jarryd soma buy soma teoremas da soma e do produto no cálculo de probabilidades

ambiente definicion psicologia ambien 10mg buy ambien Peoria

can you take depakote and ambien together buy ambien online ambien usa today

soma zgheib buy soma chinese restaurants soma san francisco

dog valium panting diazepam 5mg can you take valium and zoloft

pas d'effet avec xanax xanax price best generic xanax 1mg

dextroamphetamine vs provigil buy modafinil side effects of provigil weight loss

tramadol advantages buy tramadol what is tramadol called in uk

shokugeki no soma 66 bahasa indonesia buy soma mexican soma sf

karachi roche valium buy generic valium para que sirve la valium

Archive for October, 2009

Andreea Raicu, imaginea celei mai vândute şampanii din Europa

October 15th, 2009, com Comenteaza

Şampanie de lux desfăcută printr-o tehnică folosită în perioada napoleoniană, vedete care mai de care, veşminte elegante şi mult stil. Acestea au fost ingredientele petrecerii din clubul Crush din Mamaia, din luna august, când a avut loc evenimentul de lansare a conceptului de sabrage  al şampaniei G.H. MUMM Cordon Rouge. Citeste continuarea

4,548 afisari

Oana Andoni, obsedată de ştiri

October 15th, 2009, com Un comentariu

„Mi-a plăcut întotdeauna să fiu în mijlocul evenimentelor importante, să fiu aproape de viaţa reală, să trăiesc alături de oameni bucuriile şi necazurile lor. Viaţa într-o redacţie de ştiri este o provocare permanentă, tot timpul te aşteaptă ceva nou, nu ai cum să te plictiseşti.“ Citeste continuarea

5,091 afisari

Oedip și manelele

October 10th, 2009, com 22 comentarii

Între 30 august și 26 septembrie s-a desfășurat o nouă ediție a Festivalului și concursului internațional „George Enescu“

În București, dar și în alte orașe ale țării – Brașov, Cluj, Iași, Sibiu –, în sălile de concert au fost prezente mari orchestre ale lumii și interpreți care au încântat un public numeros. Trupe de operă și balet faimoase au evoluat în fața unor spectatori avizați și dornici să se bucure de reprezentații la cel mai înalt nivel artistic. Citeste continuarea

14,803 afisari

Gáspár Bíró: „Românii vizitează Ungaria mai ales pentru staţiunile dotate cu aquaparc“

October 10th, 2009, com Comenteaza

O veche reclamă spunea cu ceva ani în urmă: nu contează mărimea, ci contează isteţimea, nu contează că eşti mic, dacă te pricepi un pic. Ei bine, Ungaria nu este o ţară mare, nu are munţi sau mare, dar are un turism foarte bine dezvoltat, o Capitală cu o arhitectură de invidiat şi oferă servicii turistice de calitate la preţuri rezonabile care fac din ea o destinaţie turistică mult ­râvnită. Mulţi turişti români merg adesea la vecinii noştri spre a petrece câteva zile libere la Budapesta, Lacul Balaton, Gyula, Sziget etc. Din punct de vedere turistic Ungaria ne-a luat-o mult înainte, chiar dacă  şi din partea ungară există interes turistic pentru România, iar turiştii maghiari apreciază munţii României, Delta, mânăstirile din Moldova. Care este secretul acestei reuşite l-am aflat de la Gáspár Bíró, Şef Birou Internaţional Network (Oficiului de Turism al Ungariei), în interviul următor. Citeste continuarea

3,330 afisari

Film: Călătoria lui Gruber

October 10th, 2009, com 4 comentarii

Scenariul filmului porneşte de la trecerea lui Curzio Malparte, pe atunci corespondent de război al ziarului Corriere della Sera, prin Iaşi. El este primul care, în romanul său Kaputt, a scris despre masacrarea populaţiei evreieşti a oraşului. Afectat fiind de o alergie puternică, Malparte îl caută pe Iosef Gruber, medic evreu. Cum populaţia evreiască fusese deportată sau masacrată, căutările lui sunt „îngreunate“. Filmul lui Radu Gabrea foloseşte această căutare pentru a ne arăta ce s-a întĂmplat cu evreii din oraş. Citeste continuarea

5,126 afisari

Film: Iubire la New York

October 10th, 2009, com 3 comentarii

Un Closer simplificat şi mai sincer

De ce ar trebui să vedem Iubire la New York? Pentru că este ultimul film în care joacă Joaquin Phoenix, talentatul actor din Walk the Line. Pentru că muzica este de asemenea bună (Hooverphonic). Citeste continuarea

4,684 afisari

G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei

October 10th, 2009, com 6 comentarii

Un pui american: mic şi pricăjit, dar pompat cu steroizi (efecte speciale)

Lumea trebuie salvată din nou de către un „adevărat“ erou american. Antagonistul este, de această dată (aproape ca de fiecare dată) un personaj cu un accent englez exotic, scoţian. Fiecare moment este folosit pentru a ni se înfăţişa o megastructură, de obicei sub pământ, sau pentru a distruge un monument istoric celebru, aşa cum este Turnul Eiffel. Printre aceste momente de exuberanţă vizuală se găseşte şi un tânăr soldat american cu inima pură şi confratele lui negru, care este, inevitabil, amuzant. Citeste continuarea

6,952 afisari

Film: Ticăloşi fără glorie

October 10th, 2009, com 7 comentarii

Filmul ca revanşă

Banda aparte alcătuită de Quentin Tarantino pentru acest film reuşeşte să dea lovitura. O mână de evrei americani cu spirit revanşard le aplică naziştilor tratamentul pe care aceştia, la rândul lor, îl administrau evreilor din Europa. Tratamentul brutal – scalpări precum cele ale apaşilor, desfigurări făcute cu bâta de baseball, tatuări – are ca efect inducerea terorii în rândul soldaţilor germani. Trupa îi tatua pe cei pe care îi lăsau să plece cu o zvastică pe frunte, procedeu asemănător imprimării cu steaua lui David pe hainele şi locuinţele evreilor. În această istorie alternativă, călăii devin victime. Citeste continuarea

5,860 afisari

Bucureştiul, cu o octavă mai sus

October 10th, 2009, com 2 comentarii

Este un Festival fantastic, uimitor, poate cel mai impresionant din întreaga lume!  Nu am mai găsit adunate o astfel de calitate dar şi o  asemenea cantitate, atâtea orchestre excepţionale, muzicieni minunaţi, mari dirijori, artişti fenomenali  perindându-se într-o singură lună în acelaşi oraş !!! Nu am mai întîlnit aşa ceva! Sunt uimit de ceea ce au reuşit aceşti oameni să realizeze aici! – sunt cuvintele  violonistului Julian Rachlin rostite pe postul naţional de radio şi care cuprind în ele esenţa bine percepută a mesajului pe care, prin această aproape demonstrativă desfăşurare de forţe muzicale, România încearcă să îl transmită lumii întregi.

Desfăşurat în prima săptămână, şi Concursul a fost parcă mai spectaculos ca oricând.  Marii câştigători la cele trei secţiuni, vioară, pian şi compoziţie (partituri simfonice şi partituri camerale, separat) au fost violonistul polonez Jaroslaw Nadrzycki, pianistul kazah Amir Tebenikhin şi compozitorii  chinezi Lan-Cheen Lam (Hong Kong) şi Qian Shen-Yin.I-am putut asculta într-o gală minunată la Ateneul Român.

În aproape o lună, festivalul a desfăşurat în Bucureşti în jur de 175 de evenimente diverse, de la apariţiile timide dar pline de  farmec ale tinerilor muzicieni pe scena din Piaţa Festivalului până la concertele simfonice cu participarea unor orchestre, ansambluri camerale, solişti şi dirijori de primă mărime. Încerc o sinteză fără pretenţie de ierarhie valorică absolută. Un singur om nu poate fi peste tot, iar memoria păstrează selectiv, după repere numai de ea ştiute, impresiile cele mai puternice. La Sala Mare a Palatului am ascultat cu încântare Royal Philharmonic Orchestra avându-i la pupitru, pe rând, pe Charles Dutoit (splendide Tablourile dintr-o expoziţie) şi pe Horia Andreescu (impresionant în  Simfonia nr. 3 de Saint Saëns), orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg condusă de Yuri Temirkanov (nu am mai auzit o Patetica ceaikovskiană de acelaşi nivel!) şi Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam (Am auzit parcă prima oară  Eroica de Beethoven, mărturisea criticul muzical Elena Zottoviceanu!). Numai cei care au fost în sala Ateneului Român la concertele de la miezul nopţii  vor putea păstra în memorie frumuseţea cu totul aparte a evoluţiilor formaţiilor Il Giardino Armonico, Les Arts  Florissants, Orchestra de cameră din Lausanne cu  pianistul Christian Zacharias în dubla ipostază de solist şi dirijor. Am regretat nespus renunţarea  Marthei Argerich la concertul de la Bucureşti, ne-am bucurat însă la fel de mult de revenirea în Sala Mare a Palatului a violonistului-minune  Nigel Kennedy într-un concert de Beethoven ce va rămâne  de legendă. Impecabil stilistic a fost şi americanul Joshua Bell cu  versiunea sa atât de franceză a Simfoniei spaniole de Lalo şi dacă vorbim despre puritate stilistică nu trebuie să îl uităm pe pianistul Nikolai Luganski cu „al său“ Concert nr. 4  de acelaşi Ludwig van. Cu drag l-am aplaudat pe „al nostru“ Aurelian Octav Popa în Concertul pentru clarinet de Coopland şi, cu acelaşi drag, îl aşteptam pe „al nostru“ Marin Cazacu, în ultima zi de festival (încă în desfăşurare la data încheierii acestei ediţii a revistei), alături de orchestra de cameră a Filarmonicii din München condusă de un alt român, Lorenz Năsturică Herschcowici.

Dintre spectacolele de operă şi balet am fost sincer impresionată de Oedip-ul enescian care a deschis sobru Festivalul într-o coproducţie Théâtre du Capitole de Toulouse – Opera Naţională Bucureşti, cu Oleg Caetani la pupitru şi Franck Ferrari în rolul titular.  Unic, Baletul din Monte Carlo cu La Belle în coregrafia lui J.Ch. Maillot! Impresionant şi salutar demersul artistic social din proiectul Pasărea de foc. Cât despre serile de jazz (şi nu  numai), adunate sub ideea teme clasice în prelucrări moderne, specialiştii spun că Uri Caine a fost, până acum, cel mai bun. Iar după demonstraţia din Sinphonia de Beriot, aşteptăm cu nerăbdare seara  ­Swingle Singers. Ne pregătim palmele pentru Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze  condusă de Mariss Jansons şi pentru Orchestre de la Suisse Romande  cu Marek Janowski la pupitru, care au închis festivalul, sâmbătă, 26 septembrie.

foto Agerpres

3,710 afisari

Gabriel Predoi: „Avem cea mai modernă clinică veterinară din ţară“

October 5th, 2009, com 29 comentarii

Interviu cu prof. univ. dr. Gabriel Predoi, decanul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti.

În 1856, dr. Carol Davila, general de armată, medic, a fondat în Bucureşti prima şcoală de medicină din ţările balcanice care avea şi cursuri din domeniul bolilor animalelor – Şcoala pentru învăţătură veterinară. Ea s-a transformat apoi în Şcoala Superioară de Medicină Veterinară ale cărei porţi s-au deschis la 15 mai 1861, ca şcoală de sine stătătoare, cu profesori formaţi la marile şcoli de medicină veterinară de la Lyon, Viena sau Alfort. În 1921 ea a devenit Facultatea de Medicină Veterinară, iar în 1948 devine parte a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Prestigiul său o recomandă şi astăzi printre cele mai bune facultăţi de profil din Europa. Citeste continuarea

27,103 afisari