În toamna anului trecut, tocmai întors din Egipt, un prieten m-a convocat la „o senzaţională“: „În Sinai, mai exact pe lângă Mânăstirea Sf. Ecaterina, trăieşte un trib de beduini de origine română!“ Hai, că s-a ţăcănit şi ăsta, mi-am zis, de vreme ce a început să vadă beduini, eschimoşi, mâine-poimâine canibali de prin jungla amazoniană, toţi, evident, de origine română. „Şi cum ţi-ai dat seama de asta? Aveau arborat tricolorul pe cămile?“, am dat-o pe glumă. El nu şi nu, că e treabă serioasă: „Geabelii ăştia, că aşa se numesc, sunt diferiţi de celelalte triburi de beduini. Spun că strămoşii lor au venit de la Dunăre, înţeleg multe cuvinte din limba noastră, deşi n-o vorbesc, evident, sunt arabizaţi complet. Călugării mi-au spus că în arhiva mânăstirii există şi documente despre povestea asta“. Da, începe să pară interesant. Aşa că, iată-mă în Sinai, spre a mă întâlni cu fraţii noştri, beduinii! Citeste continuarea

Un copil de trei ani, chel, cu burtica sfârtecată de operaţii. Obosit de citostatice, speriat de bau-bau-ul numit chimioterapie. Cu o tumoare abdominală care se vedea şi cu ochiul liber, sub forma unei umflături. Şi care i-a măcinat tot organismul. Până la metastază osoasă, cea mai gravă formă de cancer. Îngroziţi, părinţii şi-au vândut apartamentul de patru camere. S-au înghesuit într-o garsonieră, ca să aibă bani pentru tratament. Între drumurile la Fundeni, biserici, rugăciuni şi crize de disperare, au aflat că bioenergoterapeutul Tiberiu Molnar „lucrează” pe cancere. Şi că rezultatele sunt de-a dreptul senzaţionale. „Nu mai aveam ce pierde, aşa că am încercat”, povesteşte Vasile, tatăl băiatului. Citeste continuarea

Ramona Bădescu este mai mult decât o actriţă. Este o ambasadoarea românilor în Italia, un om care demon­strează poporului italian că românii sunt altfel decât au lăsat ultimele eveni­mente din peninsulă să se înţeleagă despre România. Ea susţine cu tărie imi­granţii români care muncesc şi îşi văd de ale lor. „Mă zbat să redeschid la Roma o biserică ortodoxă, care ne-a fost dată de către Papa. Am diverse întâlniri la Vatican, în acest sens. Consider că în situaţii de criză şi de nemulţumire, oamenii pot găsi alinare prin credinţă”, crede Ramona Bădescu. Citeste continuarea

„în ţara asta, dacă vrei să faci un lucru bun, te aşteaptă o armată de mori de vânt. Asta e concluzia tristă a sufletului meu. Spitalul creştin Chrstiana, pentru care am muncit pe brânci, împreună cu soţul meu, ani în şir, a fost ajutat de autorităţi să dispară. Era un spital pentru săraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam şi asistenţă spirituală, lucrau şi măicuţe alături de personalul medical. La noi s-a tratat, printre alţii, şi Petre Ţuţea. Dar nu s-au lăsat până nu ne-au închis!” Citeste continuarea

„Gardienii de la închisoarea Guantanamo, din Cuba, ne ameninţau mereu că, dacă nu colaborăm şi nu le dăm informaţiile cerute, ne vor transfera în alte închisori, secrete, departe de ochii lumii şi unde se practică tor­tură adevărată. La început, am crezut că vor doar să ne sperie. Apoi am văzut că asta se şi întâmpla. într-o noapte ne-au luat şi ne-au urcat într-un avion. Eram 25 de deţinuţi. Cu ochelari negri la ochi, cu dopuri în urechi, cu nişte saci traşi pe cap şi legaţi cu cătuşe la mâini şi picioare. înainte de decolare, ne-au dat nişte pastile şi ne-au făcut injecţii, probabil pentru somn, deşi eu nu am adormit. Cred că am zburat câteva ore, nu ştiu exact. Presupun că am aterizat într-o bază mili­tară, pentru că ne-au preluat nişte soldaţi americani, după cât îi auzeam vorbind. Au asmuţit câinii pe noi şi i-au lăsat să ne muşte până la os. Sigur eram într-o altă ţară, poate undeva în Europa, pentru că era mult mai frig. Dar n-aş putea să vă spun unde anume, nu vedeam nimic şi auzeam foarte slab”. Citeste continuarea

De vreme ce există cărţi, filme, muzică şi inter­net, n-ai să vezi o zonă din lumea asta care să-mi fie total străină. Sigur că ador călătoriile pe bune, dar nici cele imaginare nu sunt de lepădat. Confruntarea dintre un loc „constru­it” de mine, din sursele amintite, şi locul real, dacă am norocul să-l vizitez, îmi este cel mai frumos dintre jocurile posibile. Uneori câştig detaşat, alteori pierd „la greu”. Dar nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu total paralelă cu subiectul. Şi să nu am ce compara. Până luna trecută, în Benidorm! Citeste continuarea

Aţi văzut vreodată un „ecograf” cu ochii albaştri? Dar un „laser” care zâmbeşte? blând şi încurajator, în timp ce taie în tumori? Ferească Dumnezeu să aveţi nevoie, dar e bine de ştiut că există.într-un cabinet de pe Calea Victoriei. Unde mii de oameni spun că şi-au recăpătat sănătatea. Chiar dacă unii dintre ei erau, deja, cu un picior în groapă. „Aparatul” de diagnostic, tratament şi vindecare se numeşte Elena Truţă. Maestru internaţional în bioenergie. Şi maestru reiki, karuna reiki, shambala, ascension. Apoi maestru în preoţia lui Melchisedec. Un fel de doctor în terapii complementare, mai pe înţelesul nostru. Sau, şi mai simplu, un vindecător cu har. Citeste continuarea

Clienţii de duminică ai restaurantului La Scaletta, din zona Traian, sunt de-a dreptul contrariaţi. Bucătarul care învârte blaturile de pizza, chiar sub ochii lor, seamănă leit cu Americanu, din serialul Pro TV La bloc. Treacă de la ei, poate nu văd bine! Posibil de foame, aşa că îşi comandă ceva. Măi, să fie, chelnerul e la fel! Leit Americanu, mă rog, mai nou Bebe, din serialul Gaşca, difuzat de Kanal D. Şi, când colo, chiar aşa! Restaurantul este afacerea actorului Emil Mitrache. Şi dacă e patron, face tot ce vrea. Ca să meargă lucrurile bine, nu de alta. Uneori găteşte, serveşte la masă, se ocupă de aprovizionare, ba chiar şi de livrare la domiciliu, pentru comenzile telefonice. Evident că toate aceste „roluri” se încheie cu aplauze şi autografe. Citeste continuarea

Amalia tocmai a sărbătorit, cu “sampafnia” cea mai bună din lume, respectiv laptele mamei, başca o grămadă de jucării, împlinirea respectabilei vârste de patru luni. Imbrăcată ca o prinţesă, a ieşit apoi pentru plimbarea de după-amiază, în Parcul Naţional, din Bucureşti. Intr-o caleaşcă sub formă de cărucior, „trasă” de tataie. Şi monitorizată atent de „serviciul de pază şi protecţie maternă”. Pentru primul interviu din viaţa ei, a fost admirabilă. Cu un gângurit şi un zâmbet, ne-a lămurit cum stau lucrurile. Chiar dacă Amalia nu ştie, încă, are ceva în plus faţă de majoritatea bebeluşilor de seama ei. Un „depozit” de sănătate,într-o „bancă” din Slovacia. Dacă, Doamne-fereşte, în viaţă va avea «Se-a face cu boli foarte grave, vreo 70 la număr, vindecarea îi este asigurată. Simplu, apelând la rezerva ei de sănătate. La „piesele de scimb”. Adică la miraculoasele celule stem. Pe care părinţii au avut grijă să i le recolteze, la naştere. Citeste continuarea

Hotelurile de lux din Halkidi­ki au pus mână de la mână, sub „bagheta” Asociaţiei ho­telierilor şi a Aegean Airlines,şi au invitat presa din Bucu­reşti într-un info-trip de cinci stele. In ideea că ar fi cazul ca românii să se integreze şi în turismul european propus de peninsula grecească. Şi care înseamnă cu totul altceva decât hotelurile modeste şi plaja înghesuită din Parallia Katerini, staţiunea invadată, în ultimii ani, de ai noştri, ca brazii. Din motive de preţuri rezonabile, evident. Citeste continuarea