Proiectele pentru Bucureştiul de mâine îşi aşteaptă finanţatorii

V-ar plăcea să vedeţi zona Uranus încadrată de parcuri cu flori, unde să vă puteţi plimba în voie? Sau zona centrului istoric al Bucureştiului cu cafenele şi clădiri proaspăt refăcute păstrând însă parfumul arhitecturii de altădată? TUB, proiectul lansat în cadrul celei de a V-a ediţii a Anualei de Arhitectură Bucureşti, organizată de către Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Bucureşti, tocmai asta a încercat să facă. TUB este o viziune nouă asupra unei capitale europene al cărei centru istoric lasă de dorit. Un centru pe care toţi îl blamează, dar mai nimeni nu face ceva pentru a schimba situaţia. Scopul manifestării a fost acela de a atrage atenţia locuitorilor Capitalei asupra importanţei arhitecturii în definirea vieţii urbane printr-o serie de proiecte care au reunit arhitecţi, investitori, reprezentanţi ai administraţiei locale şi societăţii civile.

Intregul eveniment – Anuala de Arhitectură Bucureşti 2007 – a încercat să susţină o viziune panoramică bazată pe trei coordonate:Trecut, Prezent şi Viitor. Secţiunea Trecut a reunit expoziţii de fotografie dedicate Stilului Neoromânesc – Case care plâng – Faţa ascunsă a Bucureştiului – toate punând accentul pe potenţialul patrimoniului bucureştean deja construit. Secţiunea Prezent a reprezentat o secţiune concurs la care au participat diverse proiecte de arhitectură, de ame­najări şi design interior, de restaurare şi reabilitare, studii şi proiecte încercându-se să se găsească, printre numeroasele proiecte, soluţii pentru prezentul arhitec­tural al oraşului. Secţiunea Viitor a fost poate cea mai spectaculoasă secţiune, ea a inclus expoziţia de fotografii şi proiecte TUB (TransCentrai Urban Bucureşti), mai exact, o serie de proiecte de transformare a spaţiului actual urban central al Bucureştiului într-o zonă de recreere şi atracţie turistică. TUB a suscitat cele mai multe discuţii, mai ales că expoziţia a relansat ideea creării unui brand pentru Bucureşti, prin conturarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung, care să susţină imaginea viitoare a Capitalei României.

„Din punctul nostru de vedere, proiec­tul TUB ar putea începe şi mâine, dar nu ţine doar de noi. E destul de greu de eva­luat când va începe el, pentru că e o lucrare extrem de complexă care are o zonă de infrastructură de străzi cu scuaruri publice. El conturează un traseu pietonal alternativ, pornind de la infrastructura deja existentă – străzi, scuaruri, piaţete – com­pletat separat de sistemul carosabil deja existent. Acest proiect poate fi unul care se dezvoltă pe cinci-zece ani. Sunt studii de fezabilitate care trebuie relaţionate cu diverse dezvoltări, posibil şi la clădiri, ceea ce ar duce la suplimentarea investiţiei. Nu pot face acum o estimare în cifre, dar pot să spun că în cadrul proiectului zona pie- tonală are în jur de opt-zece kilometri şi că e destinată atât pietonilor cât şi bici- cliştilor şi cuprinde toată zona centrală. Din punct de vedere al banilor e imposibil de estimat, pot apărea, local, diverse situaţii de refacere a unor infrastructuri, situaţii de pasaje care pot fi rezolvate de la sume simple la de zece ori mai mulţi bani. Practic, e dificil să estimez acum. TUB poate să înceapă ca strategie şi de anul acesta, în contextul în care se are în vedere această viziune ca o posibilă politică locală. Drept urmare, ea poate să fie implementată pe un fel de studiu de fezabilitate punctual şi atunci se vor face nişte echipe pe zone de proiectanţi care să implementeze un proiect de detaliu, de execuţie care să fie dat unor firme de con­strucţie efective”, explică Mărio Kuibuş, coordonator proiect TUB (camere urbane).

Piaţa imobiliară – o spun toţi – s-a dezvoltat ameţitor în ultimii ani. Se construieşte practic pe fiecare metru pătrat disponibil din marile oraşe ale ţării. La Bucureşti, după cum era şi firesc, acest lucru este extrem de vizibil, aproape că se urlă în gura mare: construim! Un lucru nor­mal având în vedere că orice Capitală tinde să se extindă, să se dezvolte, să progreseze, nu să regreseze. Şi totuşi se con­struieşte haotic şi lipseşte o viziune clară asupra a ceea ce se vrea a fi Bucureştiul. E bine, e rău? Arhitecţii s-au întâlnit să discute acest lucru în cadrul Anualei de Arhitectură Bucureşti 2007. (Interviu cu Bruno Andreşoiu, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România.)

In Bucureşti se construieşte mult şi prost

^ Cât de bine sau de prost se constru­ieşte în Bucureştiul anului 2007?

• Din punctul meu de vedere, ca reprezentant al Uniunii Arhitecţilor din România, în Bucureşti se construieşte foarte prost, la standarde destul de scăzute. Această afirmaţie este susţinută de mai multe aspecte: calitatea arhitec­turii, care de foarte multe ori este lăsată complet deoparte, mult în urma cifrelor profitului de pe urma acelor construcţii; pentru foarte mulţi developeri imobiliari, arhitectura chiar nu contează, apoi situaţia e relevată şi de nivelul de investiţie pe care dezvoltatorii imobiliari sunt dispuşi să o facă în construcţiile noi, un nivel adesea sub demnitatea unor edificii publice. Asistăm din aceste motive la apariţia unor clădiri care, indiferent de prestaţia arhitec­tului, sunt extrem de slabe.

• S-a vorbit în cadiul conferinţei de presă prilejuite de începerea Anualei de Arhitectură Bucureşti 2007 de o structură urbană bolnavă în Bucureşti. Vă rog să ne daţi exemple de boală urbană în Capitală!

• E destul să ieşiţi pe stradă şi să con­stataţi că nu aveţi pe unde să mergeţi ca pietoni. Asta pentru că vă loviţi tot timpul de maşini, inclusiv pe trotuare, apoi abia puteţi respira. Puteţi constata, de aseme­nea, că la doi ani de la închidere, centrul vechi al Bucureştiului este complet părăsit şi distrus. Mai mult, se fac zilnic abuzuri asupra monumentelor de patrimoniu. Şi mai e ceva: nu uitaţi că suprafaţa de spaţiu verde dispare de la o zi la alta, iar confortul vieţii în oraş scade.

• Cum educă Anuala de Arhitectură Bucureşti publicul larg?

• Ideea nu este neapărat să educăm prin această expoziţie publicul larg ci să-i trezim interesul pentru arhitectură şi pen­tru un anumit gen de discurs urban, în speţă pentru o arhitectură de calitate. Nu vrem neapărat să-l educăm pe bucu- reştean cu orice preţ, ci să îi spunem că ar trebui să îi pese cât mai mult de oraşul său. Şi mai vrem să evidenţiem un fapt, că nu trebuie demonizaţi absolut toţi arhitecţii pentru construcţiile urâte care apar în oraş – evident, au şi ei o parte din vină, dar nu e doar vina lor – fiindcă avem de-a face cu o vină combinată. De aceea trebuie, împreună, să facem ceva, împreună cu oamenii care doresc să-şi facă o casă, împreună cu cei care au nevoie de birouri etc.

• Care e zona din Capitală unde pot fi identificate cele mai multe kitsch-uri?

• Nu ştiu dacă e o zonă cu cele mai multe asemenea urâţenii, dar zonele ace­lea în care s-a construit foarte mult în ulti­ma perioadă, în general cele care se dez­voltă foarte mult acum. Acolo unde s-a extins oraşul, asta poate şi pentru că în zona centrală exista deja un ţesut urban destul de stabil, acolo e mai greu să inserezi foarte multe construcţii noi din zona kitsch-ului. Noile zone rezidenţiale, unde nu au fost investiţii concertate ci fiecare a construit după cum a considerat – Pipera (cel mai cunoscut pentru că e în nordul Capitalei şi se dezvoltă cel mai mult acum), dar şi Ghencea, Berceni, sunt cam în aceeaşi situaţie, chiar mai dramatică decât în Pipera uneori.

• Se spune că Bucureştiul nu are un cen­tru frumos dacă îl compari cu Viena, Budapesta, Praga etc. Ce se poate face?

• Vorbim de structuri urbane extrem de diferite. Dacă Bucureştiul nu are un centru de tipul celorlalte capitale vest- europene nu înseamnă că nu există o zonă centrală a Bucureştiului sau că nu există un potenţial urban interesant cu zone vechi construite. E adevărat că Bucureştiul nu are case din secolul al XVII-lea. Bucureştiul este un oraş mult mai nou în comparaţie cu alte capitale europene, deci este greşit să-l comparăm, dar are un potenţial pitoresc mult mai mare sau va avea un potenţial de pitoresc mult mai mare care, însă, la momentul actual, nu este speculat. Nu trebuie să ne plângem că nu avem ceea ce au Budapesta, Praga ori Viena, dar ar trebui să ne preocupăm de ceea ce avem şi să speculăm, să ne preocupăm şi să valori­ficăm ceea ce există deja. Bucureştiul are un specific de care s-au îndrăgostit o mulţime de călători străini începând cu secolul al XlX-lea şi în perioada interbelică, dar, din păcate, la momentul actual autorităţile nu mai par preocupate de el. încet, încet, clădirile din zona respectivă se degradează. Tocmai de aceea noi am iniţiat expoziţia TUB, în cadrul Sălii Daiies, spre a oferi o viziune urbană la care au colaborat mai multe birouri de arhitectură din Bucureşti şi care încearcă să prezinte ceea ce v-am spus mai devreme: că Bucureştiul poate fi făcut mai plăcut, mai confortabil. E un proiect, care doar în clipa în care există intenţii din partea auto­rităţilor, a Primăriei Bucureşti, poate începe. Aceste demersuri urbane de mare amploare nu pot fi niciodată doar opera unor arhitecţi, au nevoie de o intenţie, dacă nu politică, măcar administrativă, care să stabilească direcţiile de dez­voltare.

„0 casă kitsch sau una foarte urâtă este aceea care foloseşte un limbaj arhitectural în mod necu­venit, spunând prin aceasta orice vreţi să înţelegeţi. Folosirea unor cromatici aiurea, a unor volumetrii, forme stranii, folosirea unor raporturi şi proporţii ciudate, imix­tiune de stiluri, imixtiune de intenţii. Sunt o mulţi­me de elemente ale voca­bularului kitsch pe care le putem observa la covâr­şitor de multe construcţii noi apărute în Bucureşti şi în toată ţara.”

Taguri: nr. 7 / iulie 2007 Tweet

Thursday, July 5th, 2007 at 4:09 pm, BUSINESS, RSS feed