Preşedintele Traian Băsescu a făcut o vizită în Covasna care a stârnit querela. Dincolo de eternele pretenţii & visul de autonomie al maghiarilor din Ţinutul Secuiesc, ceea ce a stârnit văpaia a fost declaraţia lui Băsescu prin care UDMR era indicat drept principalul responsabil al situaţiei economice precare din Harghita şi Covasna. „Constituţia nu va permite autonomia teritorială“, a spus Traian Băsescu, făcând trimitere la calitatea României de „stat unitar“. Ce a urmat, a fost numai în consecinţa acestei întâmplări: miniştri ai guvernului român urmau să se prezinte în secuime, localnicii trebuiau să prezinte proiecte concrete – şi nu studii de fezabilitate, autorităţile locale s-au pus şi ele în mişcare. Mai dregând, un pic, din busuioc, Băsescu a spus că „îşi doreşte un parteneriat cu UDMR“. Şi că va fi desemnat un reprezentant al uniunii respective a maghiarilor care va primi funcţie de consilier prezidenţial cu rang de ministru. Citeste continuarea

Tumorile tubului digestiv reprezintă o problemă medicală foar­te importantă din cauza  frecvenţei lor relativ mari şi, mai ales, din cauza gravităţii lor, în special a celor maligne, a cancerelor digestive. Conform statisticilor, frecvenţa can­ce­re­lor digestive este, în medie, de 28% la bărbaţi şi de 20% la femei, din totalul îmbolnăvirilor de cancer, iar incidenţa maximă a cancerelor digestive este de obicei peste vârsta de 50 de ani. Depistarea din timp a acestor tumori poate însemna o şansă de vindecare de care orice pacient trebuie să be­ne­ficieze. Ne-am adresat dlui prof. dr. Ştefan Neagu, şeful Cli­nicii de Chirurgie II de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, pentru a ne lămuri ­asupra acestor probleme de sănătate Citeste continuarea

În anii ’70 sau ’80, elevii, adolescenţii şi tinerii, amatori de muzică blues, folk, rock, jazz sau pop erau vânaţi peste tot. În şcoli, părul elevilor era măsurat cu şublerul. Profesorii trebuiau să facă nişte controale dure, iar băieţii prinşi cu părul legat la spate sau dat cu  sirop de zahăr pentru a li se lipi de cap erau duşi cu forţa la frizer. Umiliţi. Fetele purtau părul scurt sau împletit în cozi, plus pamblică obligatorie. Uniforma bleumarin, ciorapi de bumbac mercerizat care lăsau genunchi dizgraţioşi, pantofi băieţeşti fără toc. Pentru orice abatere erai sancţionat dur. Puteai rămâne repetent şi erai adus în vizorul organizaţiei de partid sau UTC pentru sfidarea normelor socialiste şi pentru atitudine duşmănoasă faţă de regim. Copiii nu ştiau altceva şi majoritatea ne subordonam de frică. Citeste continuarea

Când intri în cabinetul Mariei Radu, peisajul, în sine, pare un prim pas spre vindecare. Icoane, cărţi de specialitate, cristale, canapele confortabile, plante exotice, în culori aprinse, de o frumuseţe nepământeană. Gazda, însă, nu se bucură de aceeaşi privelişte. Pentru că ea priveşte altfel, pur şi simplu. Şi mai ales altceva. E, aşa, un fel de deformaţie profesională. Când am intrat eu pe uşă, de pildă, nu a văzut o femeie înfofolită, că era ger, şi cu părul vâlvoi, că mai bătea şi vântul. A văzut doar o aură. Citeste continuarea

De visele frumoase şi curajoase ale anilor studenţiei se alege rapid praful şi pulberea în momentul în care cei mai buni studenţi hotărăsc să pună umărul la urnirea înainte a României. Intrând în domeniul cercetării ştiinţifice, tinerii cercetători dau piept cu salariile mizere, cu  nepotismul, birocraţia şi lipsa de respect. După ani de încercări disperate de a lupta împotriva valului, majoritatea aleg Occidentul, echivalentul respectului, salariilor merituoase şi recunoaşterii publice. România trăieşte azi bine-i meritata penurie de inteligenţă. Citeste continuarea

Am aterizat în India la nici 24 de ore de la atacurile teroriste din Bombay. Nu puteai să nu te laşi acaparat de exotismul şi frumuseţea locurilor, însă  nu am încetat să trag cu un ochi la canalele tv şi presa locală pentru a urmări firul evenimentelor. Spuneţi-i defect profesional (eram în vacanţă, totuşi), sau ziceţi-i spirit de autoapărare. Dacă un nebun se gândeşte să arunce cu o grenadă şi în hotelul în care stăm, că are patru stele? Sau poate are alergie la europeni… Dacă e atac, măcar să ştiu şi eu ceva. Citeste continuarea

Ricordo Inuky are doar trei ani. Trăieşte în staţiunea Kongola, în nordul Namibiei. Ambii părinţi s-au îmbolnăvit de malarie şi au murit imediat după naşterea sa. Ricordo a rămas în grija celor trei frăţiori care au doar câţiva ani în plus faţă de el. Una dintre bunici i-a primit în curtea minusculă din jurul colibei sale, curte care le oferă un timid adăpost de nisip. Dacă astăzi Ricordo şi fraţii săi trăiesc, miracolul se datorează misionarilor şi voluntarilor ajunşi în această parte a Africii. Citeste continuarea

Noiembrie 2008, Fostul ministru administrativ al Sănătăţii este ucis şi Japonia întreagă dă în paranoia terorismului, amintindu-şi de temuta sectă Aum. În aceeaşi lună, însă, japonezii îşi dau seama cât de ridicoli sunt. Ciuperca atomică a terorii este un balon de spumă. Nu Aum se afla de data aceasta la sursa isteriei naţionale, ci… un patruped. Citeste continuarea

Într-o zi, un grup de reporteri americani au venit în România  să caute Castelul Dracula. Alexandru Misiuga  le-a făcut o schiţă şi i-a trimis, nu la Dracula, dar în praznic la ruda lui cea mai apropiată. Totuşi, a reţinut: Bram Stoker. Citeste continuarea

Guvern confuz, fără comunicare, format din două forţe politice care nu au nimic în comun, nu au interese comune, care, cel puţin acum, nu pare să funcţioneze. Două plăci turnante care se gripează una în contact cu cealaltă, gata să se şunteze reciproc, susceptibile din cale-afară. Gata să facă un rău în grădina celeilalte decât, mai degrabă, să pară a putea construi ceva împreună. Citeste continuarea