Dragør, un muzeu locuit
October 10th, 2011, Bogdan Hrib Comenteaza TweetPornesc spre piaţa portului unde, pe lângă hotel şi restaurant, cafenele şi maga- zine antichităţi-suveniruri (să nu cumva să intraţi, că nu veţi scăpa fără cheltuieli; au tot felul de nimicuri simpatice care vă vor face cu ochiul!) şi cele de îngheţată (minunată şi uriaşă!), intenţionez să vizitez Muzeul Dragør amenajat într-o căsuţă parter, una dintre cele mai vechi din orăşel, la un pas de căpitănia portului şi de farul aşezat pe o structură de lemn.
Tot aici sunt aşezate pe uscat două nave mici pescăreşti, iar pe la marginea canalului, chiar printre celelalte bărci de pescuit, abia sosite (se simte pre- tutindeni mirosul peştelui proaspăt abia descărcat) se află şi faimoasa Elisabeth K 571, acum proprietatea muzeului. Clădirea e o casă pescărească modestă având câteva încăperi la parter şi un pod mansardat. Intrarea în muzeu costă neaşteptat de puţin, 20 de coroane (cam 3 euro) şi am surpriza să mă aflu în mijlocul celei mai mari colecţii de machete navale pe care am văzut-o vreodată. Gazdele se laudă că este una dintre cele mai mari colecţii din Europa. Machetele nu sunt noi, unele dintre ele având chiar în jur de 200 de ani. Pe pereţi picturi în ulei reprezentând alte ambarcaţiuni, furtuni sau bătălii navale. La mansardă o expoziţie despre viaţa de zi cu zi a unui sat de pescari, multe obiecte origi- nale aduse de pescari din alte ţinuturi, dio- rame şi o cronologie a Dragør-ului.
Ies din nou în aer liber şi parcurg canalul portului vechi unde zeci de nave se pregătesc de o nouă cursă în larg, nu foarte noi, chiar uzate, nu par a simboliza o viaţă prea uşoară a proprietarilor lor.
În stânga portului, de-a lungul apei a început să se construiască noul Dragør, cu vile noi, arhitectură modernă, geamuri mari, opulenţă, dar cu bun gust. Câteva sute de imobile, parţial ascunse de verdeaţă. Nimic monumental. Nimic uriaş.
Spre mare, când trec pe lângă un restau- rant elegant cu măsuţe şi umbrele afară, observ, în noua marina, iahturile mari anco- rate la cheu. Lume bogată, nave impresio- nante, pavilioane străine, dar şi daneze. La capătul digului, fiind ora asfinţitului, podul alb peste strâmtoarea Oresund (Strâmtoarea banilor) străluceşte în portocaliu. Pe malul celălalt e Malmö din Suedia. Dar asta e altă poveste. Câţiva turişti fac poze, luptându-se cu vântul rece care se înteţeşte şi cu un roi de ţânţari care începe să atace orice fiinţă vie.
Elisabeth K 571 este un cuter de pescuit construit în 1941, pentru pescarul navigator Ejnar Larsen din Dragør. Realizat din lemn de stejar, fără vreun proiect special, la ochi, era dotat cu un motor în doi timpi.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca a fost ocupată de armatele ger- mane încă din 1940, dar persecuţiile împotriva evreilor au început în mod susţinut în octombrie 1943. Printr-o mobilizare spontană şi fără precedent vase de pescari şi echipajele lor au evacuat spre neutra Suedie între 7.000 şi 7.500 de evrei. Din Dragør au fost evacuaţi aproximativ 700. Larsen, con- ducându-şi mica ambarcaţiune, a transportat 70 dintre ei. Asumându-şi riscuri deosebite, el a rămas în Danemarca până în 1944, când, bănuind că va fi anchetat de Gestapo, s-a refugiat el însuşi în Suedia. A continuat să pescuiască pe malul celălalt al strâmtorii Øresund, până la finalul războiului, când s-a reîntors în Dragør. Povestea cuterului K 571, numit şi Nava spre libertate, a continuat la fel de normal ca înainte de război. În 1962, i-a fost înlocuit motorul cu unul mai performant şi Larsen a continuat să pescuiască cu ea până în anii ’80. Apoi, în timp, nefolosită, a început să se degradeze, iar în 2003 a fost cumpărată de muzeul local şi restaurată. Acum este perfect funcţională şi a rămas una dintre puţinele ambarcaţiuni supravieţuitoare ale acţiunii de evacuare din anii ’40.
Dragør e o bijuterie la 15 minute de o mare capitală. Cu bicicleta, poate la o jumătate de oră. Un loc de fugă pentru o zi. Se lasă seara. Gata, înapoi în Copenhaga!
Citeste urmatoarea pagina: 1 2