cluster kopfschmerz tramadol tramadol 50mg mixing tramadol vicodin

xanax chart dosage buy xanax can i give my dog xanax for pain

ambien difficulty concentrating ambien price how long does ambien make u sleep for

can u take adderall with ambien buy ambien online wild ambien stories

ambien buy St. Louis buy ambien ambien vs silenor

how much valium to feel it valium online excessive use of valium

soma bra coupon codes buy soma 17 t soma ghrh

can i mix aleve and tramadol order tramadol overnight tramadol dosage fibromyalgia

best san francisco restaurants soma buy soma online xtrememac soma travel power

drug interaction flexeril and xanax buy xanax how to get switched from ativan to xanax

ZOOM

Un material special despre trei emigranţi români care şi au dorit să scrie literatura prin străinătăţuri: în Italia, în română sau în italiană

October 20th, 2007, com Un comentariu

Da solo nella fossa comune

Viorel Boldiş s-a născut pe 16 martie 1966 la Oradea. „Satul în care am copilărit se numeşte ţigăneşti de Criş, la 30 km de Oradea. Este o minune de sat, adică era, pentru că acum e aproape pustiu şi-i trist”, spune Viorel, care a publicat deja în Italia un volum de poezii – Da solo nella fossa comune (Singur în groapa comună, Editura Gedit,168 de pagini, 14 euro).

In 1993 a plecat din România. La început la Atena, unde a locuit până în 1995, apoi în Italia. De 11 ani locuieşte şi munceşte la Cellatica, în provincia Brescia. Căsătorit cu o italiancă, doi copii, o slujbă de muncitor în fabrică şi marea pasiune pentru poezie. în anul 2000 a câştigat concursul Culture a confronto, organizat de primăria din Brescia, cu povestirea Lemigrazione spiegata a mia figlia. în 2005 a câştigat premiul EKS & TRA cu volumul de poezii Da solo nella fossa comune, din care face parte şi poezia Il conto.Ultimul pe listă, premiul doi la a zecea ediţie a concursului Racconto da leggere a Natale, cu povestirea Il fazzolet- to biancopublicată de cotidianul La Provincia di Como pe 6 ianuarie 2007.

Viorel ţine sa sublinieze ca a crescut la ţara. „Sunt fiu de ţaran, şcolit puţin pe la oraş şi apoi pierdut prin lume”. Poet, ţaran, muncitor, croitor, paznic de noapte, chelner, barman, agent comercial, mic întreprinzător, jurna­list, redactor-şef, Viorel a facut multe în viaţa. „Nu am termi­nat nici o facultate, nu pentru ca nu am avut posibilitaţi sau pentru ca sunt prost (sau poate sunt?), ci pentru ca am fost întotdeauna un «bun de nimic», cum spunea tata. Oricum, citiţi poeziile de mai jos şi veţi înţelege ceva mai mult despre mine”, îşi face Viorel prezentarea pe site-ul www.letterranza.org.


Il conto

facciopoco all’amore

Ce mai e nou pe la

noi de Crăciun.

 

sono un nulla facente

Ţigăneşti?

Fetele sunt bine, îţi trimit

non tengo niente

non spero

Eu n-am crescut, sunt tot

o poză de-a lor

ne case ne terre

e non credo piu in

aşa cum mă ştii,

Să le vezi, să-ţi mai treacă

nemmeno

niente

Cu capul în nori şi plin de

din dor.

un conto corrente

cavalco la vita

poezii

 

mi affido al vento

come fosse una troia

Cum îmi prezise o ţigancă

Hei mamă, nici nu ştiu ce

incostante stridente

e lei brutta stronza

cu ochi de catifea

să-ţi mai scriu.

ormai non mi spavento

sfottendo s’annoia

Uitându-se pieziş pe fun­

Eu tare mult acasă aş

non tengo denaro

cavalco cavalco

dul ceştii de cafea.

vrea să viu,

nada nulla nafing

ma domani la smonto

 

Dar lumea e rea, banii

che cazzo di vita

me ne vado in banca

Hei mamă, eu casă încă

lipsesc, tu ştii bine.

da lupo mannaro

e mi faccio un conto.

nu mi-am luat,

Oh, mamă dragă, nu fi

che faccio

Scrisoare mamei

Trăiesc într-o carte ca şi

supărată pe mine.

ignaro

 

într-o gură de sat.

Tu roagă-te, aşa cum ştiu

di cose e vizi

 

Mă hrănesc cu cuvinte… te

că faci mereu,

incolore

Hei mamă, ce mai faci,

doare ce-ţi spun?

Să ne ajute pe toţi bunul

non bevo non fumo

cum mai eşti!?

Ştiu, mamă, dar hai pe la

tău Dumnezeu!


  • Viorel Boldiş, acasa ai avut legaturi cu viaţa literara?
  • In România, prin anii ’80, participam la viaţa literară din Oradea. Frecventam cenaclul literar Iosif Vulcan. Dar apoi am făcut o grămadă de meserii. Am fost şi jurnalist, am ajuns şi redactor-şef la Jurnalul de dimineaţă din Oradea. La un moment dat mi-am dat seama că nu pot rămâne acolo. Am plecat în Grecia întâi, apoi am venit în Italia.
  • Cum a fost începutul în Italia?
  • Am luat-o de la zero. Am dus viaţa emigrantului obişnuit, am dormit prin parcuri, case părăsite, gări… E foarte uşor să te pierzi în această lume. Mai ales când pleci dintr-un birou de redactor-şef şi ajungi să dormi în faţa gării din Milano. Era descurajant. Apoi am reuşit să-mi fac acte, am găsit o revistă a unei coopera­tive care m-a angajat. Acum muncesc într- o fabrică, pentru că din poezie nu pot să trăiesc.


  • Ai publicat poezii în italiana. Scrii direct sau întâi în româneşte?
  • Multe sunt scrise în italiană, dar la fel de multe sunt scrise în româneşte şi apoi traduse, mai bine zis refăcute în italiană.


  • Ce planuri literare ai?
  • Deocamdată colaborez cu mai multe publicaţii de poezie pe internet şi mai public în diferite ziare şi reviste ita I iene. Ultima oară am publicat un text în Il Giornale.


  • Publici în ziare de dreapta?
  • Când am venit în Italia eram foarte anticomunist, cu idei de dreapta. Ajuns aici, obligat să fac tot felul de munci, din­tre cele mai de jos, a trebuit să recunosc că e nevoie de valorile sociale promovate de stânga. Acum m-aş defini de stânga şi anticlerical convins.


  • Sunt mulţi români în Italia pe care îi chinuie talentul şi se apuca de scris.
  • Este o vârstă la care toţi scriu poezii. Eu nu cred că a scrie este o pre­rogativă a unor academicieni sau intelec­tuali. Nu-i rău dacă omul scrie. Dar până la a scrie de calitate şi apoi a publica, e cale lungă.

text Sorin Cehan

Taguri:

Comentarii

  1. Android News says:

    I agree with your un material special despre trei emigranţi români care şi au dorit să scrie literatura prin străinătăţuri: în Italia, în română sau în italiană | Revista flacara, superb post.

Comenteaza