În 1862 apărea o carte în două volume, „Mistere din București“ de I.M. Bujoreanu, un roman considerat a fi prima  narațiune românească de factură polițistă.

În  paginile sale  era  prezentată o  societate  care  trăia   încă  sub  influenţa turcească (eliberarea deplină de sub  tutela  otomană avea  să se petreacă după 1877), dar  avea  pro- nunţate aspiraţii occidentale.

Acest  roman, pe care  doar  specialiștii îl mai  citesc, merită totuși  să rămână în istoria literaturii române și să fie readus la cunoștinţa publicului larg  (în curând va reapărea la Crime Scene Publishing) deoarece are o acţiune palpitantă, răsturnări fulgerătoare de situaţie, eroi  reprezentativi pentru lumea   de  atunci   – miniștri corupţi, judecători fără  principii morale, poliţiști avizi de câștiguri oneroase, îmbogăţiţi peste  noapte prin  diverse tertipuri, bătăuși, asasini   profesioniști, hoţi,  aventurieri,  paraziţi,  impostori, escroci,  șmecherași. Evident, ei manipulează marea masă  a naivilor lipsiţi  de relaţii,  fără  putere, zbătându-se uneori într-o sărăcie  lucie.

Realizarea lui I.M. Bujoreanu e mai degrabă un thriller avant la lettre, ingenios construit, cu o mare  inventivitate epică.

Apărut în urmă cu  150 de  ani,  Mistere din București rămâne ca o dovadă a tradiţiei romanului poliţist românesc. Totodată, este și un document unic al unei epoci ale cărei rân- duieli explică multe  dintre alcătuirile lumii contemporane. Așa cum spunea cineva, „Cartea ar trebui să fie o lectură  obligatorie pentru toţi românii, ca să înţeleagă că, din păcate,  ceea ce suntem azi am fost dintotdeauna… Și, vai, vom tot fi… Și mai este și un minunat manual de istorie  a poporului român și o oglindă a lui, fie că se privește în ea din  trăsura de pe o uliţă gloduroasă, fie din cel mai tare automobil, sau din faţa computerului…“

Taguri: nr. 4 / aprilie 2012 Tweet

Sunday, April 8th, 2012 at 2:21 pm, ALTCEVA, RSS feed