„Gardienii de la închisoarea Guantanamo, din Cuba, ne ameninţau mereu că, dacă nu colaborăm şi nu le dăm informaţiile cerute, ne vor transfera în alte închisori, secrete, departe de ochii lumii şi unde se practică tor­tură adevărată. La început, am crezut că vor doar să ne sperie. Apoi am văzut că asta se şi întâmpla. într-o noapte ne-au luat şi ne-au urcat într-un avion. Eram 25 de deţinuţi. Cu ochelari negri la ochi, cu dopuri în urechi, cu nişte saci traşi pe cap şi legaţi cu cătuşe la mâini şi picioare. înainte de decolare, ne-au dat nişte pastile şi ne-au făcut injecţii, probabil pentru somn, deşi eu nu am adormit. Cred că am zburat câteva ore, nu ştiu exact. Presupun că am aterizat într-o bază mili­tară, pentru că ne-au preluat nişte soldaţi americani, după cât îi auzeam vorbind. Au asmuţit câinii pe noi şi i-au lăsat să ne muşte până la os. Sigur eram într-o altă ţară, poate undeva în Europa, pentru că era mult mai frig. Dar n-aş putea să vă spun unde anume, nu vedeam nimic şi auzeam foarte slab”. Citeste continuarea

Trei cazuri într-o singură poveste: un material special despre trei emigranţi români care şi au dorit să scrie literatura prin străinătăţuri: în Italia, în română sau în italiană (ori chiar în ambele. Trei destine diferite, trei oglinzi în care spiritul se priveşte: un eutanasiator, un asistent social şi un muncitor în fabrică. Flacăra este cea care vi-i prezintă aici, la noi. (M.G.)

Citeste continuarea

Cât de departe poate ajunge un om? Cât de limitaţi suntem, de fapt, de trupul în care ne petrecem existenţa terestră? Ce este durerea dincolo de un semnal de alarmă în compli­catul sistem de apărare al organismului uman? Sunt două moduri în care poţi răspunde la întrebările astea: fie te scufunzi adânc în bi­blioteca de filosofie, cu nişte tratate de medicină la îndemână, fie te arunci în ceea ce este, probabil, cel mai dur sport din lume – triatlonul IRONMAN. încearcă mai întâi să înoţi 3,8 km, apoi să par­curgi 180 km pe bicicletă şi, la sfârşit, de revenire, să alergi maratonul! Numai 42 km! Care îţi mai sunt limitele acum? Citeste continuarea

Asia de sud-est: junglă luxuriantă, temple budiste şi climă tropicală. Ar putea fi un paradis dacă extremele comportamentului uman n-ar fi împins această zonă a lumii pe calea unor regimuri totalitare, prea puţin propice pentru omenie. Vietnamul, Birmania, Laosul, Thailanda, Cambodgia se află în mica noastră zonă de interes. Vietnamul şi Laosul sunt ţări comuniste, amândouă foste colonii franceze. Birmania este o dictatură şi la putere se află junta militară; este ţara cele­brei Aung San Suu Kyi. Thailanda, o monarhie constituţională, este în prezent cea mai democratică ţară din regiune, o oază a libertăţilor de tot felul, către care se scurg azilanţii politici. Şi, în sfârşit, Cambodgia, actualmente o democraţie, în care procesul khmerilor roşii nu s-a încheiat încă, din care ei nu au dispărut şi unde, de la o zi la alta, se poate întâmpla orice. Un adevărat butoi cu pulbere, în ciuda aparent paşnicei capitale Phnom Penh, a templelor budiste ale ţării, printre care faimosul Angkor Vat ale cărui pietre străpung vertical verdele junglei. Destinaţie: versiunea contemporană a vechiului regat khmer, cu sângeroasa sa istorie a se­colului al XX-lea şi totodată farmecul său. Citeste continuarea

Căderile masive ale părului pun pe jar bărbaţii, dar mai ales femeile. Podoaba capilară ne dă prestanţă şi frumuseţe, iar pierderea ei, uneori ireversibilă, face dificilă, adesea, continuarea unei vieţi normale. în farmacii sunt o mulţime de loţiuni care ajută la refacerea părului na­tural. Unele mai eficiente, altele mai puţin încununate de succes. în paralel cu acestea, există o serie întreagă de tratamente cu produse naturale al căror rezultat, chiar dacă nu este vizibil imediat, se realizează cu brio în timp şi prezintă avantajul că nu are efecte adverse. Citeste continuarea

Interviu cu prof. univ. dr. Christoph Zielinski, directorul Departamentului de oncologie din cadrul Spitalului Universitar din Viena, presedintele The Central European Cooperative Oncology Group (CECOG)

Orice medic care este devotat profesiei lucrează 24 de ore pe zi. Oncologia este un caz particular, pentru că nu te poţi debarasa niciodată complet de gândul că eşti responsabil de o per­soană aflată în suferinţă.” Citeste continuarea

„La un moment dat, Moţu şi-a pus cotul sub cap şi a adormit brusc. Am stat aşa şi l-am vegheat mai bine de o oră”, este amintirea cea mai frumoasa despre Florian Pittiş pe care o are Vlad F. Vasiliu, directorul Teatrului dramatic Fani Tardini din Galaţi. Prieten cu Moţu încă din ’67, Vasiliu îşi aminteşte cu emoţie de regretatul artist, care era „un om cald, liniştit şi extrem de hotărât în tot ceea ce făcea”. La rândul său, Doru lonescu, realizator emisiuni TVR, îl evocă pe Moţu ca pe un om care rostea vorbe de duh memorabile, un idol pentru generaţii de români. Citeste continuarea

In 23 de ani de carieră sportivă la cel mai înalt nivel, Laura Badea are un palmares cu care puţini sportivi din lume se pot lăuda: 22 de medalii europene, mondiale şi olimpice, la acestea adăugându-se şi numeroasele titluri de campioană naţională şi câştigătoare a Cupei României. Vârful carierei Laurei Badea l-au reprezentat, fără doar şi poate, Jocurile Olimpice de la Atlanta (1996). După o semifi­nală de infarct, Laura devine campioană olimpică. Astăzi, frumoasa şi eleganta scri- meră activează în cadrul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) unde este directorul Departamentului de educaţie olimpică, sport şcolar şi universitar. Intr-adevăr, un model! Citeste continuarea

Paradoxal ori nu la prima vedere, cartea lui Gabriel Liiceanu nu e despre ură, ci despre dragoste. „Am văzut pe Dumnezeu către fată şi nu am murit”. Cam aşa e şi cu filosofia. Greu e să o vezi la fată şi să mai poţi trăi (la fel) după… Ştiu asta pentru că, măcar o vreme, am visat să ajung „filosof”. Deşi, dacă ne uităm bine, filosofii au parte de cele mai parcimonioase cronici la cărţile lor. Ele rămân atârnate în eternitate. Să fie contemplate, la rândul lor, numai de fata lui Dumnezeu.Care este, de altfel, nu întâmplător, şi miza unei secvente din cartea lui Liiceanu. Sau tranzitivitatea divinului. Ce miză glorioasă şi mănoasă! Citeste continuarea

HANNAH ARENDT& MARTIN HEIDEGGER Scrisori 1925-1975şi alte documente a apărut, in traducerea lui Cătălin Cioabă şi a Catrinelei Pleşu, cuprinzând corespon­denţa lui Heidegger cu Hannah Arendt. Relaţia lor a devenit mai mult decât o carte, acum mai degrabă o piesă de teatru, intitulată Hannah şi Martin, Traducerea unei cărţi prezentate anterior, Dincolo de bine şi de rău- Friedrich Nietzsche a fost făcută de Francisc Grunberg. Citeste continuarea