Raluca Sandu are multi admiratori, mai ales dupa divortul de Todd Medina. Dar culmea, nici un fotbalist. Asa a fost sa fie! Tatal ei, Mircea Sandu, i-a aratat, nu cu mult timp în urma, un fax. Probabil de la UEFA. Era vorba despre promovarea fotbalului feminin prin fotbalul mixt. Cu autoritatea presedintelui Federatiei Române de Fotbal, Sandu i-a spus: „Raluca, vrei sa te implici în acest proiect?” Raspunsul a fost afirmativ. Astazi, Raluca Sandu este managerul general al departamentului pentru promovarea fotbalului feminine în România. O poveste care poate fi de succes!

Raluca, tu ai devenit celebra datorita tenisului. Când ai început sa practici acest sport?

– Joc tenis de la vârsta de patru ani si jumatate. Nu a fost decizia mea, ci a mamei mele. tinând cont ca faceam parte dintr-o familie de sportivi – mama a practicat handbalul la cel mai înalt nivel, tatal meu fotbalul – era firesc sa fac un sport de performanta. La fel ca si fratele meu, Dan. În plus, chiar de la acea vârsta frageda aveam un surplus de energie care trebuia „consumat” întru-un mod… pozitiv. Tenisul a fost alegerea potrivita.

– si totusi, fratele tau nu a reusit în sportul de performanta. De ce?

– Într-adevar. Dan a jucat tenis de performanta vreo sapte, opt ani. Ba chiar si fotbal, cam doi, trei ani. Tata era la final de cariera sportiva si a suportat doua operatii dificile, la genunchi. Atunci, Dan s-a speriat si a decis sa nu mai faca sport decât de placere. Va spun ca era talentat la tenis, dar asta nu e suficient ca sa îti construiesti o cariera în sport.

-Esti o femeie frumoasa. Dincolo de acest aspect, în relatiile cu cei din jur afisezi o fermitate dezarmanta si un temperament mai… baietos. De unde vine trasatura aceasta? Din familie, din scoala sau din sport?

– Cred ca natura oricarui sport îti dezvolta aceasta latura. În acelasi timp, eu sunt o fire independenta. Înca din a doua zi de gradinita am rugat-o pe mama sa ma lase singura, la doua, trei strazi distanta, ca sa-i arat ca stiu drumul. Cred ca este o caracteristica nativa pe care sportul a dezvoltat-o în mine iar apoi a amplificat-o. Stilul mai baietos este un avantaj pentru tot ceea ce fac.

– Nu ai dus lipsa de prieteni. Primul, un nume mare din tenis: Carlos Moya. Cum a fost?

– Da, asa e. Când mergi la atâtea si atâtea turnee de tenis nu ai timp sa cunosti prea multa lume, dar sa mai si ai relatii cu cineva care nu face parte din lumea ta. L-am cunoscut la 17 ani, la Romanian Open. Cu Carlos Moya am avut o relatie care a durat doi ani si jumatate, frumoasa, care s-a terminat la fel de frumos cum a început. Important este ca am ramas prieteni desi au trecut 10, ba chiar 11 ani de atunci.

– Interesant ca în viata ta nu au aparut fotbalisti. Tatal tau, Mircea Sandu,este presedintele Federatiei Române de Fotbal, traieste în fotbal. A existat vreo intentie de a-ti face cunostinta cu vreun fotbalist, cu un nume celebru din fotbal?

– Nu au aparut niciodata fotbalisti. Singurul fotbalist din viata mea este… tata. Nu a existat o relatie cu un fotbalist, dar am avut prieteni în acest sport. Cred ca este vorba de o coincidenta. Asa a fost sa fie. Sincer, chiar nu am avut un astfel de criteriu pe care sa mi-l impun, pur si simplu viata a facut totul.

– Ai câstigat bani frumosi din tenis. Masinile reprezinta una dintre marile tale pasiuni. Care a fost prima achzitie auto pe banii tai?

– A, da. Eram destul de mica. Un Volkswagen Golf GTI, de culoare mov. Apoi au aparut alte marci în garajul meu, dar de prima masina îmi aduc aminte mereu cu mare placere.

– Ai trait în lumea tenisului, dar ai ales sa fii sotia unui luptator, americanul Todd Medina. Acum esti din nou libera. Exista vreo legatura între sport si mariajul vostru?

– Luptele nu au fost motivul care m-a facut sa fiu alaturi de Todd. Am trait cu el patru ani iar galele pe care le organizam împreuna m-au facut sa înteleg mai bine lumea sporturilor full-contact. Era nevoie sa ma adaptez la viata lui de acolo. Când m-am întors în tara am organizat trei gale. Sporturile extreme ma pasioneaza, de fapt orice sport. Mai putin golful, care este plictisitor.

– O mare enigma este decizia ta de a te retragedin tenis la doar 24 de ani. Aveai talent si, în plus, puteai sa mai câstigi multi bani. De ce?

– Este întrebarea pe care mi-a pus-o si tata atunci când am decis sa renunt la tenisul de performanta. Ajunsesem la saturatie. Nu îmi mai placea sa joc tenis, sa ma duc la antrenamente. Tenisul este un sport greu, desi la capitolul bani sta bine. Din punct de vedere al pregatirii este la fel de dificil ca si gimnastica. Sunt patru, cinci, chiar si sase ore  de antrenament zilnic. Faci acelasi lucru si ajungi repede la oboseala, atât mentala cât si fizica. Aici am ajuns eu. La 24 de ani nu îmi mai placea sa intru pe terenul de tenis. Daca alegeam sa continui, nu mai puteam sa fac treaba asa cum scrie la carte. Nu mai doream sa vad hoteluri, avioane, aeroporturi. Daca nu-mi place un lucru, nu-l fac. si gata.

– Tot la capitolul nedumeriri as încadra plecarea ta, brusca, în America. S- vorbit mult despre asta. Fara exagerare, cred ca se poate construi un scenariu de telenovela. Vreau sa elucidezi si acest mister: are vreo legatura plecarea ta în America cu megascandalul de la acea vreme din dosarul Cocaina?

– Nu are nici o legatura. Pur si simplu este vorba de o coincidenta. Ba chiar am plecat cu trei luni înainte, la turnee, prin State si în America de Sud. Atunci l-am cunoscut pe Todd. Ne-am miscat repede si am decis sa ramânem împreuna. Repet, plecarea mea în Statele  Unite nu are legatura cu scandalul Cocaina.

– Raluca, îti place fotbalul si cît de mult te-ai apropiat de acest sport?

– Cred ca este evident. M-am nascut, am crescut si stau cu fotbalul în casa. Fotbalul este sportul meu de suflet. Îmi place foarte mult si de aceea am decis sa ma implic, ca manager general, în dezvoltarea fotbalului feminin în România. Fiind vorba si de copii, cu atât mai mult!

– stii bine ca fotbalul nu mai este de multa vreme un sport, ci o industrie cu principii financiare bine definite. Cu interese cât cuprinde. În plus, un sport aflat mereu în vizorul mass-media. Esti pregatita sa înfrunti criticile?

– Mai multe decât am avut parte dupa implicarea în fotbalul feminin nu cred ca pot fi. Bineînteles ca sunt pregatita pentru astfel de „tratamente” mediatice.

– tinta finala a proiectului tau vizeaza dezvoltarea fotbalului feminin. Te implici pentru a-ti ajuta tatal sau pentru ca esti atrasa profesional de tot ceea ce înseamna marketing si publicitate?

– Proiectul e mai vechi, dar pâna acum nu s-a ocupat nimeni de el. M-am implicat în mod voluntar, fara a avea un avantaj material. Eu am afacerile mele care îmi ocupa 10 ore pe zi iar acest proiect este aditional muncii de la birou, adica vreo alte patru ore. Cel putin. Nu o fac pentru bani si nici nu sunt angajata Federatiei. Pur si simplu o fac din placere. Deja s-au facut fel de fel de speculatii pe tema asta, toate gresite.

– Ai organizat Turneul Final National dotat cu Cupa scolilor la fotbal mixt, competitie-pilot care a adus la Bucuresti câstigatoarele din opt judete. Obiectivul a fost de a testa cum merg lucrurile astfel încât, de la editia urmatoare, turneul sa aiba dimensiuni nationale?

– A fost primul pas din proiectul de promovare a fotbalului mixt. Ideea a venit de la Daniel Robe, membru în Comitetul Executiv al Federatiei pentru fotbalul feminin. Dupa modelul multor tari din Uniunea Europeana, si nu numai, copiii, fete si baieti, încep fotbalul în grupe mixte pentru ca de la 14 ani sa fie separati.

– Ce va urma?

– În tara se vor înfiinta 10 centre zonale de fotbal mixt. Dupa ce copiii împlinesc 14 ani vom avea deja, separat, grupe de fete si grupe de baieti. Intetionez sa organizez turneul national de fotbal mixt la nivelul fiecarui judet, echipele scolilor câstigatoare urmând sa dispute faza finala pe Litoral. Probabil ca faza judeteana se va juca în luna mai iar turneul final la începutul lui iunie. Astfel, prin dezvoltarea fotbalului mixt, fotbalul feminin va progresa mai repede decât a facut-o pâna acum. Suntem cu 20 de ani în urma dar putem recupera timpul pierdut.

– Cum comentezi faptul ca în loc sa se mareasca numarul de ore de educatie fizica în scoli, pentru a ne alinia la ceea ce exista în Uniunea Europeana, în România acestea  se reduc constant si continuu?

– Minimum trei ore de sport ar fi ok. Nu stiu câte sunt în acest moment, dar minimum trei ar fi un început de drum. Mai mult nu pot spune pentru ca asta tine direct de Ministerul Educatiei.

– Vreau sa revenim la cele 10 centre zonale de selectie si pregatire. Cu terenuri si anexe ultramoderne. Banii vin din fonduri europene pe care tu îi aduci în România. Se aude de circa cinci milioane de euro. Asa e?

– Lasa-ma sa te corectez. Suma aceasta poate fi de maximum 300.000 de euro pentru fiecare centru. Sunt fonduri europene iar suma este fixa pentru fiecare centru în parte. Nu este vorba despre o investitie de cinci stele, ci de una decenta si eficienta pentru copii, pentru viitorul fotbalului feminin.

– Vei presa Federatia pentru a veni în sprijinul fotbalului mixt?

– Nu e nevoie sa fac presiuni. Totusi, rezultatele pozitive ale proiectului-pilot pentru promovarea fotbalului mixt i-au convins pe cei cu putere de decizie.

– Un adversar poate fi însasi familia copilului. Exista retinere din partea multor parinti, în special în cazul fetitelor, de a le lasa sa faca performanta în fotbalul feminin. Cum vezi rezolvarea acestei probleme reale?

– Poate te surprinde ceea ce spun, dar lucrurile stau exact invers. Cel putin asta am constatat la Cupa scolilor. Recunosc, în provincie lumea este mai receptiva, mai cooperanta, în timp ce la Bucuresti sunt atâtea alte oportunitati care dilueaza semnificativ preocuparea copiilor si parintilor pentru fotbalul mixt si nu numai. O idee buna ar fi ca lânga cluburile din Liga 1 sa activeze o echipa de fotbal mixt. Nu ar costa mult, dar cu certitudine ar ajuta enorm fotbalul feminin

– În încheiere, te gândesti la stimularea copiilor care vor veni la fotbal mixt? Poate o ciocolata, o banana sau orice altceva care sa-i faca sa se bucure, sa joace cu drag. Întelegi?

– Da. tin minte ca, atunci când jucam tenis, ca junioara, cel mai mult ma bucuram când primeam cupe si diplome. La turneul de fotbal mixt a carui faza finala s-a desfasurat pe 2 martie, la Sala Polivalenta din Bucuresti, componentii loturilor celor opt finaliste au primit ca premiu un echipament complet pentru joc, încaltaminte sport si mingi, iar învinsele din finala pe judet au primit si ele un set complet de echipament. Nu e foarte mult, dar totusi e ceva!

Interviu realizat de Nicolae Predesel

“În Bucuresti,manânc la Zerillos. Îmi place, în  special, mâncarea italiana, dar si cea japoneza. Pacat ca în Capitala nu exista un local unde bucataria orientala sa fie la ea acasa. Astept sugestii pe tema asta…”

“Nu aspir sa coordonez fotbalul feminin si la nivel european, pentru ca asta ar implica multa munca si timp. În tara lucrez cu copii si asta e cu totul altceva. În plus, pot avea grija si de afacerile mele. Daca lucrez pentru fotbalul feminin am sa o fac doar în România.”

Taguri: nr. 5 / mai 2009 Tweet

Friday, May 15th, 2009 at 5:21 pm, PEOPLE, RSS feed