Avea origini sociale bune, o situaţie financiară de invidiat, frumuseţe şi faimă ca topmodel, dar şi ca interpretă şi compozitoare de muzică pop şi folk. A avut întotdeauna succes în ceea ce priveşte bărbaţii. În lista celor pe care i-a cucerit se numără: actorul francez Vincent Perez, starurile rock Mick Jagger şi Eric Clapton, faimosul Donald Trump, filosoful francez Raphaël Enthoven căruia i-a dăruit un fiu – Aurélien. Ce-i mai lipsea? O ţară. Un preşedinte. A obţinut ambele: preşedintele se numeşte Nicolas Sarkozy, ţara – Franţa, căsătoria s-a încheiat, iar pe ea o cheamă acum Carla Bruni Sarkozy. Citeste continuarea

Ca să n-avem vorbe, vă spun de la început. Nu le prea am cu transpersonalul. Cu metoda respiraţiei holotropice, nici atât. Dar mă fascinează mărturiile celor care au trecut prin ea. Căutători ai sinelui. Exploratori ai stării de conştiinţă lărgită. Când, aici fiind, treci, totuşi, dincolo. În stările acelea greu de crezut, de descris, de numit. Citeste continuarea

„Asta este o poveste veche. Pe care unii încă o mai cred. Se spune că tabloul (e vorba despre Naşterea Mântuitorului, n.a.) a fost distrus sau pierdut în timpul unui cutremur lângă Napoli. A mai fost văzut de cel puţin două ori de atunci. Şi există nenumărate mărturii referitoare la existenţa lui şi la rolurile pe care le-a jucat de-a lungul timpului. Se spune că a ajuns chiar la Johannesburg ca garanţie pentru un transport de diamante“. Gaj sau nu, oricum, povestea e fascinantă. Iar eu, unul, sunt mare amator de poveşti. Căci din poveşti se încropesc cărţile. Numai chestiile astea îmi umblau prin cap atunci când, de la Piaţa Romană, am apucat-o pe strada din spatele cinematografului Patria, să-mi cumpăr bilet pentru Malta. Unde începe aventura. Citeste continuarea

În timp ce, la începutul secolului trecut, în Statele Unite existau deja megalopolisuri, oraşele Orientului Îndepărtat nu impresionau decât prin aspectul lor exotic. Astăzi, unele dintre acestea au devenit la rândul lor metropole, extinzându-se fabulos atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Cifrele grăiesc de la sine. Shanghai – 13,5 milioane de locuitori, Tokyo – 12 milioane, Bangkok şi Manila – câte 10 milioane. Kuala Lumpur, Malaezia – cea mai înaltă clădire din lume până în 2004: Turnurile Gemene Petronas – 452 de metri. Taipei, Taiwan – cea mai înaltă clădire din lume în prezent: Taipei 101 – peste o jumătate de kilometru. Iar noul mileniu promite noi recorduri. Citeste continuarea

Într-un context politic tensionat, la mijlocul lui ianuarie, preşedintele Traian Băsescu îi cerea lui Teodor Meleşcanu, ministru interimar la Justiţie, să dispună declanşarea procedurilor legale pentru trimiterea în judecată a opt foşti sau actuali miniştri. Lista conţinea opt nume, inclusiv doi foşti miniştri de Justiţie (Chiuariu şi Babiuc), era adresată unui interimar la Justiţie, şi venea după o aprigă dispută pe marginea chestiunii „răspunderii ministeriale”, dispută rămasă şi acum nesoluţionată. Una peste alta, momentul era fără precedent. Citeste continuarea

Ceea ce astăzi numim „Teoria conspiraţiei” a apărut, în mod paradoxal, nu în întunecatul şi misteriosul Ev Mediu, ci în timpurile Reformei; s-a amplificat în „Secolul luminilor”, pentru a deveni materie primă mediatică în industrializatul secol XIX şi un bun de larg consum cu folosinţe multiple în sofisticatul secol XX. Funcţie de moda epocii, de evenimentele curente şi de interesele unora continuăm să fim serviţi implacabil cu un meniu diversificat de teorii conspiraţioniste, asortat pe gustul tuturor. Citeste continuarea

Luna trecută a fost dominată de dueluri mediatice. De preludiile îndelunge ale campaniei electorale „pe locale“. De consecinţele crizei financiare ipotecare care s-a generalizat/internaţionalizat, adică unda de şoc s-a răspândit (şi) în cele mai mici micelii, a făcut cercuri largi pe apele şi oceanele lumii. Şi, la o emisiune, am auzit şi o bună întrebare: ce ne-am face dacă n-ar fi presa? Citeste continuarea

Absolventă a Facultăţii de Arte Muzicale din San Miguel de Tucuma, oraşul ei natal, Analia Selis nu ştia că un român, Răzvan Suma, o aşteaptă în America, la Boston, şi de acolo o va duce tocmai în sud-estul Europei. Dar tot ceea ce nu bănuieşti că ţi se poate întâmpla, se întâmplă. Ea a primit o bursă la Longy School of Music din Boston, Răzvan la fel, a urmat Falling in love in America, căsătoria celor doi în 2003 şi câştigarea Cerbului de Aur în 2004 plus mutarea Analiei definitivă în România. Şi mai mult, a devenit apreciată şi cunoscută în întreaga Românie cucerind publicul prin muzica şi farmecul său aparte. Iniţial, Analia a lucrat cu casa de discuri Media Pro Music, iar de ceva timp drăguţa argentiniancă a devenit noua vedetă a celor de la CAT Music. Citeste continuarea

Într-o intervenţie inflamată, Traian Băsescu i-a asemuit pe ziarişti cu nişte „tonomate“.

Poate că preşedintele are dreptate. Poate că unii jurnalişti se comportă exact aşa cum îi descrie domnia-sa. Bagi euro şi obţii articole de orientarea dorită. N-are importanţă cine introduce monedele în fantă. Nu contează dacă ieri ai lăudat ceea ce azi înjuri, iar mâine lauzi din nou. Un tonomat dispune de o varietate de melodii şi îi este indi­ferent cine îl umple cu bani. N-are viaţă, n-are conştiinţă. Doar o sete continuă de parale. Citeste continuarea

Un weekend prelungit în Cetatea eternă e mai nimerit poate ca oricând în aprilie. Paştele, Colosseu, cappuccino, Vatican, un vin roşu, Columna lui Traian, o plimbare cu trăsura… Citeste continuarea