Artă de Yasmina Reza, traducerea Violeta Popa, regia Cristi Juncu, scenografia Cosmin Ardeleanu; distribuţia: Vlad Zamfirescu (Marc), Şerban Pavlu (Serge), Gheorghe Ifrim (Yvan). Teatrul Bulandra – Sala Izvor.

Ce sumă ar putea fi acceptabilă pentru achiziţionarea unui tablou alb, cu dungi (discrete! foarte discrete!) albe? Cât de greu ar putea accepta mintea unui inginer o astfel de achiziţie la un preţ care întrece orice imaginaţie? Care e limita dintre snobism şi artă?

Întrebările devin pretext pentru o conversaţie deloc amicală între inginerul Marc şi prietenul său Serge – medic cu venituri rezonabile şi cu pasiuni costisitoare. Disputa dintre un nepriceput într-ale artei moderne şi un colecţionar neînţeles riscă să distrugă o prietenie de 15 ani. Un al treilea prieten, Yvan, încearcă să calmeze lucrurile între cei doi dându-le dreptate, fiecăruia separat. Atunci când se întâlnesc toţi trei discuţiile devin din ce în ce mai aprinse şi, când erau pe cale de a se distruge definitiv o prietenie atât de veche, Serge îi dă lui Marc un marker şi îl invită să deseneze ceva pe pânza albă.

Aparent un subiect cu tentă intelectualistă, Artă a Yasminei Reza este de fapt o piesă accesibilă publicului larg prin naturaleţea cu care se poartă dialogurile, prin problemele simple şi comune pe care şi le ridică personajele. Spectacolul de pe scena Bulandrei oferă: un text contemporan care a adunat nenumărate premii de la data apariţiei în 1994 până în 1998 când primeşte premiul Tony pentru cea mai bună piesă, montat cu succes pe scenele mari ale lumii; un dramaturg controversat în Franţa pentru reţeta comercială la care apelează ca să îşi construiască subiectele (dar poate şi pentru că a semnat o biografie a lui Nicholas Sarkozy?!) şi apreciată în America şi Anglia pentru talentul său de a construi impecabil subiecte savuroase; un regizor care stăpâneşte foarte bine textul contemporan, care construieşte până la cele mai fine detalii relaţiile între personaje, care ştie că savoarea comică a oricărei situaţii trebuie să pornească de la esenţa firescului fără nici un adaos caricatural gratuit.

Dramaturgul, textul, regizorul şi replicile spumoase, rolurile cărnoase, monologurile direcţionate către public fac din spectacolul de la Bulandra o montare reuşită.

Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim reuşesc să stârnească hohote de râs în sala de la Izvor. Tabloul valoros de pe pânza albă întinsă pe şasiu devine pretextul unui spectacol dinamic, curat în care cei trei actori se sincronizează, se completează şi construiesc, alături de regizorul Cristi Juncu, o lume în care învăţăm, cu zâmbetul pe buze, să râdem de noi înşine. Replicile actorilor sunt scurte (un merit deosebit în construcţia fiecărui dialog revine şi traducătoarei Violeta Popa), cu impact imediat. Spectatorii sunt parte din spectacol prin monologurile care le sunt adresate direct. Există o matematică a replicilor scurte şi efectul lor comic asupra spectatorilor. Totul este minuţios construit – aşa cum trebuie să fie un spectacol de comedie – astfel încât reacţia sălii să nu întârzie, ajutând la păstrarea unui ritm alert.

Cosmin Ardeleanu imaginează o cutie neagră ridicată pe piloni metalici, delimitată de restul lumii prin stâlpi legaţi cu sfoară – ca operele de artă din muzee. Decorul în culori închise, cu mici sugestii de pete de culoare, nu eclipsează exponatele umane ale unei poveşti despre prietenie şi viaţă.

Nu rataţi premiera de la Bulandra!

Textul Yasminei Reza este scris de o actriţă care îşi cunoaşte foarte bine profesia şi ştie că reţeta reuşitei unei montări stă în implicarea fiecărui interpret în poveste, în crearea unei partituri care să incite.

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2010 Tweet

Friday, November 26th, 2010 at 10:00 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed