Dacă Unirea Principatelor, serbată la Iaşi, a fost presărată cu huiduieli şi invective la adresa autorităţilor, pe fondul recalculării pensiilor, în Capitală, la Muzeul Ţăranului Român s-a realizat Unirea cea din bucate. Produse tradiţionale din cele două provincii istorice – Moldova şi Ţara Românească – şi-au dat întâlnire aici şi au încercat să convingă bucureştenii că mâncarea bună, autentic româ­nească, este sănătoasă, gustoasă şi la un preţ corect, după cum au susţinut la unison micii producători participanţi la târg. Citeste continuarea

În luna martie revista Flacăra va găzdui o serie de articole pe tema fenomenului discriminării, redactate de către studenţii Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza, din Iaşi. Proiectul, la care suntem parteneri, se desfăşoară în cadrul campaniei Comisiei Europene Pentru Diver­sitate. Împotriva Discriminării şi îşi propune să atragă atenţia tinerilor şi, în mod special, viitorilor jurnalişti asupra problematicilor discriminării şi diversităţii. Citeste continuarea

UNICEF România a iniţiat, în perioada 15 decembrie 2010-15 ianuarie 2011, prima sa campanie de strângere de fonduri online – Viitorul copiilor începe la şcoală, pentru pre­venirea abandonului şcolar.

Campania a debutat pe microsite-ul www.sustineunicef.ro, în cadrul căruia sunt prezentate poveştile unor copii vulnerabili, dornici să ajungă la şcoală şi să participe activ la procesul de învăţare, precum şi un formular online care să faciliteze donaţiile, indiferent de sumă. Citeste continuarea

Şase morţi şi 12 răniţi, printre care o mem­bră a Congresului american, împuşcată în cap şi aflată în stare critică la ora redactării acestor rânduri. Un dement cu o armă, probabil şi un complice. Gabrielle Giffords, membră a Came­rei Reprezentanţilor, care se afla la o întâlnire cu alegătorii, a fost supusă mai multor inter­venţii chirurgicale. Nici o motivaţie aparentă a măcelului, doar o postare pe o reţea de sociali­zare, în care suspectul principal (Jared Lee Loughner, arestat la locul atacului, 22 de ani) îşi ia la revedere de la prieteni şi le cere iertare. Printre victime se numără un judecător federal şi o fetiţă în vârstă de nouă ani.

ntrarea României în spaţiul Schengen (despre care prea puţini români ştiu cu ce se mănâncă) pare să se amâne. Dacă va fi vorba de câteva luni, aşa cum de asemenea e probabil, uriaşa zarvă care s-a stârnit e cumva bizară. Pentru NATO ne-au amâ­nat cu cinci ani şi nu s-a agitat nimeni! Oricum, preventiv, preşedintele Traian Băsescu şi-a asumat deja responsabilitatea politică a întârzierii. Tot preventiv, restul clasei politice (Guvern, Parlament, partide) nu şi-a asumat nimic. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat: „Demisionez fără nici un fel de problemă, dacă eu sunt considerat vinovat pentru Schengen”. Remarcaţi: „dacă” şi „considerat”.

O ştire de senzaţie a trecut neobservată, aşa cum se întâmplă cu majoritatea informaţiilor realmente importante, mai ales dacă sunt – hor- ribile dictu! – pozitive: Dacia a vândut anul tre­cut numai în Franţa peste 100.000 de maşini, adică de trei ori mai mult decât în România. Poate că ar fi momentul, măcar acum, după 21 de ani de haos, să ne oprim o clipă din cearta pe kilometrii de autostradă şi să ne-ntrebăm: Oare ce ştim să facem cel mai bine? Două, cinci, zece produse. Şi să le facem numai pe acelea! Pe vre­muri, în Neckerman apăreau biblioteca Bonanza şi salamul de Sibiu.

Cum în dosarul Elodia nu s-a mai adăugat de mult nici o informaţie-bombă, pentru presă drama de la Cernavodă a venit ca un balon de oxigen. Sinucidere sau crimă, mort sau dispărut, complici sau criminali indepen­denţi, căutări în apa îngheţată, cadavre în şifonier, un copil traumatizat psihic, o mărtu­risire neaşteptată, zeci de întrebări fără răs­puns – n-a lipsit nimic. Printr-o spectaculoasă coincidenţă, după o săptămână de investi­gaţii, breaking news şi talk-show-uri, s-a-nchis pentru un an podul rutier de la Cernavodă! Degeaba zic autorităţile că e vorba de o con­solidare programată de mult, conspiraţioniştii ştiu că există o legătură!

S-a stins din viaţă Marin Constantin, „ta­tăl” Madrigalul-ui, corul-fenomen creat în 1963, care a uimit lumea decenii de-a rândul şi despre care s-a spus că a atins perfecţiu­nea. Muzician, compozitor, dirijor, specialist în muzica renascentistă, cântul gregorian si baroc, ca si în muzica tradiţională româneas­că. Mai puţin se ştie că a fost asistent la Fa­cultatea de Filosofie din Bucureşti (!) sau că şi fiul său, Ion Marin, este dirijor, în Austria. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul con­cert, până la concertul de adio din 1999, a con­dus Madrigal-ul în peste 3.500 de concerte în toată lumea, cucerind numeroase premii si distincţii, inclusiv titlul de „Goodwill Am­basador UNESCO”, „Omul Internaţional al Anului” (de trei ori), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod”, Ordinul Naţional „Serviciul Cre­dincios” în grad de Mare Ofiţer.

August 2000, bombă într-un pasaj subteran, 12 morţi, 150 de răniţi. Februarie 2001, explozie într-o staţie de metrou, 20 de răniţi. Octombrie 2002, 50 de terorişti iau 900 de ostatici într-un teatru. 130 de morţi. Decembrie 2003. Un sinu­cigaş se aruncă în aer în centrul Moscovei. Şase morţi, 14 răniţi. Februarie 2004. Atac sinucigaş într-un tren în drum spre capitala rusă. 41 de morţi, 250 de răniţi. August 2004. Explozie la o gură de metrou. Zece morţi, 50 de răniţi. August 2006. Explozie într-o piaţă. 14 morţi, 61 de răniţi. Noiembrie 2009. Atentat asupra unui tren plecat din Moscova. 28 de morţi, 95 de răniţi. Martie 2010. Două femei cecene se arun­că în aer într-o staţie de metrou. 40 de morţi, 90 de răniţi. Ianuarie 2011. Atentat pe aeroportul Domodedovo din Moscova. 35 de morţi, peste 130 de răniţi.

Recunosc, am fost sa vad ce-i cu acest eveniment dintr-o curiozitate „naturală”. Ca si cum as merge la Zoo. Sau, vorba unui organizator al festivalului, la circ. Chiar să vrei, nu poţi altfel, pentru că societatea ne-a inoculat puternic diferenţa între noi şi ei. În acest sens, a fi deţinut, adică „puşcăriaş”, impune o distanţă, o reţinere. Şi poate o jenă, dacă te afli prea aproape. Iar teatrul te obligă la această apropiere. Vorbisem cu ofiţerul de presă al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Johanna Camelia Popescu, să-i vedem pe actori înaintea spectacolelor, la Teatrul Nottara, locul unde a avut loc festivalul. În cele trei zile de spectacole s-a repetat permanent, de dimineaţă până seară, pentru ca deţinuţii să se familiarizeze cu locul. Citeste continuarea