Duminică, 20 ianuarie, la sala „Horia Lovinescu”, de la ora 19.00, va avea loc prima reprezentaţie din 2013 a spectacolului “Maria Callas”, după Master Class de Terrence McNally.

 Din distributie fac parte: Victoria Cociaş (Maria Callas),  Andreea Măcelaru Şofron (Sophie de Palma),  Mihai Vârtosu (Manny Weinstock ),  Daniel Madia (Tony Candolino),  Ruxandra Urdăreanu (Sharon Graham), Dominic Vârtosu Stefan Bahnaru (maşinistul). Regia: Radu Gabrea. Decorul: Sică Rusescu  & Andreea Koch, costumele: Andreea Koch.

 Premiera absolută a piesei lui Terrence McNally în România a avut loc la Teatrul „Nottara”, în 1997, având-o în rolul principal tot pe Victoria Cociaş. Spectacolul a avut un răsunet extraordinar, atât în ţară, cât şi peste hotare, fiind prezentat cu succes la Canberra, Sydney şi Melbourne în Australia, la New York – Columbia University Theatre, la Washington DC – Rosslyn Theatre. Despre prezenţa pe scenă a Victoriei Cociaş s-au scris cronici elogioase în presa internaţională: „O interpretare excepţională, cum de mult nu s-a mai văzut la Washington. Un spectacol remarcabil, condus cu o mână de maestru de regizorul Radu Gabrea”; „O mare actriţă într-un spectacol de zile mari”; „Publicul a fost entuziasmat de prestaţia artistică excepţională a Victoriei Cociaş”.

Au urmat Helsinki, în Finlanda, precum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Tampere. Trebuie neapărat să o vedeţi pe Victoria Cociaş, interpreta rolului marii Dive. Seducătoare, mai ales în pasajele care îmbină intelectualul cu patosul, scria presa finlandeză.

În spectacolul de la Teatrul „Nottara”, regizorul Radu Gabrea a reunit o echipă de actori tineri, în rolul titular fiind distribuită Victoria Cociaş. Aceasta se achită excepţional de misiunea propusă, reuşind să coaguleze într-un portret fascinat. Montarea ne dezvăluie o Callas diversă, un caracter complex, puternic şi în acelaşi timp fragil, caustică, dar şi generoasă. Actriţa emoţionează în pasajele în care personajul său retrăieşte momente din pasionanta poveste de dragoste cu Aristotel Onassis, perioada copilăriei marcată de o sărăcie torturantă sau clipele de glorie pe marile scene ale lumii. În acest context, la fel de impresionată este şi concepţia scenografică semnată de regretatul Sică Rusescu şi Andreea Koch. (Răzvana Niţă – PORT.ro)

Terrence McNally povesteste:

“Cum am cunoscut-o pe Callas…

 Ca cei mai mulţi dintre oameni, am auzit prima dată vocea  Mariei Callas pe un disc. Era întâia înregistrare a Mariei Callas, cântând în opera Lucia De Lamermoor, în anul 1953; eram elev la liceul Corpus Christi, în Texas, şi îmi câştigam banii pentru discuri servind la Caffeteria Robin Hood din apropierea şcolii. Aveam 15 ani şi eram un visător, convins că Maria Callas cântă pentru mine.

A o asculta pe Callas nu este o ascultare pur şi simplu. Este un permanent dialog cu ea şi, în cele din urmă, cu tine însuţi. Atunci când cântă, Callas ne vorbeşte. Ne mărturiseşte tainele ei, durerile şi bucuriile ei – iar noi i le împărtăşim pe ale noastre. „Sunt atât de disperată, atât de fericită”, ne mărturiseşte ea. „Şi noi, şi noi!”, îi răspundem. Ne regăsim în Violetta, Norma sau Lucia, când o ascultăm pe Callas în aceste roluri.

Nu este nicio exagerare atunci când afirmăm că ea a schimbat fundamental faţa operei, ca gen muzical. Trebuie să îi fim recunoscători pentru că ne-a dezvăluit noi înţelesuri ale muzicii pe care credeam că o cunoaştem atât de bine. A ridicat ştacheta pentru toţi cântăreţii de operă, care aveau să-i urmeze. Cântăreţii „mecanici”, cei „comozi”, cei „prudenţi”, trebuie să o fi urât-o enorm. Callas a descoperit în marile opere romantice ale lui Bellini, Donizetti şi Verdi ceea ce niciun alt cântăreţ până la ea nu auzise sau nu descoperise: poezia acestei muzici. Ceilalţi cântau notele, Callas cânta înţelesurile. Toţi se osteneau pentru tonuri frumoase, ea avea un ton aparte.

Arta Mariei Callas este inepuizabilă chiar atunci când înregistrările nu sunt perfecte. Îi vom rămâne veşnic îndatoraţi! Opera a reînviat graţie ei. Trebuie să îi fim recunoscători. După Callas, nu mai există un drum înapoi.”

Nu-l cunosc pe Dragoş. Decât din email-ul primit ieri de la prietena mea Roxana, prietenă la rândul ei cu sora lui. Am început să citesc despre el, pe facebook, pe un blog… valuri de imagini şi cuvinte, suferinţă şi speranţă, credinţă şi solidaritate, o lume pe care, instinctiv (din păcate), am vrea să o ştim cât mai departe de noi. Aşa mi-am dat seama, ruşinată, de câte ori am întors ochii în partea cealalată, ca să nu văd, să nu mă încarce disperarea cuiva pe care oricum, gândeam eu, nu-l pot ajuta. Povestea lui Dragoş m-a scuturat puţin. Aşa şi acum a fost să fie să vreau să văd. Şi să ajut. Atât cât pot şi ştiu, ca om de comunicare.  Mai mult de atât ar fi indecent să spun: să insist că e o chestiune de viaţă şi de moarte? Că putem face enorm de mult cu toţii, făcând infim de puţin fiecare? O ştiţi bine.

Restul, mai jos, sunt detalii. Esenţiale.

Dragoş Pârlog, în vârstă de 32 ani, fost sportiv de performanţă (poloist), trebuie reoperat de urgenţă în Turcia, la clinica Anadol, pentru a opri efectele unei tumori cerebrale. Este a treia operaţie pe creier, a mai fost operat în 2009 în Germania.

Costul operaţiei este de 21.000 de euro, bani de care profesoara de pian Alina Florişteanu, sora lui, nu dispune în acest moment, având în vedere că şi starea de sanatate a mamei este precară datorită chimioterapiei pe care o face în prezent.

Îl putem ajuta facând o donaţie la:  

 ING BANK SUCURSALA BANEASA BUCURESTI

 TITULAR CONT: ALINA FLORISTEANU

 CONT LEI: RO60INGB0000999902845714

 CONT EURO: RO54INGB0000999902845725

Povestea lui Dragoş o puteţi afla şi aici:

http://dansantimbreanu.wordpress.com/dragos-parlog-povestea-lui/

http://www.facebook.com/PentruDragos

Persoana de contact care îţi poate oferi informaţii suplimentare despre Dragoş este Alina Florişteanu – 0727095160.

     Anul acesta pe 6 decembrie, bucurestenii primesc un cadou special de Mos Nicolae: indragita trupa BZN revine pe scena Salii Palatului cu un concert special.

     Daca in urma cu doua zile mii de fani romani au avut inclusiv sansa de a schimba cateva cuvinte cu idolii lor in cadrul celor doua sesiuni de autografe acordate dupa fiecare din cele doua concerte, pe 6 decembrie fanii BZN din Romania vor trai alaturi de Jan si Anny magia traditiilor olandeze de sarbatori.   

     Desi au fani in intreaga lume, la Bucuresti membrii trupei BZN s-au simtit ca acasa. Au avut sansa sa vada o mica parte din Bucuresti si asteapta acum cu nerabdare sa revina in decembrie si sa traiasca alaturi de fanii romani magia sarbatorilor de iarna. Daca in cadrul celor doua spectacole i-au incantat pe romani cu melodiile care i-au facut celebri, pentru spectacolul din 6 decembrie olandezii pregatesc multe surprize. De la vestimentatiile spectaculoase, lumini si decoruri, pana la playlist-ul din care nu vor lipsi piese specifice sarbatorilor de iarna precum: „Gingle Bells”, „I’m Dreaming of a White Christmas”, „Let it Snow”, olandezii de la BZN ne promit o seara magica.

     Dar cum surprizele nu pot fi dezvaluite in totalitate, nu mai ramane decat sa asteptam rabdatori ca Mos Nicolae sa ne aduca in ghete un bilet la BZN!

     Cum iarna isi intra in drepturi, iar ghetele sunt la indemana, biletele pentru concertul de Mos Nicolae se pot achizitiona de azi 30 octombrie din urmatoarele puncte de vanzare: Magazinul BILETOO din Unirea Shopping Center (parter, intrarea de langa McDonald’s), Sala Palatului, Magazinele Flanco, Librariile Adevarul si Eminescu, Magazinele Diverta, Muzica, Palatul National al Copiilor, Magazinele Vodafone, Germanos, Magazinele Domo, dar si din Oficiile Postei Romane semnalizate cu bilete.ro. Online, acestea se pot achizitiona de pe www.Biletoo.ro, www.BLT.ro, www.Bilet.ro, www.MyTicket.ro, www.Bilete.ro, www.Eventim.ro.

Scotociti prin casa! Poate gasiti un almanah vechi REBUS sau FLACARA. Veniti cu el Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (Romexpo, Pavilion Central, parter, standul 17) vineri, 23 noiembrie, la ora 16:00 (pentru REBUS), respectiv sâmbătă, la ora 19:00 (FLACARA) si “cel mai vechi dintre cele vechi” va primi, ca premiu, o serie de autor de la editura Crime Scene şi un exemplar numerotat din seria limitată a ediţiei anastatice – primul număr al revistei Flacăra (1911).