Războiul mitingurilor»micilor

Bătălia electorală a prins o nouă formă. De data asta, tot mediatică. Războiul mitingurilor. Al mititeilor, al frigărilor PSD. Parcă, iarăşi, ne-am întors, încă o dată, în timp. La serbările populare ale Bacăului, organizate după reţeta lui Dumitru Sechelariu. A venit din nou Marian Vanghelie, care e, de departe, prima forţă mobilizatoare a partidului. E mai popular şi decât Geoană, şi decât ceilalţi băieţi de buzunar, eminenţe de cabinet când e vorba să scoţi mulţimile, tot la metode vanghelice recurgi. Până la uimă, referendumul PSD, de genul „votaţi micul & berea” s-a cam transformat într-o nemulţumire pop­ulară, căci nici micii, nici berea nu au ajuns. Ce s-a mai întâmplat? Pe de altă parte, Dinu Patriciu, într-un interviu, s-a exprimat public în favoarea alianţei liberalilor cu PSD. Cum Patriciu este principalul custode al fondurilor liberale, e clar că indicaţiile sale de la centru (de data asta, e vorba de un centru eco­nomic) se respectă. Acelaşi Patriciu care vrea să inventeze în România o justiţie privată, mai performantă decât cea americană (e drept, în timp). Dacă amestecăm mirosul de mici cu cel de justiţie privată, e clar că este o mireasmă care va zgudui Occidental’ până în temelii, după model românesc. Şi care ar fi aici componenta media? Păi, toate războaiele astea se poartă prin intermediul presei. Unde dă Patriciu declaraţii? în presă. Cine comentează amplu mitin­gurile? Televiziunile, care îşi deplasează acolo forţe importante, care de repor­taj, oameni, dispozitive etc. Referendumul se apropie, iar declaraţiile se înteţesc, se ascut, se înăspresc. Ce artilerie grea se poate pune pe Băsescu? Flota? Nu, nu, parcă nu mai merge. Dar merge foarte bine dosarul său de la Securitate, dezgropat de Mugur Ciuvică şi Alianţa Populară. Asta poate fi prima armă de contraatac. Secondată de povestea casei sale cu cântec, devenită acum şi teatru de operaţiuni: e scena în care se desfăşoară operaţiunile pro- Băsescu, un fel de cartier general.

Unde sunt punctele vulnerabile ale marinelului Băse? în promisiunile din precedenta campanie electorală, în bileţelele găsite la/de către „binevoitori”, în presupusul amore de cârciumă cu □ena Udrea. Ies, iarăşi, la iveală, şi protagoniştii din campania electorală, care erau, până mai ieri, la naftalină. Sau dosiţi, ca să scape de urgia dosarelor. Apare şi Dan Nica, cu mutări noi din zona serviciilor secrete. E o bătălie şi în intelligence. Claudiu Săftoiu, proaspăt debarcat, arată cât de ostil îi era me­diul de acolo. Dar tot în media se va întâmpla şi desfăşurarea de forţe ce va să vină, pentru că mobilul este „convingerea” poporului de o parte sau de alta, cu orice arme din dotare: mici, promisiuni deşarte, căni cu bere, argumente emoţionale şi/sau politice. Intră iarăşi la bătaie corazonu’, aşa precum şi piep­tul mândru al naţionalismului iabraş. Vor intra în discuţie orice mijloace, vezi antetele false al S.R.I.-ului, acuzele fără acoperire.

Intră la înaintare şi jupânii de presă: nu degeaba mogulii au tocmit un cartel împotriva preşedintelui-sus- pendat. Intră şi obrazul gros, de porc, al parlamentarilor care, în comisii, au decis ca lui Băsescu să nu îi trebuiască timpi de antenă. Ies la iveală şi pro­punerile de republică parlamentară, iar cei care le fac nu îşi dau seama că nu vor izbuti, aruncând ideea în această scenă politică nedreaptă, decât să com­promită varianta de republică parlamentară. Coaliţia PSD-PNL nu va face decât să arunce partidul liberal într-o promiscuitate fără de sfârşit. Politic, o ase­menea mezalianţă nu poate funcţiona decât în formula „tuşea cu junghiul”.

Din braţele unui amant torţionar, cum e PD, proaspăta mimoză penelistă va cădea în braţele altui patron grobian, infidel şi pervers, cum e PSD, gata să îşi caşte fălcile sale de lup, pentru a termina cu o asemenea mironosiţă Scufiţă Roşie. Pe alt plan, fiecare dintre protagoniştii luptei electorale a mers cu echipa din vechea campanie, aşa că „mai nimic nou” pe frontul marketingului politic. Nu­mai situaţia este nouă, pentru că suspendarea unui preşedinte e o premieră la români. Dacă ne gândim bine, ultimul preşedinte înlăturat din funcţie încă din exerciţiul funcţiunii a fost suspendat net la Targovişte, cu un glonţ în cap. ■

Taguri: nr. 5 / mai 2007 Tweet

Sunday, May 20th, 2007 at 6:29 pm, ZOOM, RSS feed