taking xanax before pap smear buy xanax xanax xr 5 mg

en e xanax tattoo generic xanax buy alprazolam West Valley City

ambien aphrodisiac buy ambien online ambien 5 htp

how much phentermine is too much buy phentermine online who produces phentermine

the effects of long term use of xanax buy xanax can u take doxycycline with xanax

how to counteract klonopin drowsiness generic clonazepam klonopin withdrawal muscle spasms

long term side effects of ambien cr ambien 10 mg ambien Round Rock

wie setze ich tramadol ab tramadol 50 mg is tramadol safe for nursing mothers

does tramadol harm your liver purchase tramadol tramadol show up on ua

somac pantoprazole tablets carisoprodol soma grupo soma juiz de fora

ZOOM

Războiul împotriva bugetarilor

August 26th, 2010, com Un comentariu

De patru luni de zile, din momentul în care Fondul Monetar Internaţional a pus degetul pe rană şi a confirmat situaţia economică fragilă, ca să folosim un termen delicat, în care se află România, Guvernul a declarat război bugetarilor.

Pentru a vedea care sunt forţele implicate în acest război, unde pe de o parte stau angajaţii din mediul privat, pe de alta cei din sistemul bugetar, care îi include şi pe pensionari, este nevoie de cifre. România are o populaţie de circa 22 de milioane, dintre care mai puţin de 4,7 milioane munceşte. În mediul privat activează circa 3,4 milioane de angajaţi, conform cifrelor publicate de consilierul primului – ministru, Andreea Paul-Vass, care aduc ceva mai mult de 70% din încasările la buget. Salariul mediu în zona privată este de 1.600 de lei.

„La stat” muncesc circa 1.300.000 – 1.400.000 de persoane. Aceşti aproximativ 1,4 milioane de oameni, plătiţi din bugetul de stat, sunt angajaţii din administraţia publică, centrală şi locală, angajaţii din educaţie – de la educator, la profesorul universitar, angajaţii din sănătate – medicii şi cadrele medicale medii, poliţiştii, jandarmii şi pompierii, angajaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Bugetarii sunt şi ei împărţiţi în două mari categorii: salariaţii din sectorul public (administraţie publică, educaţie, sănătate şi protecţie socială) care cuprinde circa 1.000.000 de persoane şi restul salariaţilor bugetari care include armata, serviciile secrete SRI, SIE, angajaţii din regiile autonome şi companii naţionale, administraţia locală şi centrală şi magistraţi. Salariul mediu în domeniul bugetar, în ansamblul lui, este de 2.800 lei, în timp ce salariul mediu în domeniul public este 2.300 lei, iar salariul mediu în sectorul bugetar, în afara domeniului public, adică pentru cea de a doua categorie, este de 4.000 de lei. Ca valoare de referinţă trebuie luat salariul mediu pe economie care este de 1.883 lei.

Acestei categorii i se adaugă pensionarii care primesc bani din fondurile de asigurări sociale, adică bani gestionaţi de stat. În prezent, conform datelor oficiale ale Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în luna februarie a acestui an, în România erau 5.525.600 de pensionari. Dintre aceştia, 4.763.500 sunt beneficiari ai asigurărilor sociale de stat (inclusiv ajutor social/venit minim garantat), iar 762.100 erau pensionari agricultori. Pentru prima categorie pensia medie este de 735 de lei, pentru a doua 308 lei. (Valorile şi cifrele prezentate sunt date oficiale ale Institutului Naţional de Statistică – n.a.) Două precizări sunt necesare, pentru ca informaţiile să fie complete şi, implicit, corecte. Prima este aceea că în raport cu alte state europene, numărul bugetarilor, la 1.000 de locuitori, este de 80, ceea ce plasează România în coada Europei. A doua este faptul că numărul salariaţilor bugetari a urcat de la 800.000, câţi erau acum trei ani, la 1,4 milioane, iar ponderea în PIB a cheltuielilor cu salariile bugetarilor a crescut cu 50% în acelaşi interval de timp, fiind în prezent de peste 9%.

Această radiografie, în cifre, arată un imens dezechilibru care a afectat grav bugetul de stat, şi a produs deficitul masiv pe care îl are de dus România, deficit care se ridică la circa 6,8% din PIB.

Măsurile de austeritate, neunitare şi incomplete (prin lipsa măsurilor de relansare economică), cu reveniri şi corecţii de ultim moment (vezi creşterea TVA) au încercat, într-un mod grosier şi empiric, să reducă aceste dezechilibre. Reducerea salariilor din mediul bugetar cu 25%, creşterea TVA cu 5%, creşterea impozitelor, devalorizarea monedei naţionale, creşterea ţintei de inflaţie, concedierea prognozată a circa 150.000 de bugetari, dintre care 59.000 vin din administraţiile locale şi centrale, au bulversat societatea şi au afectat, practic, pe fiecare cetăţean în parte. Efectele? Economiştii, cei cu greutate, cum este guvernatorul BNR, susţin că șansa de relansare economică este anulată, cel puţin doi ani de acum încolo, iar riscul conflictelor sociale majore, creşte.

Plecând de la teoria omului gras, cocoţat în spinarea celui slab, enunţată de preşedinte, România s-a împărţit în două. Bugetarii, susţinuţi de sindicate, pe de o parte, şi angajaţii din mediul privat cu patronii, investitorii şi oamenii de afaceri, critici la adresa statului, ineficient, incapabil să gestioneze resurse şi prea mare consumator, pe de alta.

După seria protestelor publice din cursul lunii mai şi iunie, terminată în coadă de peşte, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, care a mai tăiat elanul legilor austerităţii lui Boc, a venit tranşa de bani de la FMI, apoi vacanţa de vară (făcută, de cei mai mulţi, la ţară la bunici, pentru că bani de concediu nu prea au mai rămas), inundaţiile, telenovela unei vedete sinucigaşe şi revenirea neaşteptată a soţilor Ceauşescu în prim-planul actualităţii, toate făcând ca problemele economice şi nemulţumirea mocnită a bugetarilor să cadă pe locul doi.

În parte, realitatea este descrisă de liderul „Cartel ALFA”, Bogdan Hossu, care afirmă că aplicarea măsurilor de austeritate va însemna „o lovitură foarte dură” pentru bugetari, întrucât veniturile acestora se vor diminua cu până la 32 la sută: 25 la sută prin măsura de reducere a salariilor, cinci la sută prin majorarea TVA, la care se adaugă alte corecţii care se vor produce odată cu aplicarea noilor măsuri. „La anul salariile vor fi corectate, în cel mai bun caz, cu cinci sau zece la sută. Blocajul apare de la fondul alocat sectorului bugetar, care nu permite mai mult. La acestea se adaugă efectele colaterale ale disponibilizărilor”, a mai spus Hossu.

De partea cealaltă se află patronii şi reprezentanţii mediului privat. Aceştia au aplicat, în cursul anului 2009, o serie de măsuri de austeritate, în principal reduceri salariale şi de personal, pentru a-şi putea menţine activitatea. La unison, mediul privat acuză bugetarii, acuză ineficienţa statului şi proasta gestionare a fondurilor. „Bugetarii au trăit în complicitate cu politicienii. Reforma sectorului bugetar este esenţială. Eu sunt sătul de protestele din sectorul bugetar. Mediul privat a suportat efectele crizei, am trimis oameni acasă, am scăzut salariile, iar angajaţii mei au înţeles că este criză şi că asta este singura soluţie. Oamenii mei au fost foarte deranjaţi de apelurile sindicatelor care cereau solidaritate din partea mediului privat, cu bugetarii. Nu îmi aduc aminte ca bugetarii să fi făcut ceva pentru oamenii afectaţi, pentru mediul privat, când noi ne luptam să rezistăm, când noi ne zbăteam să supravieţuim. Plus că, niciodată, statul nu a luat nici o măsură care să vină în susţinerea mediului privat, ba chiar din contră. Mediul privat a fost stors, iar banii munciţi de noi s-au dus pe salarii nemeritate ale bugetarilor. Acum s-au trezit că nu mai sunt bani. De ce aş fi solidar cu ei?”, spune într-o declaraţie la Antena 3, omul de afaceri Ioan Niculae, patronul grupului Interagro, cea mai mare companie românească, din industria chimică, cu peste 6.000 de angajaţi. „Vreme de 20 de ani bugetarii nu au avut nici un fel de probleme. Au cerut salarii, au primit salarii, dar nimeni nu s-a întrebat de unde vin banii. Mediul politic şi sectorul bugetar au trăit într-o complicitate reciprocă, susţinută de interese de partid, de afacerile cu statul, ale politicienilor şi de stimularea financiară pentru bugetari, mai ales în perioadele electorale. A venit scadenţa. Nu doar pentru bugetari. Pentru toţi!”, a continuat argumentaţia sa, Ioan Niculae.

„Am ajuns o ţară de asistaţi social. De 20 de ani, ne-am obişnuit să fim plătiţi şi să nu muncim. Nimeni nu şi-a pus niciodată problema reformei sistemului bugetar, iar acum costurile le suportăm toţi. Nu doar bugetarii sunt afectaţi. Este în continuare sacrificat şi mediul privat, deşi acesta este cel care a dus greul şi anul trecut, şi o să-l ducă şi anul acesta”, a declarat, pentru Mediafax, Adrian Porumboiu, patronul Racova Group, unul dintre cei mai mari investitori din agricultură şi industria alimentară.

Un diagnostic, pe care bunul simţ îl califică drept corect, a pus Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri. „Nu susţinem Guvernul care este, fără nici o urmă de îndoială, incompetent. Dar, indiferent cât de incapabil este Guvernul, măsurile de restructurare din sectorul bugetar trebuie luate. Avem un aparat bugetar umflat, iar tăierile de cheltuieli şi de salarii sunt obligatorii. Despre cum se fac, dacă măsurile sunt corecte, aceasta este o altă discuţie. Statul, ca entitate, este supradimensionat. De ce avem nevoie în fiecare judeţ de Prefectură, de subprefecţi, de Consiliu Judeţean, de alte şi alte instituţii, autorităţi şi oficii? Aş vrea să existe o singură autoritate de stat, un oficiu de finanţe și poliţia. Ar trebui desfiinţate mii de instituţii care nu fac altceva decât să plimbe acte şi să încaseze bani de la buget”, a spus Cristian Pârvan, pentru Mediafax.

În faţa acestor argumente, replicile sunt puţine, iar simpla identificare a cauzelor şi a vinovaţilor (Boc, Băsescu, Tăriceanu, interesele de partid, miza majoră a câştigării celui de al doilea mandat de către Băsescu, cu orice sacrificii ulterioare, interesele protejate ale celor din cercul imediat apropiat puterii, minciuna ca politică de stat), nu mai sunt nimănui de folos.

Pentru reducerea cheltuielilor bugetare, Emil Boc a redus schema secretarilor de stat şi a subprefecţilor. Economiile la buget prin plecarea celor 35 de subprefecţi şi 17 secretari de stat reprezintă… 2 milioane de euro, iar pentru 2011 economiile sunt de… 4,5–5 milioane de euro. Dar, subprefecţii Mioara Mantale, de la Prefectura Capitalei, şi Mircea Nistor, de la Prefectura Dolj, eliberaţi din funcţie, au fost numiţi imediat, după disponibilizare, pe „criterii de competenţă”, zice Boc, în funcţia publică de inspectori guvernamentali. Tot competenţa a stat la baza numirii lui Dan Cârlan, secretarul de stat din cadrul Ministerului Mediului, în fruntea autorităţii nou-înfiinţate pentru Inundaţii şi Managementul Apelor. Secretarul de stat din Ministerul Economiei, Tudor Şerban, a primit funcţia de consilier al ministrului Economiei, Adriean Videanu, iar Marin Anton, fost secretar la Economie, a plecat de la Transporturi, la Ministerul Mediului. Lista poate continua.

foto Alice-Claudia Gherman şi Agerpres

Portrete de bugetari

Adriana P., 37 de ani, căsătorită. Are un copil de cinci ani şi este funcţionar public la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, din sectorul 6: „Lucrez 10 ore pe zi. Nu primesc sporuri sau bani pentru orele suplimentare, deşi fac munca a trei oameni la birou. Leafa mea a fost în iulie de 775 de lei. Am rate la bancă, pentru casă. Soţul meu lucrează la Metrorex, şi acesta a fost norocul nostru. Salariul meu se duce integral la bancă. Este frustrant ce se întâmplă. Aş vrea să plec, şi să găsesc ceva de muncă, la privat. Din păcate, simplul fapt că afirm că lucrez la stat, şi că sunt funcţionar public, îmi blochează orice şansă. Am eticheta de bugetar şi sunt considerată o paria. Sunt situaţii în care am o oarecare jenă să spun ce fac, şi că sunt bugetar”, povesteşte, pentru Flacăra, Adriana P.

Gheorghe C., 45 de ani, casătorit. Are doi copii, unul de şase ani, altul de 20. Este funcţionar public în Ministerul de Finanţe. „Sunt bugetar de când mă ştiu. Nu cred că aş putea să mă adaptez la privat. Am o reticenţă instinctivă faţă de mediul privat. Lucrez în Ministerul de Finanţe din 1988. Alternative? Nu am. Îmi duc crucea şi mă rog să nu fiu unul dintre cei disponibilizaţi”, afirmă Gheorghe C.

Mirabela B., 35 de ani, doi copii – unul de opt ani, altul de 10. Educator suplinitor la o grădiniţă de cartier din Titan, Bucureşti. „Am patru milioane pe lună, ca suplinitor. Post cu normă întreagă, ca să am şase milioane, nu există. Sau există, dar se obţine cu bani, pe care eu nu îi pot da. Poate că pare puţin, dar la reducerea de salariu am pierdut un milion. Pentru mine este enorm. Mă gândesc să găsesc un copil si să fac baby-sitter. Aş câştiga opt, nouă milioane, aş avea un singur copil în grijă, nu 20!”, spune Mirabela B.

Monica T., 29 de ani, angajată în Primăria Capitalei. Nu are copii şi nu este căsătorită. „Am terminat ASE-ul. Am venit la Primărie prin concurs, pe care l-am câştigat. Sunt total nemulţumită. Pierd bani şi muncesc enorm. Faptul că am lucrat la stat, în administraţie, este un handicap pentru o viitoare angajare în mediul privat. Sunt sigură că o să fiu concediată, pentru că spun ce gândesc şi pentru că sunt un om competent. Vor rămâne cei slabi. Primăria este compusă din pile şi relaţii. Nu poate nega nimeni asta, decât dacă este ipocrit sau este pila cuiva. Se înfiinţează posturi special pentru unul sau altul. Mă rog, se făcea aşa, acum s-au potolit. Politica făcătoare de lege este incompetenţa, lenea şi alimentarea comenzilor pentru firmele de partid. Una peste alta, am să plec din ţară. Oriunde”, se mărturiseşte Monica T.


Taguri:

Comentarii

  1. cut the rope says:

    I agree with your Războiul împotriva bugetarilor | Revista flacara, excellent post.

Comenteaza