Un om de o nobleţe rară, atât o personalitate, cât şi o prezenţă şarmantă, scriitorul distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, în 2006, Orhan Pamuk, şi-a fascinat numeroasa audienţă de la Ateneul Român, prilejul venirii sale la Bucureşti fiind decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, la invitaţia scriitorului român Norman Manea.

Sala arhiplină l-a aplaudat după aproape fiecare răspuns pe autorul romanelor devenite bestseller-uri internaţionale Mă numesc Roşu, Cartea neagră sau recentul Zăpadă (pe care aceeaşi editură, Curtea Veche, îl va lansa la Bookfest) şi care, în discursul de acceptare a Nobelului, a vorbit despre stupiditatea „oamenilor, societăţilor şi a naţiunilor dinafara lumii occidentale“, dar şi despre prostia acestei lumi: „Este foarte periculoasă, mai ales pentru mine, pentru că am mereu senzaţia că mă aflu cu un picior într-o parte şi cu un picior de cealaltă parte. Ciocnirea civilizaţiilor, sau cum vreţi să-i spuneţi, lupta dintre Est şi Vest, între Islam şi Occident, este cel mai rău lucru din lume pe care aş vrea să-l văd. Uneori, în faţa acestei lupte, simt cum organele mele interne, corpul meu se luptă cu sine. Şi nu este deloc sănătos pentru lume. Din păcate, în America sunt conservatorii, la fel ca şi în Europa, iar în Turcia şi în alte colţuri ale lumii islamice există oameni care promovează această idee. Faptul că încă nu am văzut nici o soluţie palpabilă în Palestina, alte aspecte ale acestui conflict între Est şi Vest, toate acestea se află la baza acestei probleme. Înainte ca toate aceste conflicte să fie rezolvate, din nefericire, conservatorii Europei şi ai Americii, precum şi naţionaliştii, activiştii şi oamenii occidentalizaţi din lumile neoccidentale, cu toţii vor continua să abuzeze de aceste probleme. Or, ele ar trebui să fie rezolvate ca să putem avea o lume paşnică şi armonioasă“, a spus Pamuk, care, originar din Istanbul, a mărturisit că întotdeauna va scrie doar despre Turcia şi acest oraş pe care îl iubeşte. Fiindcă nu putea evita întrebarea despre asasinatul despre care se ştie pe întreg mapamondul că e pus la cale de naţionaliştii extremişti turci – fiindcă a declarat, în 1995, că circa 30.000 de kurzi şi 1.000.000 de armeni au fost ucişi, la începutul secolului, într-un pogrom în Turcia şi nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre asta –, puţin intrigat că trebuie iar să explice o situaţie nu tocmai plăcută cu care se confruntă acasă, Pamuk a spus: „Guvernul aşa crede şi de-asta am bodyguarzi. Pe de altă parte, nu mai vreau să comentez acest aspect. Glumesc mereu despre asta, spunând că există, bineînţeles, oameni răi peste tot în lume, nu numai în Turcia, care vor să facă politică omorând oameni. În ultimii 20 de ani, 40 de jurnalişti şi scriitori au fost, din nefericire, omorâţi. Dar acum am bodyguarzi, care sunt prietenii mei. Însă nu vreau să mai vorbesc despre această chestiune. Spun mereu în glumă că toţi aceştia sunt radicali de dreapta şi oameni ai guvernului. Răul pe care continuă să mi-l provoace este că toţi jurnaliştii mă întreabă despre ameninţările cu moartea. Tot ce pot să vă răspund este că da, mă tem de un asasinat, fiindcă tot ceea ce ni s-a dat este viaţa, şi iubesc viaţa, chiar foarte mult. Poate de asta, pentru a surprinde viaţa şi pentru a evita acasă întrebările despre, de exemplu, «Cum a fost în România?», port cu mine mereu un mic aparat foto digital, care surprinde viaţa aşa cum e“, a spus acest artist – în sensul adevărat al cuvântului –, în timp ce imortaliza oameni prezenţi sau detalii ale sălii.

Prozatorul, care de-a lungul vieţii sale a trecut prin diferite etape, dorind la un moment anume să devină pictor, apoi să urmeze cariera de inginer, precum bunicul său, studiind arhitectura şi absolvind jurnalismul, a ajuns să scrie, iar acest drum pe care a mers către glorie i-a atras ruinarea vieţii personale. „Nu sunt niciodată mulţumit de mine. Sunt o persoană puţin mai agitată, mai nervoasă. Dar lucrez, am o a doua viaţă împreună cu cărţile mele, cu hârtia, cu uneltele mele de scris, iar acolo sunt, de cele mai multe ori, fericit“…

foto Octavian Tibăr

Pentru că i-a plăcut la Bucureşti, Orhan Pamuk va reveni la noi în iunie, la Târgul de carte Bookfest şi la Festivalul de la Neptun Zile şi nopţi de literatură, unde i se va înmâna Premiul Ovidiu.

Taguri: nr. 6 / iunie 2008 Tweet

Tuesday, June 10th, 2008 at 2:52 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed