Interviu cu Excelenţa Sa, Domnul Michael Schwarzinger, Ambasador al Austriei la Bucuresti.

Un ambasador; o persoană rece, calculată, ale cărei gânduri sunt greu de ghicit. Dacă il intâlniti pe domnul Michael Schwarzinger, renuntati imediat la acest clişeu.

Vă rugăm să ne creionaţi un scurt istoric al relaţiilor între România şi Austria înainte de căderea co­munismului în ţara noastră.

• Relaţiile nu au fost întotdeauna uşoare pentru că, după Primul Război Mondial, o parte din ceea ce era, pe vre­mea aceea, Imperiul Austro-Ungar, Transilvania, a revenit României prin Unirea de la 1 Decembrie 1918. Acest moment a reprezentat un uriaş succes politic al ţării dumneavoastră în detri­mentul Ungariei şi al Austriei. Dar, chiar şi în aceste condiţii, relaţiile economice erau suficient de dezvoltate. Pe de altă parte, în perioada dintre Primul şi Al Doilea Război, România era o ţară care o ducea bine, în timp ce Austria avea grave probleme economice.

Iar după război Austria a fost una dintre puţinele ţări care au menţinut relaţii constante cu România comunistă…

• Atunci atitudinea diplomatică s-a schimbat în bună măsură. Austria a avut norocul să fie încorporată sis­temului economic vest-european, a primit investiţii străine şi astfel a avut un salt economic substanţial. Din punct de vedere politic, Austria a negociat un tratat de stat prin care s-a organizat re­tragerea tuturor trupelor străine de pe teritoriul austriac. Inclusiv ruşii au ac­ceptat să se retragă, în 1955, şi să încheie ocupaţia din partea de est a ţării. De atunci, Austria şi-a asumat statutul de ţară neutră. Pe aceste baze ne-am dezvoltat un interes puternic în creşterea relaţiilor cu ţările din jur, în special înspre est. Era mult mai uşor pentru cetăţenii multor ţări comuniste să primească vize de ieşire din ţară către Austria, decât către ţări din NATO. în timp, am devenit un punct de întâl­nire pentru mai multe popoare, am încercat să fim un fel de centru pentru întâlnirile dintre Est şi Vest. Foarte multe conferinţe, întâlniri, congrese, tratative internaţionale s-au desfăşurat în Austria. S-au înfiinţat instituţii ştiinţifice la Viena specializate în studiul dezvoltării economice a ţărilor din această regiune. în ceea ce priveşte România şi Bulgaria, relaţiile comerciale au crescut de-a lungul timpului şi s-au dezvoltat relaţiile culturale. Un exem­plu interesant al acestei idei de placă turnantă între Est şi Vest este radioul austriac care emitea în mai multe limbi, pentru ca oamenii din această zonă ge­ografică să aibă acces la transmisiile sale. Pentru o epocă în care internetul nu exista, era important că radioul nos­tru putea fi ascultat, nu din raţiuni de propagandă, ci drept un serviciu pub­lic. Noi transmiteam informaţii în Vest despre Est şi în Est despre Vest.

Totuşi, după 1990, relaţiile din­tre cele două ţări nu au debutat sub cele mai bune auspicii.

• Când s-a petrecut marea schim­bare din ’89, ţările aflate în prima linie şi în care s-au concentrat cele mai im­portante resurse occidentale au fost Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia. Ce­hoslovacia a impresionat prin Revoluţia de catifea şi prin Vaclav Havel, Polonia prin reformele economice pe care le-a adoptat şi care au dovedit că au o strategie de trecere rapidă de la econo­mia planificată la cea liberă. Şi în Ce­hoslovacia privatizarea prin cupoane a însemnat o restructurare foarte rapidă şi dinamică a economiei. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre ţări ca România şi Bulgaria, unde reformele au fost mai lente şi de mai puţin succes. Iar în ceea ce priveşte investiţiile austriece, într-o primă fază acestea au fost direcţionate către Ungaria, şi pentru că legăturile economice şi culturale sunt foarte puternice. Trebuie să ţineţi cont că sunt mulţi maghiari care locuiesc în Austria – după revoltele din 1956 mai mult de 100.000 de unguri au emigrat în Austria. Şi după Primăvara de la Praga circa 80.000 de oameni au fugit din Cehoslovacia în Austria. Iar în anii ’80, când Jaruzelski a declarat stare de război în Polonia, au fost peste 60.000 de polonezi care au emigrat în Austria. Acesta a fost un atu pentru aceste ţări pentru că aveam deja o populaţie care vorbea limbile respective, cunoştea obiceiurile şi era mai uşor pentru oa­menii de afaceri să caute oportunităţi, să investească, să pună pe picioare afaceri în acele ţări.

V-aţi dorit postul de ambasador la Bucureşti sau a fost doar o întâmplare că aţi ajuns aici?

• Mi l-am dorit, desigur. Am aplicat pentru această poziţie şi am câştigat-o. Ministrul m-a ales pe mine dintre toţi candidaţii.

De ce v-aţi dorit să ajungeţi în România?

• Pentru Austria, România este o ţară foarte importantă. E o ţară mare, membră a UE, suntem aproape ge­ografic, suntem legaţi de investiţii majore şi de importante legături eco­nomice, există strategia Dunării, printre alte proiecte comune. România este în partea de sus a listei priorităţilor pentru diplomaţia austriacă.

Care sunt principale proiecte pe care vi le-aţi propus ca am­basador la Bucuresti?

• Unul dintre scopurile noastre principale este să impulsionăm strate­gia Dunării şi să creştem traficul pe flu­viu cu tot ceea ce aduce după sine, inclusiv creşterea turismului şi protecţia mediului. Pe de altă parte, avem un in­teres major în ceea ce priveşte trans­portul de gaze naturale şi petrol dinspre est spre vest. în plus, există proiecte investiţionale austriece pentru următorii anii, sunt companii austriece parte din proiectele mari de dezvoltare a infrastructurii din România, avem pla­nuri de investiţii în turism. Din punct de vedere politic, încercăm să ne aducem contribuţia la integrarea României în toate structurile UE, la cooperarea din cadrul spaţiului Schengen, la aderarea, pe viitor, la moneda unică. Sunt foarte multe proiecte comune, politice, eco­nomice, culturale, turistice, ştiinţifice. Practic, oriunde te-ai uita, se poate ob­serva un interes foarte mare de a învăţa mai multe unii despre ceilalţi, de a des­coperi noi posibilităţi de colaborare în interes reciproc. Iar eu cred că relaţiile care leagă cu adevărat două ţări sunt nu numai cele de la nivelul înalt al politicienilor sau al funcţionarilor de stat, ci contactele de zi cu zi, de la om la om.

Se poartă uşor dialogul cu diplomaţia românească?

• Da. Sunt foarte profesionişti. Am cunoscut mulţi funcţionari ai Minis­terului de Externe român şi am simţit că nu stăm pe laturile opuse ale mesei ci că într-adevăr avem proiecte comune pe care încercăm să le ducem îm­preună la bun sfârşit.

Cum trece o zi din viaţa unui am­basador al Austriei la Bucureşti?

• Cred că toată lumea se-ntreabă ce face un ambasador într-o zi… Unul dintre cele mai interesante lucruri este că întâlneşti oameni din toate părţile societăţii şi, astfel, ai posibilitatea să îţi formezi o imagine de ansamblu. De­sigur, trebuie să fii la zi cu tot ceea se petrece în ţara în care eşti, de aceea şi trăieşti în acea ţară. Eu nu aş putea să-mi fac treaba de la Viena. Nu-i sufi­cient să te uiţi pe internet! Trebuie să trăieşti aici, să mănânci aceeaşi mân­care, cum se spune, să fii aici. Să vor­beşti cu austrieci care trăiesc în România, cu români care trăiesc în afara Bucureştiului, să vizitezi ţările înveci­nate, să mergi la Chişinău sau la Sofia şi să afli ce cred ei despre ceea se în­tâmplă în România. Apoi, desigur, sunt oamenii care îl caută pe ambasador, fiecare cu propria lui problemă: unii vor sfaturi, alţii au nevoie de informaţii sau caută sprijin pentru un anumit proiect etc. Şi, atunci, te implici, ai ocazia să dai o mână de ajutor şi să fii parte din dez­voltarea relaţiilor dintre cele două ţări.

“We want to invigorate the Danube strategy”

Interview with Mr. Michael Schwarzinger, the Austrian Ambassador to Bucharest.

Which are the main projects, as ambassador in Bucharest?

One of our main goals is to invigorate the Danube strategy, to increase traffic on the Danube river with all that entails, in- cluding expanded tourism and environmental protection. On the other hand, we have a major interest in the transport of natural gas and oil from East to West. In addition, there are Austrian investment projects for the next years, part of large infrastructure development projects in Romania, we also have plans to invest in tourism. From the political point of view, we try to make our contribution to Romania’s integration in all EU structures, to cooperate within the Schengen area membership, to the future single currency. There are many joint projects, on all the levels: political, economic, cultural, touristic, scientific. In fact, everywhere you look, you can see a huge interest in both Romanians and Austrians to learn more about each other, to discover new possibilities of co- operation in their mutual interest. And I think that the rela- tions linking the two countries are not only the high-level politicians or civil servants attributions, but those built by daily contact, human to human.

Is the dialogue with the Romanian diplomacy an easy one?

Yes. They are very professional. I met many officials of the Romanian Foreign Ministry and I felt as if we don’t sit on op- posite sides of the table, but that we really have joint proj­ects, trying to take them along to completion.

Thursday, March 10th, 2011 at 6:02 pm, SUPLIMENT - AUSTRIA, RSS feed