Ceea ce noi numim miracol, pentru el este un loc comun. Călătoreşte în lumea spiritelor şi în cea a viselor aproape mai des decât în lumea reală. Cere ajutorul naturii, îi aduce ofrande. Vorbeşte cu animalele şi cu plantele, transformate în instrumente de putere. Cel mai drag îi e Condorul din Anzi. Când îşi desface aripile, în zbor, i se întind până la trei metri. Şi fâlfâie o vibraţie energetică aproape divină. Doamnelor şi domnilor, James Arevalo! Unul dintre cei mai fascinanţi şamani! În martie 2000, de echinox, în timp ce medita pe o insulă sacră de pe lacul Titicaca, a primit o mândreţe de nume spiritual: Mallku. Înseamnă, aţi ghicit, Spiritul Condorului. Şi, în tradiţia incaşă, are rol de conductor. Citeste continuarea

Toţi avem uneori dureri de cap, nu toţi suferim de migrenă. Şi totuşi, migrena înseamnă să te doară capul, dar un pic altfel. La migrene durerea se resimte de la tâmple până la ceafă, cuprinzând de obicei jumătate de cap, şi durează între 4 şi 72 de ore. Migrena este o durere repetitivă, care revine după una-două săptămâni, dar în cazurile severe se ajunge şi la dureri de cap zilnice. Migrena afectează atât bărbaţii cât şi femeile, dar cu precădere femeile, adică 75% dintre cazuri. Citeste continuarea

Nu-mi imaginam că încă de la prima mea descălecare în Lumea Nouă voi ajunge să vizitez un muzeu al spionilor din specia lui James Bond. La fel ca mulţi alţii, fie ei americani sau nu, habar nu aveam că există aşa ceva, adică un loc în care „uneltele” folosite de-a lungul timpului de spionii americani să fie expuse şi explicate pentru toată lumea. Muzeul Naţional de Criptologie din statul Maryland de pe coasta de est a Statelor Unite nu este nici pe departe o mostră de tupeu american, ci, dimpotrivă, el se încadrează firesc în peisajul atât de pestriţ al libertăţii şi transparenţei din Lumea Nouă. Citeste continuarea

GOZO şi TA PINU, loc al miracolelor

Ca să ajungi la Biserica Ta Pinu, unul, poate, dintre cele mai miraculoase locuri ale Maltei, trebuie, ehei, să ajungi, mai întâi, pe insula Gozo. Ta Pinu se află în satul Gharb. În Biserică se află Altarul Doamnei Noastre din Ta Pinu, închinat Fecioarei Maria. Citeste continuarea

Oricât ar părea de paradoxal, trebuie să recunoaştem că, înaintea semifinalelor, multă lume şi-ar fi dorit un act final Rusia – Turcia. Era, probabil, o continuare a visului în care neprevăzutul a purtat numele Danemarca în 1992 sau Grecia în 2004. Ca o simplă coincidenţă, la ediţia precedentă elenii i-au învins pe lusitani (gazdele) de două ori (în grupă şi în finală), iar acum ibericii pe ruşi (la fel, în grupă, dar apoi în semifinale). Citeste continuarea

Între săraci şi bogaţi, cele două mari categorii care există actualmente în Rusia postcomunistă, prăpastia este uriaşă. Pe de o parte, decesul comunismului a reuşit să arunce femeia rusă în hăul disperării, obligând-o să apeleze la consumul de droguri şi alcool, pe de altă parte s-a declanşat o masivă vânătoare de bărbaţi bogaţi, pentru asigurarea unui trai cât mai bun. Atât piaţa de droguri, cât şi cea a serviciilor prin care poţi învăţa cum să pui mâna pe un milionar au devenit două dintre marile afaceri din Rusia de azi. Uneori, lacrimile disperării se confundă, ele provenind atât din frica de închisoare, cât şi din teama că soţul milionar ar putea divorţa, lăsându-şi soţia efectiv pe drumuri. Frica şi suferinţa sunt locurile în care, deseori, săracii cu bogaţii se întâlnesc. Citeste continuarea

Undeva în adâncul pământului, sub dealurile cu viţă-de-vie din Vrancea, doarme un balaur cu şapte capete. Are coadă lungă, solzi, gheare şi dinţi de oţel. Când tresare, Vrancea se clatină uşor, când se întoarce de pe o parte pe alta se simte până la Dunăre, iar când se ridică şi se răsuceşte, tremură toată România, din Carpaţi, până la Marea Neagră. Citeste continuarea

Uneori, suntem de o sensibilitate împinsă la extrem. Pe noi nu ne poate atinge nimeni nici cu o floare, în schimb, tare ne mai place să-i luăm pe alţii în zeflemea. E un semn al complexelor de care nu reuşim să scăpăm. Citeste continuarea

„Nu m-am gândit să fiu un artist total. E ca şi când ţi se dă ocazia, se iveşte şansa să guşti dintr-o mâncare, să o descoperi, să-ţi placă, să înveţi să o faci… Nu m-am gândit de la început să fiu artist total şi e foarte greu să ajungi acolo, tind spre asta. Dar lucrurile se întrepătrund şi, la un anumit moment, îţi dai seama cât de mult te îmbogăţesc aceste experienţe scenice, unice în felul lor şi diferite. Acesta e cel mai mare câştig. Iar uneori, dacă găseşti un regizor deştept, poţi să le pui pe toate la un loc într-un context.“ Citeste continuarea

Când vine vorba despre politicieni, scriitorul şi editorialistul Mircea Mihăieş nu are milă. Taie în carne vie. Astfel: Videanu e dandy de Colentina, PSD-ul e la cheremul lui Ion Ilici Iliescu, iar lacheii săi se numesc Văcăroiu, Hrebenciuc sau Năstase, România e o ţară bolnavă, PNL e un partid de trădători sub Tăriceanu etc. Scrie virulent la adresa clasei politice autohtone, scrie cu patimă fiindcă un intelectual adevărat nu poate să se închidă într-un turn de fildeş şi să stea nepăsător la ceea ce se întâmplă în jur. Un interviu cu dl Mircea Mihăieş, vicepreşedintele Institutului Cultural Român. Citeste continuarea