Cristian Mungiu – Portret de regizor, la tinereţe

July 25th, 2007, Mihail Galatanu

Comenteaza

FILMOG RAFIE

Ca regizor: Mariana (1998) Mâna lui Pau/ista (1999) • Nici o întâmplare (1999) • Zapping(2OOO) • Corni pompierilor (2000) Occident (2002) Obiecte pierdute {2005) • Obiecte pierdute-segmentul „Curcanii nu zboară” (2005) •4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007)

Ca scenarist: Mariana (1998) Zapping (2000)* Occident (2002)* Canton (2005) • Obiecte pierdute {2005)» 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007)

Ca producător: Apartament 19 (2005) • Offset (2006)

Cristina Corciovescu – critic de film:

„Filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile este un film fără greşeală, dar cred că succesul acestei pelicule se datorează întrucâtva succesului filmelor româneşti anterioare care au reprezentat surprize plăcute şi deosebite de la un an la altul. Totuşi, nu cred că noi, românii, vom căpăta curând un alt Palme d’Or şi vă spun aceasta privind istoria premiilor de la Cannes precum şi istoria celorlalte ţări. Nu ia în fiecare an aceeaşi ţară. Dar filmele româneşti mai pot lua premii la Veneţia, Berlin, Locarno, nu însă şi la Cannes, Marele Premiu. Deocamdată, de doi-trei ani încoace România se află pe val şi la fel de adevărat este că nu poţi fi mereu în top. E o lege a firii pe care Cannes-ul o respectă. Prognosticul meu este că lucrurile acestea nu vor fi la nesfârşit – sper să mă înşel – iar cei care acum simt pe val trebuie să profite la maximum, fiindcă există la momentul actual un curent favorabil cinematografiei româneşti.”

Gavril Pinte – regizor de teatru: „Consider că trofeul Palme d’Or reprezintă o performanţă senzaţională care nu poate să aibă drept consecinţă decât să fim mândri de Cristian Mungiu şi filmul său. Mi se pare absolut firesc să reacţionez astfel. Cred că momentul Cannes poate fi repetat, dar nu neapărat în următorii ani. Filmul lui Mungiu ne face să credem în generaţia tânără. Să nu uităm că filmul lui Mungiu datorează extrem de mult inclusiv actorilor tineri care au dat viaţă personajelor şi au făcut-o cu mare artă.”

Geo Saizescu – regizor: „Performanţa lui Cristian Mungiu este repetabilă şi chiar trebuie să se repete. Sunt de felul meu un optimist incurabil şi cred că în orice cultură care devine internaţională asemenea momente se pot repeta indiferent despre ce domeniu este vorba: teatru, muzică, cinematografie ş.a.m.d. Poate că la noi asemenea momente de glorie nu sunt atât de multe fiindcă cinematografia nu este foarte populară în rândul publicului, nu avem săli de cinema foarte multe şi bine dotate, sper însă ca filme de talia celui realizat de Cristian Mungiu – anul acesta, să nu îi uităm nici pe Cristi Puiu, Cornel Porumboiu, Cătălin Mitulescu sau chiar Nae Caranfil din anii trecuţi – va schimba percepţia asupra cinematografiei autohtone în rândul publicului.”

Corneliu Porumboiu – regizor: „Performanţa lui Cristian Mungiu este extraordinară, trofeul Palme d’Or reprezintă un premiu extraordinar, poate cel mai important premiu pe care visează un cineast să-1 obţină şi cred că distincţia confirmă valoarea cinematografiei româneşti şi a tinerilor regizori români. Premiul obţinut de Mungiu ne ajută pe noi toţi ca regizori şi, bineînţeles, filmul românesc în general. îl ştiu de foarte multă vreme pe Cristian Mungiu, fără să fim totuşi prieteni apropiaţi, este un regizor foarte bun ieşit din şcoala UNATC-ului. Am văzut 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi cred că este într-adevăr un film excepţional, care dă un imbold tuturor regizorilor tineri din această ţară. Pentru noi, începând cu pelicula Moartea domnului Lăzărescu şi ajungând până la momentul actual 432, cum mai este numit filmul lui Mungiu, este o perioadă favorabilă acum şi mă bucur enorm că am reuşit să demonstrăm că se pot realiza filme bune în condiţii destul de grele din perspectivă financiară.”

Claudiu Bleonţ – actor: „Ceea ce a făcut Cristian Mungiu la Cannes este pur şi simplu EXTRAORDINAR şi SUBLIM! Nu există alte cuvinte pentru a exprima performanta sa. Sigur, momentul Cannes se poate repeta şi în viitor, de ce nu? Nu pot da eu prognosticuri despre cum va merge cinematografia românească în viitor, deocamdată pare a se afla pe drumul cel bun. Cât priveşte subiectele inspirate din regimul comunist de către tinerii regizori, aici eu consider că e treaba lor, sunt independenţi şi fiecare face ceea ce vrea, e dreptul lor de artişti să-şi aleagă o temă sau alta.