tramadol cause ulcers buy tramadol online do tramadol work for headaches

ambien cr daily use buy ambien ambien causes hair loss

manisa soma tedaş işletme kodu soma online soma rush 55cm

xanax other drugs in same class buy xanax online no prescription xanax or valium for insomnia

tramadol wikipedia pl tramadol 50mg how many 50 mg tramadol to get high

what does provigil do buy modafinil online provigil bula pdf

purchase diazepam New York buy valium online is valium habit forming

imitrex and ambien interaction buy ambien online how long until you feel ambien

does xanax lower pulse rate buy xanax how to make liquid xanax

accidentally taking 2 ambien buy ambien purchase zolpidem Washington

DOSAR

Piata de arta, in vremuri de criza

May 25th, 2009, com 4 comentarii

Daca tot nu facem mare lucru impotriva ei, a crizei, adica, nici nu mai zic de care, ca mi s-a urat, macar s-o sfidam. Frumos, cu eleganta, chiar, cu arta. Duminica, 26 aprilie, la orele 12, Casa de licitatie Gold Art a pus in vanzare un tablou estimat intre 263.000 si 300.000 de euro. Varog sa nu lesinati inainte sa va spun ca este, totusi, un Ion Andreescu. Lucrarea Cap de fetita provine din colectia Paul Petrini si a fost cumparata de colectionar direct de la autor.

Reguli de baza ale colectionarului, de la Octavian Tudor citire: sa cumperi bine, e la ignoranti, lasandu-i sa creada ca te-au pacalitl sa stii sa vezi sansele unei lucrari, ca aici e un joc, e important sa cumperi o calitate careia nu i-a venit, inca, timpull sa iei de unde e mult si nu conteazal sa achizitionezi doar lucruri care pot fi revandute, care nu intra in infundatural sa ai control pe evolutia calitatii, sa-ti dai seama daca ceva e doar la moda, la un moment dat, sau e valoare pe termen lung.


Sigur ca Andreescu nu s-a vandut. Dar macar a adunat la licitatie o gramada de lume. De la  mari iubitori de arta, pana la mari gura casca. Ca nu-i de ici, de colo, sa pui mana, ca sa zicem asa, pe un Andreescu. Luminita Ghildus, directorul Gold Art, nici nu se astepta, de altfel, la o vanzare: “Este o suma prea mare in perioada asta, psihologic nu avea cum sa se vanda, chiar daca pretul pentru lucrare este corect. Andreescu apare rar in licitatii, ultima data s-a vandut in 1999, cu 52.000 de euro, respectiv cam cat costa atunci si un apartament cu patru camere. Peste zece ani, cel care nu a cumparat astazi se va zgaria pe ochi, pentru ca pretul va creste sigur la doua milioane de euro. Asa arata piata, dar momentul de acum este, intr-adevar, nefericit pentru a licita un Andreescu. Am oferte, insa, intre 120.000 si 200.000 de euro, daca proprietarul accepta sa lase din suma stabilita. in rest, licitatia a mers destul de bine pentru vremurile astea, in sensul ca s-au vandut cam 40% dintre lucrarile prezentate. Cea mai mare suma s-a dat pentru Octav Bancila, Vas cu flori, 25.000 de lei”.

Cam la fel au stat lucrurile si la ultima licitatie a Casei Alis, din 25 aprilie. Cel mai bine s-au vandut lucrarile de valoare medie, chiar daca ochii colectionarilor s-au scurs mai degaba dupa capodopere gen Odihna in gradina, semnata de Samuel Mutzner, pret de pornire 43.000 de euro.

Pe langa jocul de sume mari, uneori spre halucinante, si arta pe paine, orce licitatie are si partea ei de spectacol. Licitatia de primavara, Artmark, de pilda, desfasurata la Hotel Radisson, putea fi luata, cel putin de necunoscatori, drept o petrecere mondena. Cupe de sampanie, muzica in surdina, conversatii in mai multe limbi.

Pustoaice emo si doamne din inalta societate, ambasadori si vanzatori ambulanti, oameni de afaceri si colectionari batrani, veniti in carje pentru un Grigorescu. in timp ce ma agitam, in stanga si-n drepata, cu fel si fel de intrebari indiscrete, un amic cunoscator al pietei de arta si doctor in licitatii, mi-a soptit, discret: “nu te mai obosi, marii colectionari si cumparatorii importanti nu apar in public, nu vor sa fie cunoscuti. in cel mai rau caz, isi trimit un reprezentant. Dar, de regula, marile licitatii se fac prin telefon sau pe internet, nu in spatii publice, cu atata lume si presa in jur!”

Dezamagita, jurnalistic vorbind, m-am consolat in fata unui Tonitza. Marionetele, tablou estimat cam la 120.000 de euro, 75.000 de euro pretul de pornire in licitatie. Da, imi place rau! numai ca nici daca mi-as scutura tot neamul nu as reusi sa-l cumpar. Si cu privitul asta mai usor, ca au venit baietii sa duca lucrarile din expozitie in sala de licitatie. Sunt imbracati la patru ace, cu manusi albe si gesturi teatrale, ca doar cara valori, nu saci de cartofi. in fine, cu o traditionala intarziere, de vreo ora, a inceput si targuiala. Timid, fara prea multe cartonase pe sus. La un moment dat, exasperat ca nimeni nu vrea Figura violacee, la pretul de pornire de 61.600 de euro, Victor Safta, licitatorul, cere sprijin din prezidiu: “Domnule Radu Boureanu, ajutati-ma, e, totusi, }uculescu!” Fostul ambasador intervine imediat: “Ca sa folosesc o expresie din lumea culturii, e o pleasca! Dintre pictorii nostri moderni, }uculescu e singurul care are capacitatea intacta de a fi relansat pe piata europeana”. Chiar si cu aceasta pledoarie, insa, tabloul a ramas fara oferte. in schimb, la capitoul lucrari grele, s-au vandut un Grigorescu, Pahar cu flori, 25.000 de euro, si Friedrich Miess, Coronita de flori, 20.000 de euro.

Asa stand lucrurile, nu as putea spune ca am asistat la o licitatie senzationala. Dar mai bine sa o caracterizeze specialistii, respectiv Pavel Susara, critic de arta si curatorul Galeriei Luchian 12: “Spectaculoasa, ca ambianta, monotona si plina de balbaieli, in desfasurare, si sub asteptari, ca rezultat.

Desi numarul de lucrari vandute este semnificativ, majoritatea coplesitoare o reprezinta lucrarile marunte”. nici Dragos Farmazon, director de marketing la Artmark, nu a fost foarte incantat: “Criza financiara resimtita de economia romaneasca si-a spus cuvantul, cum era firesc, si asupra vanzarilor inregistrate la Licitatia de primavara, situate sub cifra esimata”.

Ca sa intelegem, cat de cat, ce se intampla in piata romaneasca de arta, atata cata este ea, am stat de vorba cu Tudor Octavian, scriitr, critic de arta, colectionar, chiar daca el zice ca de rang doi, si mai ales, un bun cunoscator al targuielilor in domeniu. Domnia sa sustine ca, in acest tip de comert, orice nenorocire vine cu o doza de bine si invers. in perioada aceasta, de pilda, artistii, galeriile si licitatiile vand prost, la preturi mici, dar pasionatii si colectionarii cumpara bine, la preturi avantajoase: “in arta, banii sunt cam aceiasi, doar ca repartizarea e alta. Asa ca, daca nu se duce dracului totul, acum, pe criza, e vreme de cumparat! La acest capitol, in relatia cu piata artei, snt doua feluri de interesati: cei care isi fac placeri, cumpara doar din pasiune, fara sa investeasca, si cei care au o cultura a investitiei in arta si trateaza criza farte  personalizat, functie de cunostintele si priceperea lor. in Romania exista un pluton, nu un regiment, e colectionari noi, care nu se adauga la cei vechi, pentru ca de la ei vine acum oferta, isi lichideaza sau isi subtiaza colectiile. SPre deosebire de vechea garda, ca sa zic asa, colectionari umblati prin lume, buni cunoscatori ai domeniului, astia noi vor pedigre, nu valori. Cei mai multi cumpara si atat, la fel cum aduna carti pe care nu le citesc, nu e inteleg. Sunt fericiti doar ca pot spune: Grigorescu? Am! numai ca si aici e o mica problema. Andreescu a lasat cam 300 de lucrari, dintre care 900 se gasesc in colectiile din Romania. Cam la fel stau lucrurile si cu Grigorescu. El a murit in 1907, imediat dupa aceea exista obiceiul, in scoli, sa se execute copii dupa clasici. Se faceau la care cu boi intr-o veselie, pe aceleasi panze, cu aceleasi vopsele, unii dintre elevi erau chiar talentati, aveau mana si intelegeau spiritul maestrului. negustorii scriau, jos Grigoresc, si, dupa o suta de ani, cum mai faci deosebirea? Plus ca unii experti au si interesul sa nu spuna prea multe, fiindca presiunea celor care vor grigoresti e atat de mare incat e mai sanatos sa n-ai de-a face cu ei”.

Dupa cum se vede, chiar si cu ochiul liber, la noi pictura scoate din competitie alte categorii. in orice galerie te duci, arta decorativa romaneasca este aproape inexistenta. Gasesti doar piese de rang doi, valoric vorbind, cumparate de negustori de prin Europa. Explicatia pare destul de simpla: nici nu am produs multe lucruri de referinta, in acest domeniu, iar cele existente au cam fost distruse de comunisti. Tudor Octavian sustine ca ar mai exista, totusi, cate ceva, doar ca nimeni nu se gandeste la valorificare: “Romania are o oferta fabuloasa pentru numeroase categorii de colectionari din toata lumea, doar ca nici ei nu stiu asta, nici noi. Dincolo exista o furie a colectionarilor, se colectioneaza aproape orice, asa ca tesaturile de mana, de pilda, sau mobilierul taranesc pictat ar fi o oferta de zile mari. Ei vor, noii avem, dar nu stim unii de altii. ne place ori ba, nu suntem racordati la sistemul de valorizare international, nici macar cu pictura. Ramanem o arta regionala, dar cu oportunitati exceptionale”.

Taguri:

Comentarii

  1. Indian native destinations reward every traveler with her endless attractions.

  2. new led watch I finding for informatin in usa and I read your post that so useful for me, thx google I found your site for great info….

    I finding for informatin in usa and I read your post that so useful for me, thx google I found your site for great info….

  3. pakistani old films Very nice post and right to the point. I am not sure if this is actually the best place to ask but do you folks have any ideea where to hire some professional writers? Thanks in advance :)…

    Very nice post and right to the point. I am not sure if this is actually the best place to ask but do you folks have any ideea where to hire some professional writers? Thanks in advance :)…

  4. Phen375 reviews…

    That is really attention-grabbing, You are a very skilled blogger. I’ve joined your feed and look forward to in quest of extra of your excellent post. Also, I’ve shared your web site in my social networks! phen375 reviews…

Comenteaza