Concurs – Saptamana 1
July 5th, 2011, Revista Flacara
98 comentarii
Tweet
Castigatoarele primei saptamani: jurjut ligia si Ruxa. Mai multe detalii despre extragere gasiti aici.
Timp de 4 saptamani (4-31 iulie) pe revistaflacara.ro vom avea cate un concurs saptamanal, urmand ca la finalul perioadei de concurs, juriul (compus din membri ai echipei editoriale) sa aleaga castigatorul marelui premiu constand in produse electrocasnice in valoare de 550 de lei. Saptamanal vor fi desemnati prin tragere la sorti castigatorii celor doua premii anuntate dintre cei ce au raspuns la intrebarea saptamanii respective iar la final marele premiu va fi acordat prin jurizarea celor mai interesante raspunsuri acumulate in aceste 4 saptamani.
Care este premiul acestei saptamani? Doua aparate de facut iaurt
Ce trebuie sa faci pentru a le castiga? Sa lasi un comentariu in pagina acestui articol (click aici sa ajungi la formularul de comentarii) in care sa ne povestesti o intamplare inedita/amuzanta petrecuta stand la o coada pentru a cumpara lapte. Daca nu ai trecut printr-o asemenea experienta poti sa ne spui o poveste asemanatoare de cand stateai la o coada pentru a cumpara ceva.
Care este data limita de participare la concursul acestei saptamani? Duminica 10 iulie, urmand ca luni sa anuntam castigatorii si tema pentru urmatoarea saptamana.
Ce trebuie sa stii inainte sa participi? Te poti inscrie doar o singura data la concursul saptamanal (de 4 ori pe durata concursului). Adresa de email trebuie sa fie una valida pentru ca pe baza ei te vom contacta daca esti unul dintre fericitii castigatori.
Juriul este format din autorii revistei Flacara: George Arion, Corina Anghel, Radu Pocovnicu, Liliana Petrus si Alice Claudia Gherman.
” Pe parcursul saptamanii in aceasta pagina o sa puteti sa cititi si raspunsurile unor autori de la Flacara la intrebarea de aceasta saptamana”.
Alice Gherman
Editor – Revista FlacaraCand eram prin clasele I-IV am stat adesea la coada: la lapte, la oua, la detergent, la banane si portocale. Ananas nu am apucat niciodata. Intotdeauna se termina inainte de a ajunge eu sa cer vanzatoarei ananas (compot de ananas, ca ananasul proaspat nu stiam cum arata). Nu concepeam bucuriile vietii (cacao, ciocolata, Cico, banane si portocale) fara coada. Aveam o matusa care procura prin cunostinte si la suprapret (in preajma sarbatorilor in general): drojdie, uneori cicolata si cacao, jucarii, bomboane straine, chewing gum etc. Fratele meu mai mic, mereu ii zicea mamei cand nu avea ceva dulce in casa: Dute la tusa la magazin sa iti dea! Dar tusa-matusa nu avea magazin, ci doar fler pentru micul trafic cu alimente din epoca de aur.La cozile interminabile pe care le-am facut alaturi de mama (ca sa luam mai mult) intre anii 82-89 am vazut o data un militian stand la coada cu un caine lup in lesa, langa el. Copil fiind m-a luat gura si am strigat: “Mama, uite un caine militian care sta la coada!” Biata mama nu a stiut cum sa ma faca mai repede sa tac… Asa era in vremea copilariei mele!!!
Radu Pocovnicu
Redactor – Revista Flacara10-11 seara (inainte de 1989). Era ora cand duceam plasa cu cele doua sticle goale de lapte in fata la alimentara. Evident, magazinul se deschidea a doua zi dimineata.Dar pentru a prinde una dintre sticlele miraculoase cu lapte din cele cateva zeci care se aduceau, trebuia sa te asiguri dinainte. De aici acest un ritual. Sa te duci cu plasa la lasatul serii si sa o pui la rand. A doua zi dimineata pe la cinci, un card de plase isi asteptau proprietarii. Cum plasele erau uneori identice, intr-o dimineata i-am gasit pe doi certandu-se pentru ca ultimele doua sticle ajunsesera chiar la plasele lor. Nu mai tin minte cum s-a treminat…
Liliana Petruş
Redactor Sef – Revista FlacaraÎmi amintesc o legendă care circula în acele vremuri de „restrişte şi privaţiuni” : cică un străin (pare-se un englez) care trecea prin Piaţa Amzei vede o mulţime imensă aşezată cuminte şi tristă în formă de rând. Mirat, întreabă despre ce este vorba. I se dă explicaţia că oamenii aşteaptă la coadă, pentru că se dau ouă, la care străinul nostru exclamă: „God, decât să te înghesui aşa, mai bine le cumperi!”
concurs Tweet
Corina Anghel
Director marketing comunicareEra prin 1984. Îmi doream foarte tare un căţel şi o exasperasem pe mama cu rugăminţile şi cu angajamentele că o să mă ocup singură de el. De plimbat, de hrănit şi toate cele. Până la urmă a cedat şi mi-a promis că acceptă, cu o singură condiţie: să fac o mică simulare de scos câinele afară, ducându-mă timp de două săptămâni să cumpăr laptele de dimineaţă. Fireşte, cu inevitabila coada la pachet. După patru zile am avut brusc revelaţia că nu-mi doream chiar aşa tare un căţel. Nici măcar unul cu coada tăiată.
119,917 afisari
Cea mai tare intimplare petrecuta la o coada…pe vremea lui Ceasca…eram la coada la lapte cu bunicul meu (se intimpla prin 1980..aveam 6 ani…pe mine m-au crescut bunicii, pe care i-am iubit dumnezeieste)si deodata am strigat: ,,Tata, tata (asa-i spuneam eu bunicului) uite…ce are calul acela? e bolnav? ”Toata lumea si-a indreptat privirea spre acel cal, care-si ,,manevra” linistit marinimia sus-jos…Toti au inceput sa rida, eu eram singura care nu pricepea de ce. Bunicul sa intre in pamint, nu alta, mi-a zis:,, Lasa, draga tatii, ca-ti explic eu acasa!!!!”
Iunie 1989, tocmai venisem acasa de la scoala, la TV era ultimul congres in desfasurare.. ca pe vremuri, cum imi faceam eu de treaba linistita intra mama val-vartej in casa, ma ia de mana si iesim repede ca la alimentara tocmai ce vindeau pui. Bine ca eram si eu acasa ca puii se dadeau ”de persoana”, cu cat mai multe persoane din familie la coada cu atat mai multi pui acasa.
M-a alergat mama pana la alimentara si exact cand sa trecem de intersectie incepe sa se zguduie pamantul sub noi.
Traiam primul meu cutremur, in mijlocul strazii, cu ghivecele de la balcoane transformate in ghiulele pe langa mine. M-am asezat in fund pe strada si tipam la mama sa imi spuna ce se intampla.
Reactia mamei: m-a ridicat si-mi spune: “Hai ca iti povestesc mai incolo, noroc c-a fost cutremur si mai pleaca astia de la coada, o sa luam mai repede!”. Si am alergat in continuare, iar la coada aia am aflat ce e un cutremur 🙂
Cu o seara inainte de serbarea de sfarsit de an din clasa a 12-a am gasit pe strada un pui de catel. Mic, alb cu niste pete negre. L-am tinut in brate cat am stat afara dar cand sa intru in casa el schelaia in spatele meu si nu m-am indurat sa il las acolo. L-am luat in casa.
Mama cand l-a vazut mi-a zis sa il duc inapoi unde l-am gasit. Cum facute pipi pe covor imediat ce a calcat pe covor m-am conformat dar cainele in loc sa plece undeva se uita la mine si plangea daca ma indepartam.
L-am dus din nou acasa si am promis mamei ca voi avea grija de el. Mama a declarat ca nu vrea sa il vada, sa ma descurc. Si ca maine dimineata la 5 trebuie sa ma trezesc sa merg sa cumpar lapte altfel nu avem cu ce sa il hranim. L-am tinut intr-o cutie dar spre dimineata a inceput sa schelaie rau asa ca a dormit in pat. Il pupam pe bot si eu si sora mea.
A doua zi de dimineata m-am trezit sa cumpar lapte. Am plecat cu catelul dupa mine, mergeam mai incet ca sa tina pasul. Cum ma departam mai mult cum se auzea schelait de catel in spate.
La coada stateau mai multe sacose. Laptele inca nu venise dar oamenii veneau, lasau sacosa in rand si rugau pe cineva sa se uite de ea iar ei plecau in alte treburi. La un moment dat a venit si masina de lapte, au aparut ca din pamant si proprietarii sacoselor.
Eu am dus cainele si laptele acasa si am plecat la serbare. Cand m-am intors cainele era colac, spalat frumos cu dusul, mama il mangaia si declara ca a avut o gramada de pureci. Nu mai era nici un covor in casa pentru ca le cam murdarise. Cel mai important era ca o cucerise pe mama si eu scapasem de coada la lapte de la ora cinci.
Peste cateva zile l-am dus la tara la bunicii mei, era o catelusa.
mergeam in coloana,eu in dreapta si el la volan.ajungem la o trecere de cale ferata.vad ca se pune lumina rosie…bariera inca sus.sa fiu sigura ii spun; “las’ ca ma uit si eu”,pe un ton afectat.se apropie de bariera,aceasta inca sus.”vezi ca o coboare bariera”,eu,”am si eu ochi”…si bariera se prelingea pe masina cu un sunet suav de metal pe metal…
Cozile de orice natura devenisera specialitaea mea , eu sora mai mare doar de noua ani mereu cu cheia de gat trebuia sa fac dimineata cumparaturile finca pe langa altele aveam grija si de fratiorul meu de 5 ani , asa era atunci o moda sa munceasca ambii parinti mama inca facea naveta in alt oras ;in devinitiv chiar ma descurcam cu cozile cumparand tot ce putea fi mancat fara sa fie gatit , mai mult lactate si mezeluri ,era cu doar un an inainte de revolutie si intr-un oras de la granita de sud cam incepeau sa se gaseasca nu ca in capitala unde mureai de foame dupa cum am sa va povestesc !
Trebuia sa merg cu parintii in capitala la o nunta sa stam la matusa mea ,sora mai mica a tatei casatorita cu un oltean ce locuia acolo si sa-mi revad verisoara ;eram tare entuziasmata crezand ca pe acolo curge lapte si miere . Imediat ce am ajuns mama a intrebat-o pe cumnata ei daca poate incropi ceva de nmancare pentru mine mai mult ca facusem mult pe drum dar cum aceasta ridica din umeri iesim toti sase membri ai celor doua familii la vanat de cozi , nu gasim decat una groasa de sase persoane pe rand si lunga de zece metri unde se datea nici mai mult nici mai putin decat tacamuri de pui adica capete si picioare , imediat m-am intrebat in gand stupefiata ce mancare se poate face din acele oase ,dar pana sa zic eu ca nu mai vreau sa mananc si sa bazai un pic ” stratagema mea ca sa plecam ” ne plasaram toti la coada care stagna ;am stat vreo doua ore fara sa inaintam nici un metru pana cand unchimio ,olteanul se facu nevazut . Am intrebat- o pe mama care mi-a facut semn ca e in fata , am iesit un pic din rand curioasa atunci am vazut cum se lupta cu incrancenare cu alti barbati la intrarea magazinului si deodata a intrat ,dupa alte zece minute lungi cat un secol am vazut cum dadea din coate sa iasa caci mainile erau ocupate cu doua tacamuri de pui si striga victorios la noi ” Haideti ca am facut rost de mancare “.
Evident nu am mancat nici macar o lingura din piftia de tacamuri pe care o facuse matusamea motivand ca ma doare burta .
De atunci iubesc provincia , cel putin aici poti manca o rosie din piata dar in capitala nu vazusem decat betoane , singura amintire frumoasa a fost cartea de povesti frunos ilustrata cum nu se gasea in orasul meu .
De prins coada la lapte n-am prins-o ca eram prea mic pe atunci dar acum ceva timp ma aflam la coada la platit gaze ( nu stiu cum era la lapte dar e infernal sa stai la coada la platit gaze cand e o singura casiera si vreo 50-60 de persoane) si o doamna foarte distinsa s-a oferit sa ma ajute sa cunosc placeri nebanuite si mi-a sugerat sa-mi iau si sotia pentru ca si ea vine cu sotul.
Faza auzita de mine la coada la paine:
Vanzatoarea: Aaaaa, v-ati intors? Ati uitat sa luati ceva?
Clienta: Nu.
Vanzatoarea: Cum, n-ati fost si mai devreme?
Clienta: Nu, acum am venit.
Vanzatoarea: A, scuzati-ma, semanati cu o doamna!
(Din pacate nu puteam vedea fata clientei ca era cu spatele la mine, deci nu pot sa confirm ca semana cu o doamna sau nu :)))
Stăteam eu calm la coadă în hypermarket, când văd o doamnă care se fâţâia prin jurul cozii, cu o pungă cu mere în mână. Eu, inimă miloasă, suflet săritor, m-am gândit că o fi doamna cu copil acasă, se grăbeşte să îi facă un compot, în fine, am construit un întreg scenariu în capul meu si am rugat-o sa vina in fata mea. s-au umplut ochii de zâmbet şi fericire, iar eu eram foarte de mulţumita de fapta mea când ea se întoarce spre şirul lung de case şi strigă: “Silisor, vino aici, că uite, domnisoara a fost foarte drăguţa si ne-a lasat în faţă. Şi a apărut Silisor, cu un căruţ plin cu porcării, dar ştii cum, plin ochi, mi-a mulţumit respectuos, după care a intrat în faţa mea. au trecut vreo 20 de minute pana am ajuns din nou la casa pentru ca Silisor uitase sa ia faina, mai apoi nu le-a mers cardul cand au incercat sa faca plata, apoi cand sa faca plata cash si-au adus aminte ca au niste bonuri de masa bineinteles necompletate si asa mai departe. De departe a fost si cea mai amuzanta si cea mai exasperanta intamplare de la o coada la care am stat.
O intamplare amuzanta s-a petrecut inainte de 1990 cand se statea la cozile acelea infernale.Tracand prin dreptul unei alimentari oamenii se asezau la coada.Am intrebat la ce se sta la coada si au zis ca asteptau portocale.Ne-am asezat si noi si bineinteles ca am asteptat.dar in loc de portocale au adus spinari de pui.A fost o intamplare memorabila.
I got what you mean , thankyou for putting up.
One thing which you may want to consider is having a swimming pool. A solid driveway that looks great can add value to a property by increasing its eye appeal.
Hello there. I discovered your blog via Google at the same time as looking for a similar subject, your site came up. It seems to be good. I have bookmarked it in my google bookmarks to visit later.
Hiya, I’m really glad I have found this information. Today bloggers publish only about gossip and internet stuff and this is actually annoying. A good blog with interesting content, that is what I need. Thanks for making this website, and I’ll be visiting again. Do you do newsletters? I Can not find it.
Always have to comment , I can’t help myself! Thanks Ashley 🙂
Look at the ingredients of the food, are there chemicals in the food, if so don’t eat them. When your clothes fit better and other people compliment you on your weight loss, you feel motivated to keep on going.
Hello, I recently discovered your blog via Bing. Your post is really relevant to my life currently, and I am definitely pleased I discovered your site.
Resources this kind of as the 1 you mentioned right here will be extremely useful to myself! I’ll publish a hyperlink to this page on my personalized weblog. I am sure my site website visitors will locate that very effective.
I came across many interesting things within your blog particularly its discussion. From the plenty of comments in your articles, I guess I’m not the only one having all the pleasure here! carry on the nice work.
Thank you for creating this article. Discovered your site through a friends blog – very informative and entertaining.
some conditions its a ache from the ass to assessment what internet internet site proprietors authored but this internet internet site is really consumer genial !!
Topic Blog…
…Having the right knowledge you can do quality work at many more things and make less mistakes while doing it……
Good blog! I’m gonna bookmark this site now.
i really like what you are doing here. keep up the good work!
Hmmm, I got problems loading Page with Chrome
Pretty good writing dude. Keep writing, and I’ll continue checking out your blog.
Resource on Social Security Application…
[…]It’s a known truth that right knowledge can be very important when we are doing something new and especially if it’s important to us.[…]…
How To Change Your Diet…
[…]If you know what is your job you can be a lot more successful than when you have no skills..[…]…
Best Links 2011…
Very nice post. I just stumbled upon your blog and wanted to say that I have really enjoyed surfing around your blog posts. In any case I’ll be subscribing to your rss feed and I hope you write again soon!…
Best Links 2011…
I would like to thank you for the efforts you’ve put in writing this web site. I’m hoping the same high-grade blog post from you in the upcoming as well. In fact your creative writing skills has encouraged me to get my own website now. Actually the b…
Best Links 2011…
I truly appreciate this post. I have been looking everywhere for this! Thank goodness I found it on Bing. You have made my day! Thanks again…