflare şi chiar după, mai ales după. Ce va deveni moştenirea Michael Jackson? Păi, să mergem la Viena şi să intrăm într-o bombonerie şi ce vom descoperi? Bomboanele Mozart, ciocolata Mozart…

Cât priveşte excentricităţile lui Michael, cele de tipul schimbării culorii pielii, incertitudinea sexuală, investiţiile halucinante făcute de el, toate acestea ţin de infanti?lismul geniului şi sentimentul atotputerniciei. Este discuţia Luceafăr-Demiurg, de la egal la egal, discuţie pe care muritorul de rând nu şi-o permite. Dacă vrem să îl punem pe M.J. într-un tipar, atunci trebuie să ne amintim de dilema lui Ahile: viaţă lungă şi nesemnificativă sau o viaţă glorioasă, dar scurtă. M.J. a fost exact Ahile.“

Georgeta Ghinea – psiholog:

„Michael Jackson a fost o persoană labilă emoţional, imatură afectiv până la final. Pe fundalul de imaturitate afectivă a venit celebritatea care, oricum, deformează orice fiinţă umană. Celebritatea pe un asemenea profil psihologic poate să distrugă mai mult decât pe un profil care se înscrie în limitele normalităţii. Celebritatea adaugă la fricile pe care le are orice fiinţă umană multe alte frici şi anume: trebuie să fiu pe placul tuturor, nu trebuie să dezamăgesc, trebuie să arăt bine, trebuie să fac performanţă etc. Şi, toate aceste frici, suprapuse pe profilul psihologic de care am amintit mai înainte, au condus la dorinţa lui exacerbată de a se schimba. Intervenţiile de chirurgie plastică pe care le-a suferit transmiteau unui ochi avizat că el nu se plăcea pe sine. De vreme ce tot încerc să mă schimb, să adaug ceva, înseamnă că nu mă plac, deci e un conflict interior care la el a fost mai accentuat decât la celelalte staruri. În general, starurile nu-şi mai aparţin. Pentru ele imaginea publică reprezintă o mască foarte groasă care îi acoperă, iar eul care reprezintă imaginea exterioară se inflaţionează şi atunci individualitatea persoanei dispare. Publicul l-a devorat pe M.J., câtă vreme publicului i-a plăcut de el l-a adulat, dar apoi l-a distrus. Or, Michael Jackson era instabil, suferea de infantilism – aici e unic M.J., nu-l putem compara cu nimeni – trăia într-o lume magică, lumea copilăriei, pe acest fond a suferit cumplit faţă de alte staruri. E un destin tragic şi foarte complex.

Mai mult, sunt culpabili toţi medicii şi toţi psihologii care au concurat la distrugerea lui fizică. Pentru că, la un moment dat, etica profesională ar fi trebuit să-i oblige să stopeze orice intervenţie, pe un asemenea fond psihotic, de psihic instabil, nu ai voie să intervii. Medicii chirurgi plasticieni au şi ei un cod deontologic pe care trebuie să-l respecte şi asemenea  persoane care vin şi cer asemenea schimbări trebuie refuzate. Omul acesta a fost omorât cu bună ştiinţă. Sigur că, el fiind instabil emoţional, cerea operaţii. Având şi bani… aici avem iarăşi o discuţie: dominaţia banului, banul care ia minţile, care conduce. Instabilitate emoţională, imaturitate afectivă şi, pe fondul acesta, vine celebritatea care oricum deformează şi are nevoie să-şi construiască o imagine, iar dacă ţi-o construieşti la modul exacerbat, tu nu mai exişti ca fiinţă. Pierzi, dispari, metaforic vorbind exişti doar pentru ceilaţi, fiindcă nu vrei să deza?mă?geşti, să arăţi într-un fel. Cam asta e drama lui.

Faptul că o planetă întreagă s-a oprit şi a discutat zile în şir despre el este ceva minunat. El chiar a reprezentat un nume în muzică, a încântat o grămadă de oameni, cu dansurile sale, a lăsat ceva în urmă, dar cu ce preţ? Cu ce preţ? Aceasta e întrebarea. Pentru persoanele acestea trebuie să existe consilieri binevoitori, sinceri şi corecţi. Şi în momentele cheie medicii chirurgi, psihologii trebuiau să le refuze intervenţiile. Aveau această obligaţie, fiindcă el a fost descompus până la urmă, iar când au vrut să-l reconstruiască nu s-a mai putut face nimic, fiindcă minuni nu există. Cel puţin nu în chirurgia  plastică.“

foto Agerpres şi www.tmz.com

Scandaluri postmortem:

• Prietenii lui M.J. îl acuză pe medicul libanez Tohme R. Tohme că l-a influenţat în rău pe artist. Ei vorbesc, de asemenea, despre stresul provocat de turneul pentru care muncea din greu: This is it, turneu care trebuia iniţial să cuprindă doar zece concerte, dar a aflat că de fapt are de susţinut 50 în total. El s-ar fi plâns de oboseală primei sale soţii Lisa Marie Presley, menţionând că îi este frică să nu sfârşească precum tatăl ei, Elvis Presley.

• Familia Jackson a anunţat că are suspiciuni mari privind moartea lui Michael, aşa că a cerut o a doua autopsie. De asemenea, familia neagă vehement existenţa unui testament al lui M.J. şi doreşte controlul averii acestuia. Avocatul John Baraca deţine, conform Wall Street Journal, un proiect de testament redactat de Michael Jackson în 2002, prin care starul îşi împarte bunurile între mama sa şi cei trei copii ai săi şi restul unor fundaţii de caritate, dar nimic tatălui său, Joseph Jackson.

• Momentan, mama lui Michael, Katherine Jackson, a obţinut custodia temporară a copiilor megastarului: Prince Michael – 12 ani, Paris – 11 ani şi Prince Michael al II-lea (Blanket) – 7 ani. Custodia definitivă va fi stabilită în luna august a.c.

• Debbie Rowe, cea de-a doua soţie a lui Michael Jackson, vrea custodia celor doi copii pe care îi are cu artistul, deşi, în 2001, ea a renunţat la drepturile sale parentale pentru suma de cinci milioane de euro, informează dailymail.co.uk, citată de Mediafax. Pe de altă parte, Debbie Rowe a declarat pentru News of the World că, în fapt, şi cei doi copii pe care îi avea legal cu  Michael – Prince Michael şi Paris – nu sunt ai artistului, ci au fost concepuţi în eprubetă, ea fiind doar femeia care şi-a oferit pântecul pentru a le da viaţă. Aşadar, nici copiii ei nu sunt, iar o cerere de custodie a lor venită din partea lui Debbie înseamnă ea însăşi un scandal fără precedent pentru justiţia californiană.

Taguri: nr. 7 / iulie 2009 Tweet

Saturday, July 25th, 2009 at 12:29 pm, DOSAR, RSS feed