Am în faţa mea doi oameni pentru care lumea în care trăiesc nu mai e decât un colţ de infern, iar viaţa, cel mai sumbru blestem. Dure rea le-a înecat toată vlaga. Nu mai au nici un cuvânt de spus. Plânsul şi revolta le-au împietrit chipul. Şi au rămas aşa, cu privirea paralizată de suferinţă, o privire care îmi taie respiraţia. Ce mai vrei şi tu?, par să-mi spună după ce mi-au deschis uşa. Mi-e jenă de mine, de meseria asta a mea mizerabilă, de bocancii mei jegoşi cu care dau mereu buzna în viaţa unor amărâţi de oameni. Mi-e jenă şi aş vrea să plec. Privirea lor îmi dă brânci. Mă simt un impostor, un prefăcut, un nimeni. Deodată, de deasupra uşii se desprinde pânza neagră, de doliu. Alunecă uşor şi cade spre mine. Tresar, fac un pas înapoi. Femeia o prinde şi o agaţă la loc. Apoi, cu un glas răguşit, mă pofteşte în casă. Intru fără să zic nimic. Mi-e jenă chiar şi de banalul condoleanţe. Femeia mă pofteşte în sufragerie. Pe o măsuţă, la un televizor, Adrian Năstase povesteşte în faţa unui ciorchine de ziarişti umili cum stă treaba cu averea şi mătuşile lui. De-aici, din casa acestor oameni, toată trăncăneala asta e ca o rafală de flegme trase peste ochii românilor. Dar aici, în casa acestor oameni, nimeni nu mai aude nimic. Televizorul sună ca o clipoceală mocnită de ploaie. Citeste continuarea

Fractura de femur nu este atât un diagnostic, cât mai degrabă un eveni­ment în spatele căruia se pot ascunde o serie de drame umane. Fractura de femur reprezintă atât o problemă me­dicală cât şi una economică, socială şi morală. Este o problemă medicală fiindcă poate surveni la orice vârstă. Este o problemă economică pentru că necesită un efort financiar susţinut de îngrijire – atât în spital, cât şi după spi­talizare – la acestea adăugându-se şi pierderile cauzate de absenţa per­soanei de la locul de muncă, dacă aceasta este activă profesional, ceea ce o transformă într-o problemă socială. în plus, în cazul anumitor persoane fractura de femur poate duce la handi­cap fizic, persoana necesitând îngrijire la domiciliu toată viaţa. Este o pro­blemă morală, fiindcă de foarte multe ori societatea şi familia îi părăseşte pe bolnavii cu acest gen de afecţiune. Fracturile persoanelor nonagenare dau mortalitatea în 46% dintre cazuri (dintre care 10% în timpul spitalizării) şi morta­litate de 20-30% dintre cazuri pentru întreg lotul de persoane afectate de fracturi în primul an după traumatism. Citeste continuarea

Cum se poete face cariera le Ruşchita

Carierele de marmură Ruşchiţa (Cariera Veche-Gropan şi Cariera Nouă- din Dealul lui Ionel), situate în munţii Poiana Ruscăi la o altitudine de 800 de metri, cuprind cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare din România. Citeste continuarea

Dacă pentru marea majoritate a românilor, ca şi pentru majoritatea medicilor de la noi, apa sărăcită în deu­teriu este deocamdată o simplă curiozi­tate ce poate ar merita încercată, cu totul altceva se întâmplă în lumea prag­matică a economiei de piaţă de tip occi­dental. Astfel, în ultimii ani a apărut o cerere neaşteptat de mare dinspre Japonia. Asiaticele din pătura avută descopereau o nouă desfătare: îm­băierea în apă sărăcită în deuteriu. Plăcerea japonezelor amintind întrucât­va de obiceiurile Cleopatrei, combinând apa cumpărată de la Râmnicu Vâlcea cu diverse ierburi şi remedii naturale avea rolul de a opri îmbătrânirea epi­dermei. Că efectele au fost evidente stă dovadă cererea din ce în ce mai mare venită dinspre această piaţă. Astfel, Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice Râmnicu Vâlcea (Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea), unul dintre puţinii producători din lume, ajunsese deja de anul trecut la un export de 50 de tone de apă cu con­centraţia de 25 ppm deuteriu, o dată la trei luni. Această cerere se află în creştere, în pofida faptului că preţul unei astfel de băi variază între 1.000 şi 2.000 de dolari. Citeste continuarea

Vedete, antren, premii. George Arion, antrenorul de îngeri, face echipa: Hagi, căpitan. Alături, jucători din toate câmpurile artei, ştiinţei, manage­mentului. Până şi poza de grup are arhitectura ei. Filmul de prezentare al FLĂCĂRII,petrecere cu toată lumea. Pentru FLACĂRA, începutul numărătorii inverse: 5, 4, 3, 2, 1, Centenar. Pentru istorie, echipa anului 2005. Unele nominalizări rămân în cărţi şi pentru anul următor, aşa că nimeni nu trebuie să se supere. Citeste continuarea

Il pândesc leoparzii, în noapte. Nu e metaforă, e pe bune. După ce a fost fugărit de elefanţi. Şi a trecut prin malarie şi tot soiul de febre: tifoidă, galbenă, neagră. Apoi i s-a scu­fundat piroga în mijlocul Amazonului. Cu gândul la pira- nia, anaconda şi ţiparii electrici, a înotat până la mal. Ca aproape să se scufunde iar, anul trecut, în Atlanticul de Nord. în drum spre Groenlanda. Unde moartea i s-a arătat, prin frig, într-un iglu. Aşteptând câteva zile să treacă furtuna polară. Şi în Africa a fost frumos. Dar nu când a explodat motorul avionului în care se afla. Citeste continuarea

Am cunoscut; în anul 1990, un om aflat în ultimele zile ale existenţei. Un can­cer galopant; asemenea unui vierme nemilos şi neadormit, rodea neobosit zi şi noapte, pentru a-i curma fragilul fir al vieţii. De fapt, el nu mai era de mult un om în adevăratul sens al cuvântului, ci un morman grotesc de came putrezind de vie. Boala îl dezumanizase complet, morfina nu-şi mai făcea efectul. Privindu-I, nu vedeam decât un perisabil monument al durerii. Din când în când reuşea să-şi adune bruma de viaţă care mai palpita în el şi, cu un efort suprem, urla lung, animalic, implorând moartea să vină mai repede. Atunci m-am întrebat pen­tru prima oară de ce – dacă unul dintre principiile fundamentale ale democraţiei spune că e dreptul fiecăruia să decidă ce face cu viaţa lui, atâta timp cât nu afectează altă persoană – omului aceluia nu-i poate grăbi nimeni încetarea unor chinuri cumplite? Pentru că, fără îndoială, moartea ar fi fost pentru el o adevărată izbăvire. Citeste continuarea

Media de vârstă* 75 de ani. Au aerul unor pachiderme care se zbat fntr-o lume plclonii Aerul, la bătr âna|e» devine o peltea. Turiştii străini vin In România să fşi recu­pereze proprietatea imemorială a tinereţii lor. Vapoarele româneşti au un aer de epocă, dar fac bani buni din croazierele pe care le oferă europenilor cu dare de mână* Ii şi vazi: aproape nonagenari, incapabili să se tină mult timp pe nicinare. un fal de ala» fanţi cu fildeşul uitalfnaltă|ară. Sunt turiştii străini, germani, austrieci sau unguri, care fsi plimbă spleanuLfn croaziere pe Dunăre» cu vasele de lux româneşti. Aici e o lume exclusivistă: nu intră românii. Din cauza preţurilor. Dar şi din a subfnchiriatorilor. In total, o afacere da¹trai milioane da auro pa an» nu fnfntragimefn mâinile românilor» Citeste continuarea

Totul este din gheaţă. Pereţii, ferestrele, bolta. Patul în care dormi. Veioza şi noptiera, scaunele şi duşumeaua. Cred că şi iubita poate deveni din gheaţă. Dacă nu te porţi, mă-nţelegeţi, corespunzător. începând cu un whisky, de pildă, la bar. în pahare, cum altfel, din gheaţă. Evident că şi mesele sunt aşa. Apoi oamenii care le sculptează. Şi zidarii, în timp ce se opintesc Să taier cu joagărul, un lac îngheţat. Că mai au nevoie de „cărămizi”. Legate între ele cu un mortar cam ciudat. Zăpadă subţiată cu apă. Şi care, la atâtea grade minus, boc­nă se face. în timp ce mâinile muncitorilor înţepenesc Pe dălţi sau lopeţi. Iar viscolul îi îngroa­pă în zăpada aceea. Cu şantierul lor cu tot! Ca să nu îngheţe definitiv, îşi dau brânci unii alto­ra. Se tăvălesc prin nămeţi. Râd fără pricină. O înghiţitură de ţuică fiartă şi o iau de la capăt! Citeste continuarea

De la Amerom Canal 38/Prima TV, trecând prin Europa FM şi România Internaţional la Realitatea TV, Simona Bălănescu poate spune că a gustat din toate tainele televiziunii şi ale radioului, fiind, pe rând: crainică de televiziune, redactor prezentator meteo, prezentator de ştiri şi realizator de emisiuni. Niciodată nu a privit în trecut cu mânie, ci s-a îndreptat cu optimism spre viitor. In prezent, la 13.15, de luni până vineri, Simona Bălănescu intră în casele tele­spectatorilor prin Realitatea medicală, aducând în discuţie teme pe care le dezbate cu invitaţi de prestigiu din lumea medicală românească. Realizarea acestei emisiuni numai de un an şi jumătate încoace i-a adus deja două premii: unul din partea revistei Psihologia azi, la salonul de psihologie, şi celălalt – Premiul pentru excelenţă de la Medico La acestea se adaugă premiul APTR luat de către Simona împreună cu echipa Realitatea TV pentru cele mai bune jurnale de ştiri. Concluzia este evidentă: anul 2005 a fost pentru Simona un an excelent din punct de vedere profesional. Citeste continuarea