Miliardarul Invizibil

Am descoperit sentimentul de împlinire în plan personal”

^ Dumneavoastră sunteţi chiar dom­nul Josif Constantin Drăgan? Cel pe care l-am întâlnit în urmă cu peste două decenii?

• Ce întrebare e asta?

• Prima.

• Şi de ce o puneţi?

• Pentru a mă asigura că zvonurile legate de persoana dumneavoastră nu sunt reale.

• Şi ce spune gura târgului?

• Că sunteţi ostatec în propria casă, că nici nu mai existaţi şi că în locul dumnea­voastră e altcineva, care vă seamănă şi joacă un rol, pentru a înşela opinia publică.

• Mi se pare o prostie, iar cei care au emis astfel de ipoteze ciudate ar trebui să răspundă, măcar în faţa propriei conştiinţe. La rândul meu aş putea să vă întreb: dumneavoastră sunteţi chiar George Arion, cel care mi-a luat un inter­viu acum 24 de ani?

• Am să vă răspund la sfârşit. Dar v-a apărut o nouă carte – conţine zeci de inter­viuri, cu sute de întrebări care vă con­turează biografia. N-aţi refuzat să răspundeţi la nici o întrebare, oricât de incomodă ar fi fost ea. De ce?

• Aceasta ar putea fi prima întrebare la care nu răspund.

• De ce i-aţi pus acestei cărţi titlul Despre succes?

• Fiecare om care se naşte prin voia mamei noastre Natura trebuie să aibă în vedere să se realizeze, să se împli­nească, să aibă succes. Prin muncă şi iar muncă. Eu am căutat să trăiesc prin propriile mele idei, nedepinzând de alţii. Poate de aceea am şi reuşit. De fapt, nu ştiu ce aş putea să adaug la cele spuse la prima noastră întâlnire. E un interviu care mă reprezintă şi care nu poate fi modificat. Susţin aceleaşi idei şi prin­cipii, pe care le respect în mod corect, onorabil.

• De ce nu cunosc toţi succesul?

• Pentru că nu au principii în care să creadă şi să vrea să le realizeze.

• Ce leagă adolescenţa pe care aţi avut-o de celelalte vârste pe care le-aţi cunoscut?

• încrederea în mine însumi. Am spicuit întotdeauna de pretutindeni ceea ce este corespunzător ideilor mele.

• Despre miliardarul Drăgan ştie multă lume. Dar despre autorul de cărţi de istorie, de memorialistică se ştie mai puţin. De ce oare?

• Banii vin şi se duc. Dar ideile din cărţile mele vor rămâne.

• Ce părere aveţi despre România de azi?

• Trebuie refăcută. Lipsa de educaţie e vizibilă cu ochiul liber. De la educaţie pot porni toate realizările.

• Să vorbim puţin despre o legendă care circulă în legătură cu dumneavoastră. Se spune că aţi fugit cu tezaurul legionarilor, pe care l-aţi folosit pentru a vă porni afa­cerile şi la scurt timp l-aţi restituit.

• Eu nu am cunoştinţă despre acest tezaur. A existat vreodată?

• Nu v-ar plăcea o formulă de adresare gen „Domnule Miliardar”? Preferaţi să vi se spună „Domnule Profesor”. De ce?

• Prefer „Domnule Profesor” pentru că mă reprezintă şi nicidecum pe cea de miliardar, expresie care nu ar trebui folosită nicăieri.

• Parcă Rockefeller a spus odată: „Nu mă întrebaţi cum am făcut primul milion”. Dumneavoastră cum l-aţi făcut?

• Nu am numărat niciodată banii, nu a fost preocuparea mea. Preocuparea mea principală a fost să muncesc.

• V-aţi bucurat de o energie debor­dantă. Cum vă împăcaţi acum cu o activitate mai redusă?

• Sufăr că nu pot să dezvolt totul în aceeaşi măsură ca altădată, ci doar într-un ritm mai lent, dar nu am renunţat la unele planuri şi programe deja elabo­rate sau gândite.

• Cum trece o zi din viaţa dumneavoas­tră acum?

• Majoritatea timpului îl dedic vieţii de familie, alături de soţia mea, Veronica, şi de cei trei băieţi ai noştri, Ştefan, Alexandru şi Tudor. Prin ei gândesc la realizările viitoare.

• Mulţi visează să fie bogaţi, dar, la un moment, bogăţia poate ajunge o povară. E aşa sau nu?

• Ce se înţelege prin bogăţie? în viaţă există şi alte valori.

• Bogăţia nu însingurează?

• Depinde de capacitatea fiecăruia şi de imaginaţia celor care formulează ast­fel de gânduri să se simtă sau nu sin­guri.

• -Vorbiţi-mi despre familia pe care o aveţi acum. V-aţi aşteptat să mai descoperiţi ceva nou la anii dumneavoastră?

• Am descoperit sentimentul de împlinire în plan personal.

• Aţi fost fericit de multe ori în viaţă?

• Ce este fericirea? E greu de definit. Am încercat într-o zi să dau o definiţie fericirii. Pentru mine există echilibru în tot. Fericirea e când ai gândit bine şi ai realizat ce ai gândit.

• La 90 de ani, cum priviţi în urmă: cu seninătate, cu mândrie, cu mânie?

• Am trei băieţi năzdrăvani care mă obligă să privesc înainte cu seninătate şi mândrie.

• Ce credeţi că lasă important J.C. Drăgan în urma sa? O avere imensă sau un model de viaţă?

• Trei băieţi şi un mod de gândire şi realizare, bazat pe principii morale, pe care îl recomand ca pe un model de echilibru în viaţă.

• Care consideraţi că este personali­tatea care v-a inspirat în viaţă?

• Nu a fost una singură, ci mai multe persoane de la care puteam învăţa ceva, din ideile, gândurile şi realizările lor.

• Ce sfaturi aţi da tinerilor români care au venituri mici?

• Le-aş oferi ca model să fiu urmat prin muncă şi realizări, munca fiind la baza existenţei.

• Cum îi vedeţi pe copiii dumneavoastră peste douăzeci de ani?

• Diferiţi, pentru că sunt diferiţi, şi cu talente diferite. Au aptitudini diverse, mai mult sau mai puţin economice, artis­tice, sau poate, cine ştie… Important este să continue ideile şi principiile mele.

• Aţi schimba ceva la dumneavoastră?

• Nu am ce să schimb.

• Prin urmare, dacă ar trebui să vă reluaţi viaţa, aţi face totul ca să trăiţi la fel?

• Dacă s-ar pune o astfel de pro­blemă, aş face aceiaşi paşi. Şi aş fi atent să nu depind de alţii. Aşa cum n-am depins niciodată.

• Sunteţi egoist?

• Toţi suntem egoişti, mai mult sau mai puţin.

• Aţi opri timpul în loc?

• De ce să cer ceva care nu se poate şi care nu trebuie? Dar mi-aţi rămas dator cu un răspuns.

• Aşa e. După cum se ştie, la şapte ani toate celulele din corpul nostru se schimbă. Prin urmare, trebuie să recunosc, eu nu mai sunt acelaşi cu care aţi stat de vorbă odinioară. Ca de altfel, nici dumneavoas­tră…

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

Taguri: nr. 6 / iunie 2007 Tweet

Wednesday, June 20th, 2007 at 6:33 pm, ZOOM, RSS feed