404 Not Found

Mafioţii din România nu au amestecat niciodată crima cu escrocheriile financiare. O spune chiar procurorul general. Ceva crime, clasificate de presă ca fiind „în stil mafiot”, au mai fost. Unele comise de mafia chinezească – vezi chinezul din geamantan – altele, între clanurile ţigăneşti, dar în fapt bătăi şi reglări de conturi care au dus la lovituri cauzatoare de moarte. Primul care a împletit cele două infracţiuni majore, înşelăciunea şi omorul, este Sergiu Băhăian. Supranumit „omul cu o mie de feţe”, Băhăian se află în prezent în arest preventiv, în baza a două mandate, unul pentru înşelăciune, altul pentru instigare la omor, şi este considerat nevinovat, până la sentinţa finală. Citeste continuarea

Niciodată în ultimii 20 de ani, deciziile Curţii Constituţionale nu au influenţat atât de mult viaţa ţării, ca anul trecut. Niciodată magistraţilor în robă roşie nu li s-a cerut de către Parlament şi Preşedinţie, de atât de multe ori într-un singur an, să decidă asupra unor situaţii vitale pentru România. Deciziile celor nouă judecători de la Curte au schimbat faţa ţării. Citeste continuarea

În 1922, Lenin considera filmul drept cea mai importantă artă, poate pentru că mai mult decât oricare dintre celelalte şase, filmul este în mod natural predispus la propagandă: este foarte accesibil şi popular, face ca orice poveste să devină credibilă, poate genera deopotrivă raţionamente, dar mai ales emoţii. Citeste continuarea

Vorbeam cu un prieten despre mersul treburilor lumii, karma omenirii. El remarca, pe bună dreptate, că toate marile civilizaţii au dispărut. Inca, Maya, civilizaţia egipteană, sumeriană, romană. Civilizaţia indiană şi cea iudaică au rămas, dar nu sunt la ora actuală într-o perioadă de înflorire. Singura mare civilizaţie anterioară cu forţă în prezent este cea chineză. Citeste continuarea

Filantropica (2002, regia Nae Caranfil) este, cu siguranţă, alături de Cu mâinile curate (1972, regia Sergiu Nicolaescu – „Nu trageţi, dom Semaca, sunt eu Lăscărică!“) cel mai popular film al său. Celebra scenă în care Mircea Diaconu cere 3.000 de dolari, a făcut, mulţumită internetului, înconjurul lumii româneşti. Aici Gheorghe Dinică este Pavel Puiuţ, cel care îi dă replică lui Diaconu, în rolul Ovidiu: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!“ Citeste continuarea

– Jos! Toată lumea culcat!

Ultimii vizitatori ai Muzeului de Artă din Stockholm sunt îngroziţi de spaimă. Paznicul la tâmpla căruia este aţintit un revolver e mort de frică şi, de mai departe, reverberând puternic de-a lungul coridoarelor de marmură, se aud strigăte disperate. Welcome! Tocmai are loc unul dintre cele mai spectaculoase heist-uri din istoria artei. Citeste continuarea

După eşecul previziunilor despre sfârşitul lumii la final de mileniu, teoriile apocaliptice cunosc acum un adevărat reviriment legat de anul 2012. Tot mai multe argumente converg spre concluzia că, la sfârşitul acelui an, mai precis pe data de 21 decembrie 2012, ceva cu totul neaşteptat şi şocant se va întâmpla cu noi şi cu planeta noastră. Citeste continuarea

Gripa porcină a ucis şi în România. Primul bolnav care a decedat era din Rădăuţi. El a fost urmat de alte cinci decese cauzate de virusul AH1N1. Pacienţii sufereau de obezitate şi afecţiuni ale inimii, virusul gripei noi instalându-şe aşadar într-un mediu slăbit din punctul de vedere al imunităţii. Citeste continuarea

Fiecare român are propria părere despre regii şi preşedinţii care au condus România de la Carol încoace. Pe unii dintre cei trecuţi la cele veşnice, istoria i-a aşezat deja în ramă. Alţii, precum Carol al II-lea sau Ceauşescu, aşteaptă încă verdictul posterităţii. Cel mai greu de cântărit sunt cei încă în viaţă: Mihai I, Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Citeste continuarea

Cu şapte luni înainte de Revoluţia din decembrie 1989, Emil Cioran s-a întâlnit, la Paris, cu scriitorul craiovean Ion Deaconescu, directorul Academiei Internaţionale Mihai Eminescu. Întâlnirea cu pricina s-a lăsat cu un interviu-fluviu, de vreo 60 de pagini, publicat în volumul Dacă m-aş fi aruncat în Sena, Editura Europa, Craiova, 2000. Prin amabilitatea poetului Constantin Preda, care a negociat cu autorul cărţii, Flacăra vă prezintă un fragment incendiar din convorbirea celor doi. Avem, aşadar, un Cioran inedit. Dar tot de pe culmile! Şi tot ale disperării! Citeste continuarea