Misterul Graalului continuă să exercite şi acum, în plină epocă a triumfului ştiinţei şi supertehnologiilor, aceeaşi atracţie asupra celor cu aspiraţii înalte spre Dumnezeu şi ezoterism, întocmai ca acum un mileniu! Dac-ar fi să-i parafrazăm cuvintele rabinului Gămăliei – din Sinedriul care-l condamnă pe lisus – cu privire la dăinuirea creştinismului, am spune că „dacă lucrul acesta este de la Dumnezeu se va vorbi despre el peste timp”, lată că misterul Sfântului Graal face ca autori ca Dan Brown, ca şi cei care-i comentează ficţiunea – având ca punct central o teorie asupra naturii Graalului – să aibă un succes comercial de invidiat de către autorii cărţilor „serioase”. Citeste continuarea

Deşi par inofensivi, prie­tenii necuvântători ţinuţi pe lângă casă sau chiarîn apartamente pot reprezenta un pericol deopotrivă pentru copii şi adulţi. Există o serie de boli parazitare deosebit de grave pe care le putem contracta atât de la pisi­cile şi câinii vagabonzi cât şi de la animăluţele de apartament. Bolile para­zitare care pot fi contractate de la ani­malele de apartament sunt hidatidoza, toxocaroza şi giardioza (la câini) respec­tiv toxocaroza, toxoplasmoza (la pisici). Spre exemplu, câinele este cea mai importantă gazdă definitivă pentru hidati- doză. Cei mai expuşi infecţiei cu Echinococcus granulosus (responsabil de hidatidoza) sunt câinii care frecven­tează abatoarele, stânile şi fermele, deci în special animalele din mediul rural. Din păcate, se observă o urbanizare a bolii în momentul de faţă, explicabilă prin numărul mare de câini comunitari infec­taţi. Persoanele care deţin câini de apartament scot câinii în parcuri, iar aceştia, deşi sunt ţinuţi în condiţii igie­nice şi sunt controlaţi, iau boala de la câinii vagabonzi. Citeste continuarea

Akira tinuse sa ne duca pe mine si pe Angela – prietena noastră australiană – la acest turneu de sumo. Este cel mai popular sport în Japonia şi eram curioasă. Tocmai fusese mare tam-tam cu nunta lui Akebono. Cum dădeai drumul la televizor, cum îl vedeai pe imen­sul luptător în Idmono, alături de fragila şi frumoasa japoneză, şi ea în Idmono. Akebono însuşi avea să concureze în această seară. Sala era mare, cu un cerc – ringul, în mijloc. Multă gălăgie. Primul meci începu. Doi coloşi se împingeau unul pe altul în mijlocul ringului. Nu ştiu ce găsea interesant civilizata Japonie într-un sport atât de barbar. Citeste continuarea

In paraclisul mănăstirii Radu Vodă, Dumnezeu pogoară prin semne

In timp ce alţi tineri de vârsta lui sunt încă în căutarea propriului drum prin viaţă, lui Victor Preoteasa – care a împlinit; de curând, 26 de ani – îi este foarte clară misiunea pe care o are de îndeplinit: aceea de a oferi asistenţă religioasă enoriaşilor săi şi de a face să încolţească în inimile lor Cuvântul lui Dumnezeu. Misiune aproape imposibilă, dacă avem în vedere că părintele Victor păstoreşte pe anevoioasa cale a mântuirii aproximativ 3.000 de suflete, cât numără în prezent membrii comunităţii surdo-muţilor din Bucureşti. Citeste continuarea

El a fost renegat de familie, de când a hotărât sâ îl apere pe fostul dictator Citeste continuarea

5.000 de români pun piciorul anual pe pământ canadian cu gândul de a deveni cetăţeni ai acestei ţări. Se consideră norocoşi: au trecut un interviu, au aşteptat cel puţin un an, au strâns 10.000de dolari canadieni în buzunar, vânzând tot, împrumutându-se.» Peste 90% aleg să trăiască pentru totdeauna acolo». Citeste continuarea

Chris Tofield şi Steve Clarke, un solo şi un bas de zile mari

Mademoiselle chante des blues!

Adică Luiza Zan, solista de la Blues Opened Version. Singura prezenţă feminină a festivalului.

A tunat şi i-a adunat. Americani, sârbi, nemţi şi romani. Nişte împătimiţi ai blues-ului, mai pe scurt. într-o insom­nie, sau, dacă vreţi mai civilizat, festi­val, care a ţinut trei nopţi de februarie, la Sighişoara. Pe scenă, în sală, pe hol, la bufet, în hotel ori în cramă. S-a cântat peste tot. Ca şi cum era o goană după cântecul de jale pierdut. De unde rezultă şi o anume „foame de blues” autohtonă, care i-a zăpăcit, în primul rând, pe americani: „Să ne faceţi voi, nouă, aşa ceva!”, s-a mi­nunat Chris Tofield, cu a lui Band, de-a făcut înconjurul lumii. Sigur că asta îl unge la suflet pe Harry Tavitian, altfel supărat că blues-ul a căzut în capcana comercială: „S-a pierdut din starea aceea de graţie, din sinceritatea sune­tului, chiar şi din mesaj, mai exact din combinaţia, la origini dumnezeiască, dintre durere şi revoltă. După ce că blues-ul a fost singura lor contribuţie la civilizaţie, americanii au reuşit s-o facă de tarabă şi pe asta!” Un păcat ispăşit, la Sighişoara, cel puţin, prin prestaţia basistului Steve Clarke. Un mulatru din ăla de-a supt blues de la mama lui. De-am înţepenit şi-am uitat să mai respirăm când şi-a ciupit sufletul prin chitară. Başca modest şi prietenos din fire, că s-a tras de şireturi cu toţi dori­torii. Vezi CD-ulCinderella, la care a fost invitat de al nostru George Baicea. Şi următoarea ediţie a festivalului, unde a promis să-şi aducă şi odraslele. Două fetiţe gemene, deja „contami­nate” de blues. Deocamdată, sunt la capitolul voci pe CD-uri. Dar vor ajunge, cu siguranţă, şi pe scenă. Tatăl lor susţine că muzica asta se transmite prin sânge.

Două trupe de sârbi, doi solişti îmbrăcaţi în cos­tum. Cică ar fi semn de respect pentru public. Nu era cazul, au cântat mult prea bine ca să ne mai pese de asta.

text Liliana Petrus

foto Valentin Racovită

Harry Tavitian cântă blues din ce în ce mai rar. Dar, când o face, iese ceva al naibii de frumos.

Din punctul de vedere al prezen­tatorului, Berti Barbera, atmosfera a fost cooh. „Am făcut mari eforturi ca să nu urc pe scenă şi să cânt!”

Ai zice că-i nebun. Umblă prin oraş cu nişte lumânări în cap, lipite pe o cască de pompier. îmbrăcat într-o haină cu solzi, galbeni şi roşii. Bate în tobă ca şi când ar anunţa potopul: „Lume, lume, să ştie tot natul, toboşarul vă spune../’ Şi urmează fel şi fel de anunţuri de interes local. De unde înţe­legem că e treabă serioasă. Din 3 ianuarie 2006, ciudatul ăsta este angajatul Primăriei Sighişoara. în funcţia de toboşar al cetăţii. Un personaj foarte important în istoria locului. Şi readus în actualitate? spre deliciul turiştilor, de actorul Dorin Stanciu. Mai mult de dragul spectacolului, decât de faptul că este plătit cu salariul minim pe economie. Citeste continuarea

Recunoscută ca având un stil elitist, muzica lui Florin Chilian a fost adaptată, spune el, la cerinţele pieţei, prin arhicunoscutele sale Termopane (Cântecul avocatului), ca un fel de pariu cu sine însuşi că „va prinde” şi aşa. Şi nu s-a înşelat. De atunci, mai binecunoscut publicului larg, el rămâne oricum un personaj original pe scena fdlk-ului românesc, un cantautor avangardist care îndrăzneşte să spargă tabu-urile societăţii. Şi să redea folk-ului valoarea sa de manifest social. Dar dincolo de aprecierile criticilor de specialitate, ca şi de bogata sa experienţă festivalieră (vezi Om bun, Baladele Stgfiişoarei sau Floare de colţi, Chilian preferă să se considere doar un… „musafir”! De altfel, aşa îl şi recomandă cartea sa de vizită. Ce conotaţie capătă această auto­apreciere într-un asemenea context şi cum de-a ajuns la ea, aflăm împreună, de la autor. Citeste continuarea

Nu mai este de mult puştoaica „timidă, confuză, dar şi inteligentă”, dupa cum spune Melania Medeleanu de azi despre adolescen­ta de 16 ani care paşea în universul media şi prezenta cu precădere ştiri muzicale la MCM, dar recunoaşte că perioada aceea a reprezentat un bun antrenament pen­tru cariera de ştirist. A prezentat ştiri, a moderat talk-show-uri, a realizat emisiuni şi transmisii live. De curând, a avut şansa să câştige o bursă în SUA şi să se perfecţioneze la şcoala jurnalismu­lui de peste Ocean. După o pauză de trei luni, timp în care a fost la bursă în SUA, şi tocmai când gurile rele spuneau că nu se va mai întoarce la Realitatea TV, Melania a revenit ca prin minune în peisaj, alături de Răzvan Dumitrescu, în intervalul orar 18.00-24.00. Refuzând cu obsti­naţie să vorbească despre viaţa pri­vată, Melania dis­cută cu plăcere despre perioada petrecută în SUA şi ce înseamnă să fii om de ştiri. Citeste continuarea