Noaptea în bibliotecă la Galaţi

„Mai tare e cetatea în care cetăţenii se apără cu învăţătura, cu ştiinţa. Cartea este şi dânsa armă puternică. La lumina şi învăţătura cărţii se deşteaptă  conştiinţa naţională, iară   deşteptăciunea  conştiinţei naţionale este singura cetate  care n-o răpune duşmanul.”

Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia“ din Galaţi, a organizat „Noaptea în bibliotecă“ la deschiderea noii stagiuni a Salonului Literar „Axis Libri.

Sâmbătă, 6 octombrie, 2012. După câteva zile  gri  și reci,  avem  parte  de  o zi senină  și însorită. Vara  nu  se  poate   decide   să  plece, toamna nu se poate  hotărî să vină.  Dimineaţa ne prinde pe drumul către  Galaţi,  unde scriitorul  și publicistul George  Arion  este invitat să-și  lanseze  cartea  Cele mai frumoase 100 de interviuri.  Ne  așteaptă Noaptea în bibliotecă și deschiderea noii  stagiuni a Salonului Literar Axis Libri, manifestări cultural-artistice organizate de Biblioteca  Judeţeană V.A.  Urechia. Nu ne facem speranţe prea mari. Am participat la destule evenimente unde scriitorii sunt  în același timp  și spectatori. Ei pun  întrebările și tot ei răspund, râd amar  și visează  la timpuri mai bune,  eventual cu ceva cititori. Rămânem surprinși  când  parcăm în faţa bibliotecii  gătite de sărbătoare. Curtea e plină  de  vizitatori pierduţi  printre standurile cu  cărţi.  Adolescenţi, tineri,  familii  cu copii. Nu  ne îmbătăm cu apă rece, gândindu-ne că probabil au nimerit acolo din   pură  întâmplare.  Directorul bibliotecii, domnul Ilie  Zanfir,   ne  iese  în  întâmpinare. Privește  în  jur  cu  mândrie,  oprindu-se  din când  în când  să stea  de  vorbă  cu oamenii. Îi cunoaște  pe  toţi  după  nume. Observ   cum fiecăruia în parte  i se luminează faţa  când  îi dau  bineţe.  Se apleacă  spre  copii și le șoptește la  ureche,  indicându-le o carte,  făcându-i să râdă  în hohote. Pare un titirez  plin de energie care împrăștie în jur o senzaţie aurie,  probabil molipsitoare.  Mă  trezesc   că  zâmbesc  fără motiv.

Intrăm în bibliotecă și privesc  cu surprindere peste umăr când realizez că lumea  ne urmează. Suntem invitaţi în  sala  de  lectură Mihai  Eminescu.  Încăperea se  umple treptat până  la refuz.  Oamenii se simt  în largul lor, este clar că nu  se află aici pentru prima oară. Parcă  ar fi în vizită  la casa bunicii,  dornici să mai  asculte   povestiri pline  de  tâlc.  Domnul Zanfir  ia  cuvântul, prezentându-i pe  cei doi autori invitaţi: tecuceanul George  Arion  și gălăţeanul Grid Modorcea, care lansează volumul  Pluta apărut la editura Axis Libri a Bibliotecii V.A.  Urechia. Se discută despre Cele mai frumoase 100 de interviuri, cartea  domnului Arion, care ne povestește că interviurile dintre coperte, doar  o parte  dintre cele 500 adunate de-a lungul timpului, au fost publicate în special în revista  Flacăra, încă din 1974, precum și în O istorie a societăţii românești contemporane în interviuri, apărută la Editura Fundaţiei Premiile Flacăra. Cele 100 de dialoguri cu scriitori, artiști plastici,  muzicieni, oameni de teatru, de știinţă și de afaceri,  slujitori  ai Bisericii, politicieni și jurnaliști conturează o imagine complexă, plină  de dinamism și credibilă, a societăţii românești din ultimele decenii.  Criticul  și istoricul literar  Nicolae Manolescu afirma despre  demersul  jurnalistic al  lui  George Arion: „O lume în interviuri. Pleci urechea și o auzi  vorbind. Cu  talent   și  răbdare, cu  acea fărâmă de eroism  fără de care n-ar fi existat, în vechiul  regim,  și uneori nici în cel contemporan, literatură sau gazetărie adevărată, George Arion  i-a transcris șoaptele și ţipetele, entuziasmele  și disperările, lașităţile și curajul,  ceea ce nu  ţinea  neapărat să  spună și ceea  ce nu putea  să   tacă.   Pe   scurt,   istoria.    În   care reporterul intră  odată cu lumea  lui.”

Criticul  și scriitorul gălăţean Theodor Parapiru, invitat de  onoare și  moderator al evenimentelor literare de la Galaţi,  declară că volumul „ar trebui să reprezinte o lectură obligatorie pentru orice  istoric  cu  pretenţii.” Mă  impresionează recenzia pertinentă scrisă de bibliotecara Ioana Chicu. „Fin cunoscător al regulilor jurnalistice care  guvernează interviul, George Arion reuşește să descopere aspecte mai  puţin cunoscute ale  interlocutorilor săi, abordarea sa fiind una atipică,  el părând că îşi ia libertăţi de nepermis atunci  când ai în faţa ta o personalitate din  domeniul ştiinţific,  politic sau cultural, dar  această  libertate provine tocmai  dintr-o documentare minuţioasă asupra interlocutorului şi a domeniului în care acesta activează, el reuşind să speculeze orice informaţie pentru a dirija conversaţia într-o direcţie din  care  să reiasă  răspunsuri surprinzătoare, dar şi, în egală măsură, căutate şi aşteptate; de cele mai  multe  ori,  interviurile încep  într-un mod  surprinzător, aproape abrupt, excluzând formulele consacrate de  început, atât  de  des utilizate în  interviuri. Nu  încep  nici  cu  „stimată   doamnă” ori  „stimate domn profesor, inginer, academician”, lăsându-te pe tine, cititorul,  aproape nedumerit, întrebându-te cum de şi-a permis aşa ceva. Toate aceste dialoguri configurează o  istorie   a  societăţii   româneşti atât  înainte de 1990, cât şi după această  dată, redând preocupările, aşteptările, dorinţele, realizările celor intervievaţi, ale celor care reprezintă nişte valori  autentice ale lumii  contemporane româneşti, iar  George  Arion  este cel  care  intermediază acest  proces,  fiind  un exemplu de gazetărie autentică.”

La finalul  evenimentului invitaţii sunt anunţaţi că  începe   Ora  cinefililor, unde vor intra  în  lumea   filmelor   poliţiste. Enigmele se explică în zori, 1987, în regia  lui Aurel  Miheleş și după un scenariu de George  Arion,  este un film realizat după romanul Atac în bibliotecă, de același   George   Arion,   tradus de  curând  în limba  engleză și  publicat în  Marea  Britanie. Distribuţia: Florin Călinescu (Andrei Mladin), Matei  Alexandru, Magda Catone, Aurel Cioranu. Detectiv fără voie este  un  film  serial TV, în regia  lui Silviu Jicman, după un scenariu de George  Arion.

Ieșim în curte și suntem întâmpinaţi de un tablou  incredibil: cupluri de adolescenţi îmbrăcaţi în  costume de  epocă  valsează sub clar  de  lună  pe  Valurile Dunării.  Încep  să-mi doresc  să  mă  ciupesc  pentru a mă  trezi  din acest  vis  mult  prea  frumos pentru a  fi adevărat.  Mă  întreb  dacă  nu  cumva am  nimerit într-o  lume  paralelă cu a noastră. Îl zăresc  pe domnul Zanfir plimbându-se printre invitaţi și profit   de  ocazie  pentru a-l  încolţi  între   doi copaci iluminaţi feeric.

❙     Mi-aţi promis un interviu și la cât văd că sunteţi de ocupat, nu pot rata șansa asta nesperată.  Vreau  să-mi vorbiţi  puţin despre instituţia pe care o conduceţi.

– Biblioteca  Judeţeană V.A.  Urechia a fost constituită prin Decret regal semnat de Carol I, rege  al României. Fondatorul ei, Vasile Alexandrescu  Urechia, academician,  scriitor, istoric, pedagog, publicist, deputat și senator în forul legislativ al ţării timp de peste 34 de ani, a contribuit la înfiinţarea altor  instituţii fundamentale pentru cultura română, cum  ar fi Ateneul Român,  Universitatea, Academia Română, Muzeul de Antichităţi și Teatrul Naţional. A fost primul român menţionat pentru candidatură la Premiul Nobel în 1901. Ei, și domnul Urechia  a luat mult lăudabila hotărâre de a dărui oraşului Galaţi  bogata  sa bibliotecă de peste 6.000 de volume.

❙     Din câte știu, aveţi în patrimoniu piese și documente unice în România.

– Da,  așa  este.  Printre cele mai  valoroase piese de care dispunem se numără unele tipărituri din jurul anului 1600, cărţi româneşti vechi de  uz  bisericesc,   cărţi   străine  cu  informaţii despre Dacia  şi  teritoriile româneşti,  manuscrise  şi dedicaţii autografe ale unor  personalităţi  din  ţară  şi  din  străinătate, printre care patru laureaţi ai premiului Nobel,  hărţi  vechi, atlase,  albume, ex-libris-uri, fotografii, cărţi poştale,   periodice   vechi,    foi   volante   și stampe. Colecţia daco-romanică, adusă de V.A. Urechia  la Galaţi, cea mai însemnată din România, conţine  peste  320 de titluri,  produse ale  tiparului de  până  la 1700 şi peste  300 de titluri  din  producţia editorială a anilor  1701-1800. Colecţiile speciale  ale Bibliotecii conservă incunabule și elzevire datând din  faza  incipientă a tiparului.

❙     Am  observat că aţi  format o adevărată familie la  bibliotecă. Oamenii  vin  în număr mare și o fac cu drag. Atmosfera mi se pare aproape  ireală. Părerea mea este că nucleul  sunteţi dumneavoastră, totul pornește de la dragostea și dăruirea  unui singur om.

Râde și ridică din umeri cu modestie.

– Nu,  nici vorbă  de așa ceva.  Doar  că am avut  norocul să  dau  peste  un  colectiv  profesionist.  Am niște  oameni extraordinari, fără ei n-aș  putea realiza   nimic.  Ei sunt  adevăratul nucleu. Eu nu sunt  decât  scânteia care aprinde focul.

❙     Organizaţi un salon  literar  săptămânal, aveţi o revistă culturală, o editură și chiar un târg de carte. Povestiţi-mi puţin despre toate aceste activităţi.

– Salonul  literar  Axis Libri îşi propune ca în fiecare  zi de  joi a săptămânii, la ora  17:00, să realizeze lansări  de  carte  ale  scriitorilor  din Galaţi, din ţară şi din diaspora română, dezbateri literare, recitaluri de muzică şi poezie, expoziţii și minispectacole. Promovăm cartea, lectura,  încercăm să punem în valoare potenţialul artistic  din  arealul Dunării de  Jos. Revista  Axis  Libri s-a  lansat  în  2008, în  luna noiembrie,  și  are  deja  opt   apariţii  în  limba română şi alternativ, începând cu numărul doi, în  franceză şi  engleză. Sperăm să  devină un punct de  întâlnire al scriitoriilor consacraţi cu cei care îşi încearcă  norocul în lumea  literelor. Cultura  română  are  nevoie   de  acest  spirit. Târgul  Naţional de Carte  Axis Libri, realizat cu ajutorul  celor  mai   importante  instituţii  ale administraţiei locale, face din  sărbătoarea Ziua Dunării şi o sărbătoare a cărţii, atingând încă de la prima ediţie dimensiunea de Festival al Cărţii prin  anvergura şi diversitatea activităţilor desfăşurate. Editura Axis Libri îşi propune să pună în valoare şi să susţină activitatea salonului literar şi al târgului de carte cu acelaşi nume.

❙     Cine este omul Ilie Zanfir?

– În primul rând, un pasionat al cărţii şi al culturii, un veşnic îndrăgostit de opera marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu. Îmi place să fiu înconjurat de oameni competenţi şi iubitori de carte.  Actualul context  al activităţii mele profesionale îmi oferă oportunitatea de a fi şi mai aproape de oameni şi de a oferi comunităţii  locale  acces la servicii  de  bibliotecă de calitate. Cultura, în variatele ei forme de manifestare,   a  intrat   mereu în  aria  preocupărilor mele, ceea ce a dus la o apropiere faţă de lumea scriitorilor şi artiştilor, în special a celor gălăţeni.

❙     Mai avem  vreo șansă  în ceea ce privește industria cărţii  în România?

– Da! Sunt absolut convins de asta. Numai prin  cultură ne putem renaște ca popor. Este singura șansă care ne-a mai rămas. Tinerii înţeleg asta, aţi văzut cât de mulţi  vin la bibliotecă. Eu trag nădejde că generaţiile tinere  vor redescoperi marea plăcere  a cititului și dragostea pentru cultură.

❙     Ce vă propuneţi pe viitor?

– Veșnicia  cuvântului și tăria  adevărului. Urmând îndemnul lăsat  de  mentorul nostru: „Să fiţi apărătorii bibliotecii  şi să reclamaţi conservarea şi înmulţirea ei”, demersurile noastre culturale s-au  extins  și pe  plan  internaţional, creându-se o  platformă de  interacţiune între diaspora  culturală  şi  ştiinţifică română  de peste  hotare şi comunitatea de  acest  tip  din România. În vederea promovării patrimoniului istoric şi cultural naţional am deschis  cinci filiale   în   străinătate,  la   Cahul,    Chişinău, Giurgiuleşti, Reni  şi  Ismail,  toate   dotate cu donaţii de carte din partea bibliotecii  noastre.

❙    Ce doriţi să lăsaţi în urmă?

–  Visul  meu   nu  foarte   secret  este  o  bibliotecă  metropolitană modernă, un templu al informaţiei şi al culturii pe măsura apetenţei de cultură din  oraşul   nostru. Această   nouă   bibliotecă  ar pune la dispoziţie, pe lângă  serviciile moderne cu care  i-am  obişnuit pe  utilizatorii  noştri,  zone  expoziţionale, o librărie,  un anticariat, precum  şi  spaţii   adecvate pentru scriitorii şi jurnaliştii gălăţeni în care aceştia să se poată întâlni în mod curent. În concluzie, un centru de cultură cu care gălăţenii să se poată mândri.

Tuesday, November 6th, 2012 at 3:15 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed