înainte de a pleca, bărbatul m-a invi­tat în camera copiilor. A închis uşa, a scos un telefon mobil şi mi-a zis: în dimineaţa aia, nainte să intre n operaţie, ca să-i mai treacă frica, m-am jucat cu el puţin acolo, pe coridorul spitalului. L-am pus să zică o poezie şi l-am înregistrat pe telefon. O zicea şi pe urmă i-o puneam s-o asculte. Apasă un buton şi apropie telefonul de urechea mea. Se-aude un fâşâit şi-apoi glasul uşor tremurat al unui copil. Am cinci ani. De dimineaţă/ mamei o surpriză-i fac/ M-am spălat pe mâini, pe faţă/ si tot singur mă îmbrac. Pentru prima oară, văd lacrimi în ochii bărbatului. Mâna în care ţine telefonul îi tremură. Simt din nou o jenă care mă apasă pe creştet. Jenă de meseria asta a mea nenorocită, de bocancii mei jegoşi cu care dau mereu buzna în vieţile unor amărâţi de oameni. – Ia te uită; ce văd oare?/ Zice mama, n-am ştiut/ băieţelul meu e mare/ si ce vrednic s-a făcut…

Morţi cu zile îo spitale

în ultimii cinci ani. Colegiul Medicilor a adunat o colecţie de apro­ximativ 800 de plângeri împotriva doctorilor, din care vreo sută se referă la greşeli administrative, iar restul la culpe profesionale. Deşi multe dintre aceste cazuri au fost deosebit de grave (pacienţi mutilaţi sau decedaţi), doar în patru cazuri medicii au fost sancţionaţi prin retragerea dreptului de a profesa. Cât despre pedeapsa penală, nu ştiu să existe vreuna în toată perioada asta. lată câteva dintre aceste cazuri.

Un doctor beat anestezie mortală

în iunie, 2005, la Spitalul Judeţean Brăila, a fost internat Iulian Florescu, un bărbat de 33 de ani. Trebuia să fie operat pentru extirparea unui lipom occipital. Conform declaraţiilor soţiei, pacientul i-a cerut medicului anestezist (dr. Laurenţiu-Ionel Bratu) să i se facă anestezie ge­nerală. La scurt timp după intrarea in sala de operaţii, dr. Bratu a ieşit pe coridor spunând celor care-1 aşteptau pe Iulian că acesta decedase pentru că era prea gras şi n-a rezistat la anestezie. Angelica Florescu, soţia pacientului, a chemat imediat poliţia şi a cerut să i se ia medicului anestezist probe in vederea stabilirii alcoolemiei. Rezultatul: 0,96 la mie in aerul expirat, adică aproape 2 la mie in sânge. Altfel spus, aproape comă alcoolică. Anchetatorii i-au găsit apoi in vestiar o sticlă de vodcă jumate goală şi câteva medicamente, unele cu efect halucinogen, pe care poliţiştii le-au ridicat pentru investigaţii. Bratu, insă, nu recunoaşte că ar fi avut o vină in decesul pacientului, susţinând că acesta ar fi avea o afecţiune cardiacă mai veche. Cât despre sticla de vodcă, din ea nu consuma, zice el, decât după program şi doar un păhărel, iar medica­mentele erau pentru zile negre (?!), aşa cum păstrează orice medic…

Doctorul Horia Drăgoi, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean Brăila, declară că anestezistul nu mai lucrează astăzi în acest spital şi, după cum ştie el, nici în altă parte, Colegiul Medicilor luând decizia de a-i ridica dreptul de liberă practică. în urma autopsiei, s-a constatat că pacientul a suferit un infarct miocardic masiv, posibil apărut ca reacţie la anestezie. Dosarul se află încă în lucru la Parchet si Poliţie.

Decedat după o operaţie apendicită

August, 2000. Daniel Stoica, de 14 ani, este internat la Spitalul Budimex pentru o banala operatie de apendicita. Parintii sunt intrebati de catre Stefania Balamat, medicul anestezist, ce boli a avut pâna atunci. Atât. Copilul intra in operaţie şi totul decurge normal. Părinţii pleacă acasă dar primesc, pe la 1.30 noaptea, un telefon de la spital. Au apărut nişte probleme cu trezirea băiatului din anestezie, li se spune. Disperaţi, ajung imediat la spital unde găsesc nişte asis­tente somnoroase care stăteau la cafele. Unde e băiatul meu?, întreabă tatăl. Asistentele ridică din umeri. Nu cumva o fi ăla cu stop cardiac?, zice una. Chiar el era. Părinţii fug şi-1 găsesc nemişcat, cu ochii deschişi. Plângea uşor, în tăcere. Nu putea să vorbească, nu putea să se mişte. Avea doar câteva lacrimi pe obraz. Deodată, a închis ochii. Asistentele erau încă la cafele. Alarmate de părinţii disperaţi, s-au urnit să cheme un medic. Au coborât apoi la parter pentru a aduce un resuscitator electric. Era însă prea târziu. Daniel era deja în moarte clinică. Daniel a murit sub ochii noştri, povesteşte tatăl. Nu voi pitea uita niciodată cum el îşi dădea sfârşitul şi nimeni nu era acolo să-l supravegheze. Ce să mai zic de asistente! Asta e totu­na cu o crimă! După câteva zile, în urma autop­siei, se stabileşte că decesul ar fi fost cauzat de un… hematom în zona parietală dreapta, sub pielea capului, care după operaţie ar fi evoluat ajungând la dimensiunile de 8×8 centimetri. Pentru părinţii lui Daniel, o asemenea concluzie înseamnă o altă crimă. Nu e posibil aşa ceva. Daniel nu avea nimic la cap, mi-arfi spits dacă s-ar fi lovit, aşa ceva nu se poate. Dacă, într-adevăr, a exis­tat acest hematom, înseamnă că a apărut atunci când au încercat să-l resusciteze. Colegiul Medicilor din Bucureşti analizează cazul şi ajunge la concluzia că exameiml clinic preoperator a fost incomplet, ceea ce a dus la ignorarea unui traumatism cranio-cere- bral important. Deci, cu sau fără hematom, e vorba şi de o culpă medicală. Au urmat patru ani de anchetă. Pe 26 februarie 2004, tatăl lui Daniel primeşte o recomandată prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 îl anunţă că a decis scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă a învinuitei Balamat Ştefania. După moartea fiului lor, aceasta este ziua cea mai neagră din amintirea lor.

0 anestezie fatală

în vara anului 1999, Mădălina Pica, de 27 de ani, s-a hotărât să nască prin cezariană la Maternitatea din Călineşti, Argeş. Totul a decurs normal, numai că tânăra mamă nu s-a mai trezit niciodată. în urma anchetelor ulterioare, s-a sta­bilit că anestezistul Octavian Lăpuşneanu i-a administrat o doză prea mare de sedativ, fapt care a determinat decesul femeii. Ca urmare, Colegiul Medicilor i-a suspendat dreptul de a profesa pe o perioadă de 12 luni. Lăpuşneanu avea la vremea aceea 72 de ani şi lucra la acest spital cu un contract de colaborare. La finalul unei anchete penale, a fost judecat şi condamnat de instanţă la închisoare, însă cu suspendare, pentru omor din culpă.

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2006 Tweet

Wednesday, January 25th, 2006 at 5:55 pm, DOSAR, RSS feed