Lisabona e o metropolă pestriţă. Turişti din toate colţurile lumii, emigranţi de toate rasele, cerşetori insistenţi, negustori persuasivi, lume  diversă şi amestecată. Multe culori,  ceramică în modele  maure şi europene, mirosuri de peşte la grătar, bere  rece  în pahare micuţe  şi  cafea  tare  şi  aromată. Un univers ameţitor şi fascinant. Citeste continuarea

Rugină. Multă rugină. Pe bărci, macarale, nave, poduri, clădiri. Într-un anume fel, chiar şi în oameni. Când îşi plâng oraşul şi viata de altădată. Asta a fost prima mea impresie despre Sulina. Si chiar dacă mi-am dorit să nu conteze, conform zicalei, a rămas de bază. Răstignită între Dunăre şi Marea Neagră, în vremuri şi mai negre, una dintre porţile României e ruginită şi stă să cadă. Citeste continuarea

E vară şi o bere este întotdeauna binevenită. Să o bei (cu moderaţie, evident) de sete. Dar un muzeu al berii, poate fi o tentaţie? Putem asocia în vreun fel noţiunea eminamente culturală de muzeu, cu cea atât de frivolă de… bere? Aparent, greu, şi totuşi… Citeste continuarea

„Sema Parc”, zona Regie – Bucureşti. Două turnuri din sticlă şi oţel, pe numele lor „Riverview House” şi „Atrium House” contrastează puternic cu peisajul postindustrial al vechii fabrici de maşini „Semănătoarea” din dreapta râului Dâmboviţa. Citeste continuarea

22 aprilie 2007. Raluca Stroescu, manager de audit la „Ernst&Young” în vârstă de 31 de ani, a fost găsită moartă în locuinţa ei. Avea calcula­torul deschis si nişte dosare de serviciu în braţe. Sub presiunea unor deadline-uri, tânăra a muncit, aproape non-stop, luni de zile, de dimineaţa până noaptea târziu, fără week-end-uri şi sărbători legale. Era aproape un schelet, cântărea sub 40 de kilograme. Atunci s-a vorbit şi s-a scris, pentru prima oară în România, despre „moarte prin prea multă muncă”. Şi, evident, toată lumea arăta cu dege­tul spre multinaţionale. Citeste continuarea