Luni, 19 martie,  2012, ora 8.02, Toulouse,  Franța: în  fața   unei   școli   evreiești,  „Ozar  Hatorah“, oprește un tânăr  aflat pe un scuter. În mână  are o armă. Deschide focul  asupra  celor  care  așteptau în stația autobuzului școlar. Străduța din fața școlii e plină  de mașini ale părinților. Citeste continuarea

La 9 Mai 1877, după  cinci secole de luptă  cu otomanii și de rezistență opusă  celorlalte imperii  care   tânjeau  după   teritoriile noastre,  se proclama  independența României,  Mihail Kogălniceanu declarând  în Parlament că suntem „dezlegați de legăturile cu Înalta Poartă și prin urmare (…) suntem națiune de sine stătătoare“. Citeste continuarea

Iarna cruntă şi schimbarea Guvernului au lăsat repede în umbră un eveniment naţional şi istoric de mari proporţii: depopularea ţării. Mai exact, conform recensământului din 2011, în 10 ani România a pierdut 12% dintre locuitori. Nu, n-au murit, Doamne fereşte, deşi nici la raportul natalitate mortalitate nu stăm bine (1% faţă de 1,2%). Doar au plecat spre alte zări, de soare pline. Implicaţiile sunt mult mai complexe decât ar părea la prima vedere. Citeste continuarea

Am intrat în 2012. La mulţi ani! Dacă o fi posibil… Sunteţi bine, sănătoşi? Ştiţi ce an este acesta, da? De data asta nu mai e vorba despre calcule cabalistice, în care se înmulţeşte numărul trompetelor cu cel al cailor de foc şi se scade numărul psalmilor din Apocalipsă, eventual repetitiv, până iese 1000 sau 2000, că, ştiţi, din două-trei numere se poate obţine orice. De data asta avem profeţii la punct fix. Citeste continuarea

Ani de zile, întrebarea „Cine-a tras în noi după 22?” a rămas fără  răspuns. Era   vorba   despre   ziua    în   care Ceaușescu a fugit și dictatura a căzut. Dacă până atunci era explicabil  că au existat morți și răniți, pentru că,  nu-i așa?, regimul se lupta să nu fie răsturnat, după 22 decembrie cine și mai ales de ce ar fi tras în civili, generând o baie de sânge? Citeste continuarea

Cică Marx,  anticipând scindarea Germaniei, a lăsat câte o moştenire  separată:  pentru  RDG  „Manifestul“  şi  pentru  RFG. „Capitalul“… La sfârşitul anilor ’80 s-a ales praful de „Manifest“, după ce şi el transformase în praf şi pulbere o jumătate de lume. După 20 de ani se pare că nici „Capitalul“ nu se simte prea bine. Citeste continuarea

Atât de mic şi atât de puternic. Nu-l putem vedea, dar ne poate schimba via]a într-o frac]iune de secundă. E micro, dar poate provoca dezastre macro. Atomul. Prieten sau dusman? Printr-o stranie conjunctură, am ajuns să ne temem de uti­lizarea lui „pasnică” mai mult decât de cea militară. Citeste continuarea

Înainte de revoluţie era simplu. Diferenţa de standard dintre un român mediu şi un „grangur” era nesemnificativă. Nu numai că acesta din urmă câştiga doar de câteva ori mai mult, dar nici nu prea avea pe ce să-şi cheltuiască banii. Ia să-şi fi tras un Ferrari! N-ajungea nici până la colţ înainte să fie săltat. Azi, distanţele între nivelul minim de trai şi cel maxim sunt uriaşe iar frustrarea e pe potrivă. Si totuşi, cât sunt de bogaţi bogaţii noştri şi cât suntem noi, ceilalţi, de săraci? Citeste continuarea