O încăpere în ceaţă. Cu niște nori din pulberi albicioase. Care ţi se așază pe haine, pe faţă, prin păr. Apoi intră în tine, pur și simplu. Prin căile respiratorii și prin piele. A, nu, nu este un horror pe teme de poluare! Dimpotrivă, ne aflăm într-un centru de sănătate. Mai exact, în prima salină artificială din București.

„Casa de asigurări nu vrea să lucreze cu noi“

Când am auzit că s-a deschis o salină într-un bloc din centrul Capitalei, am zis că-i o glumă proastă. Dar cum nu prea am idei preconcepute, hai să vedem ce-o mai fi și asta. La intrare, pare un apartament obișnuit, de patru camere, undeva lângă Biserica Armenească, pe strada Arcului. Dacă te uiţi mai atent, însă, ceva nu-i în regulă, e un fel de prăfuială ciudată peste tot. De la pulberea de sare. Ca o ninsoare foarte fină, de-abia vizibilă, se depune pe mese, scaune, geamuri. Domnișoara de la recepţie, Aura, ne prezintă interioarele. Prima pe stânga, cabinetul de consultaţii. Apoi sala de ionizare intensivă, cu două aparate care reproduc întocmai, minus peisajul, atmosfera de pădure de conifere. Stai frumos, pe băncuţă, și respiri aer încărcat cu ioni negativi. De aici până la neutralizarea radicalilor liberi, respectiv sănătate pe pâine, nu mai este decât un pas. Adică un set de ședinţe, mai multe sau mai puţine, funcţie de gravitatea bolii. În dreapta este camera misterelor, unde nu avem voie să intrăm. Aparatul de măcinat sare cică nu suportă să fie văzut și fotografiat. Pulberea rezultată de la mărunţire se pulverizează, printr-un mecanism fixat în perete, în altă cameră, salina propriu-zisă, unde se strâng astmatici și alergici, la inhalat. Aveţi răbdare, mergem și acolo, ceva mai târziu.

Deocamdată stăm la taclale cu doctorul Ion Voicu, specialist în medicină generală și homeopatie. Aflăm că povestea asta, cu salina artificială, nu este nici nouă și nici românească. Au inventat-o rușii, au preluat-o, cu succes, francezii, englezii, spaniolii. Ideea a pornit de la faptul că salinele naturale nu sunt tocmai potrivite pentru tratarea copiilor. Cazurile de bronșită sau astm bronșic sunt sensibile la rece, or, la 200-300 de metri sub pământ, temperaturile sunt mici, 9-10 grade Celsius. Copiii fac spasm bronșic la rece, prin urmare nu pot beneficia de efectul curativ întreg al aerosolilor. Și uite-așa s-a trecut la saline artificiale, de suprafaţă, care au o temperatură în jur de 20 de grade Celsius. Avantajele faţă de subteran, însă, nu se opresc aici. Prin măcinarea și pulverizarea sării, concentraţia de aerosoli este mult mai mare decât în salinele naturale. „Într-o oră, aici inhalezi cât în câteva zile la Praid”, susţine medicul Ion Voicu. Prin urmare, expunerea este mai scurtă, respectiv în jur de 40 de minute pe ședinţă, faţă de câteva ore, în salinele naturale. Ceea ce iar e bine pentru copii, că au răbdarea limitată. Dar și pentru adulţi, că e la modă criza de timp. Dacă la toate acestea adăugăm și economia de bani, în sensul că, fiind în orașul tău, nu mai plătești cazare, masă și transport de sute de kilometri, salina de apartament pare chiar o binecuvântare pentru cei care au nevoie de un astfel de tratament. Și care, din păcate, nu sunt puţini. Ar fi vorba chiar de toată populaţia României, dacă am avea bunul obicei să ne tratăm preventiv. Sau să ne gândim la imunitatea noastră cea de toate zilele. În folclorul nostru, însă, nu există un asemenea ritual. Așa că și la salină ajung, de obicei, doar cazurile foarte grave: rinite, faringite, bronșite, diverse complicaţii de astm bronșic, alergii severe, nevroze etc. „În jur de 90% dintre pacienţi răspund pozitiv la tratamentul din salina artificială”, apreciază medicul Ion Voicu.

„Modalitatea exactă de acţiune nu este lămurită știinţific, nu cunoaștem ce și cum fac ionii ăștia, dar știm că, prin compoziţie, sarea intervine în normalizarea schimbului de ioni la nivelul membranelor celulare. Așa că, prin inhalare, se ameliorează metabolismul celular, se curăţă arcul respirator, se reglează secreţia de mucus și se produce și o tonifiere a cililor vibrativi, cu un rol foarte important în imunitate. De asemenea, printr-o oxigenare mult mai bună a organismului, pacientul are, automat, un randament fizic și psihic mult mai bun”.

Altfel spus, dacă îţi cam piere cheful de viaţă, din cauza bolilor, a problemelor, a stresului sau a poluării, o cură de salină te face ca nou. După o evaluare a stării de sănătate, sub toate aspectele, medicul de la Salina Center îţi stabilește necesarul de ședinţe. Între 15 și 30, funcţie de gravitatea situaţiei. Cura se repetă după șase luni, cam atât durează, în medie, efectul salinei.

Laura Palii, psihoterapeut și administratorul Salina Center, a pornit această afacere în baza unei experienţe proprii. Copil fiind, a avut o alergie chinuitoare. Și cum în România nu exista, pe atunci, nici o salină artificială, a făcut tratament în Ucraina. În urmă cu niște ani, o prietenă din Ministerul Sănătăţii i-a spus că Bucureștiul este între cele mai poluate capitale și că statisticile înregistrează aici cel mai mare procent european de copii astmatici, respectiv 20% (enorm!). Un asemenea tablou, suprapus peste chinul din copilărie, a dus la ideea unei saline de apartament: „Am muncit doi ani ca să-i dau drumul, birocraţie mare, acte, drumuri, timp, bani. Am și acum probleme cu Casa de Asigurări, nu vor să lucreze cu noi, pe motiv că salina artificială nu există în datele lor, ca modalitate de tratament. Și doar n-o să se adapteze ei la piaţă și să ţină pasul cu noutăţile medicale! Sau, mă rog, mi s-a spus că da, numai că la noi asta durează cu anii. Ceea ce îi afectează pe pacienţi, pentru că mulţi nu-și permit costul tratamentului”.

Deși nu aveam nici un dubiu în legătură cu această situaţie, ea mi-a fost confirmată imediat, de pacienţii aflaţi în camera-salină. Înainte de-a intra, ne-am pus papuci de unică folosinţă. La halatul de protecţie am renunţat, o idee nu tocmai grozavă. Evident, pulberea de sare ne-a intrat și în haine. O simţeam pe limbă, în nări, pe gene. La început e sâcâitor, apoi te obișnuiești. Cel mai mult a suferit aparatul de fotografiat, care nu s-a adaptat deloc situaţiei. Posesorul lui a făcut o navetă obositoare, din trei în trei minute, între camera cu pricina și recepţie, ca să șteargă obiectivul. În rest, atmosfera e relaxată. Pacienţii stau pe bănci, unii citesc, alţii sporovăiesc, ceilalţi intră în mintea copiilor. Mai o poezioară, un volei cu baloane, o conversaţie cu un ursuleţ de pluș. Ceaţa asta de sare, că de-abia te vezi om cu om, pare să nu deranjeze pe nimeni. Mai mult, copiii sunt chiar încântaţi. Își imaginează că e un joc și se poartă ca atare: „Îmi place mult aici, e mai haios decât la grădiniţă”, ne mărturisește Ioana, în timp ce își îmbracă păpușa. Și asta în timp ce – dar ea nu știe asta – își tratează sinuzita. Cu doamna Georgeta Miculescu e mai grav. Are o cură lungă, de 30 de ședinţe. O bronșită netratată la timp o chinuie, de ani de zile, cu fel și fel de complicaţii: „Am făcut 20 de ședinţe și mă simt mult mai bine. Dacă știam, veneam aici de la început. Nu mai cheltuiam bani pe tot soiul de tratamente care nu m-au ajutat cu nimic. De la atâtea antibiotice, aveam și limba arsă. Din păcate, însă, nu mai am de unde să plătesc restul ședinţelor. Am lucrat în proiectare, am o pensie de 700 de roni. Și zice că-mi mai taie și din asta. Fata nu mă poate ajuta, are și ea probleme, i-a murit soţul, într-un accident de mașină, și suferă de hepatită cronică. Nici ea n-are bani de medicamente. Așa că nu știu cum o fi, probabil că n-am decât să stau acasă și să aștept să mor”.

Când aud de pensii și salarii tăiate, ceilalţi pacienţi se alătură imediat acestui protest spontan. Și-atunci să vezi complimente pe adresa Guvernului Boc! Dintre nori de sare. Cel mai mult mi-a plăcut replica doamnei Marina Sârbu. După ce s-a plâns de bronșita cronică, de faptul că tușește de zece ani și că are capacitatea respiratorie diminuată cu 40%, pacienta a luat o pauză, a tras aer în piept și a zis: „Mă uit la ei și-mi vine să intru în televizor și să-i iau la palme!” Foarte de acord, doamnă, numai să ne spuneţi în ce zi anume. Și pe ce program. Ca să aranjăm să fie invitat și președintele. Ei, care? Ce mi-e de bloc, de CAP, de partid sau de ţară!

foto Octavian Tibăr

Copiii răspund cel mai bine tratamentului din salina artificială. Motivul ţine de faptul că ei nu au o încărcătură de toxine foarte mare, sunt mai curaţi decât adulţii. Chiar după prima ședinţă, dispar cam 60-70% dintre simptomele bolii.

Sarea este adusă din salinele naturale de la Slănic Prahova și Praid, în saci, la preţul de 1,4 roni kilogramul. Într-o lună, Salina Center are nevoie cam de 15 kilograme de sare pură, cristalizată. Pentru o ședinţă de o oră, se macină și se pulverizează în jur de 200 de grame.

O ședinţă la Salina Center costă 20 de lei pentru copii și pensionari și 30 de lei pentru salariaţi. Dacă se plătește tot tratamentul de la început, se aplică o reducere de 100 de lei. În preţ intră consultaţia, salina, ionizarea intensivă și tratamentul homeopat. În timpul tratamentului, pacienţii, mai ales cei hipertensivi, sunt sfătuiţi să mănânce mai nesărat. Salina artificială nu este recomandată în cazurile grave de insuficienţă respiratorie, insuficienţă cardiacă și renală.

Taguri: nr. 6 / iunie 2010 Tweet

Sunday, June 20th, 2010 at 12:54 pm, ZOOM, RSS feed