404 Not Found

LOVE STORY CU HANNAH & MARTIN

Cartea (apărută şi ea la Editura HUMANI- TAS), care închide în sine corespondenţa lui Martin Heidegger cu Hannah Arendt, mai are cel puţin un personaj ilustru, Edmund Husserl. De curând, tot la Editura HUMANITAS, a apărut volumul I din Cercetări logice, Prolegomene la logica pură. Despre ambele cărţi, acum împreună. Citeste continuarea

Da, vestea ar fi că Revista Flacăra se apropie de cota 10.000 de exemplare vândute. Nu a atins-o încă, dar e pe aproape şi, după cum duce trendul, o va atinge în câteva luni, ba chiar o va depăşi. Pentru un lunar, şi încă pentru unul care nu vinde senzaţii ieftine, nu e chiar rău. Targetul meu (personal) e de 15.000 vândute, din 20.000 tipărite – dar, sincer, m-aş mulţumi (şi) cu 12.000. Deocamdată. Nimeni nu e mulţumit decât pentru moment. Citeste continuarea

„Cei ce au bani mănâncă mai mulţi caltaboşi – şi-atât”, s-ar putea spune, parafrazând un celebru vers al lui Mircea Dinescu. Nu, nu traficând voturi. Nu, nu traficând speranţe. Nu, nu traficând droguri, arme albe (sau negre), ci traficând… palincă. Şi caltaboşi. Citeste continuarea

Cine e cel mai puternic om al planetei? în nici un caz George Bush. Bush e un dezastru. Ce a făcut Bush e complet idiot. Sigur, nu singur, ci cu arma­ta sa de consilieri. Să intri în Irak, fără o motivaţie efectivă, transparentă, iar acum o lună, la mijlocul lunii septembrie 2007, să anunţi că suni retragerea, este incalificabil. Citeste continuarea

Paradoxal ori nu la prima vedere, cartea lui Gabriel Liiceanu nu e despre ură, ci despre dragoste. „Am văzut pe Dumnezeu către fată şi nu am murit”. Cam aşa e şi cu filosofia. Greu e să o vezi la fată şi să mai poţi trăi (la fel) după… Ştiu asta pentru că, măcar o vreme, am visat să ajung „filosof”. Deşi, dacă ne uităm bine, filosofii au parte de cele mai parcimonioase cronici la cărţile lor. Ele rămân atârnate în eternitate. Să fie contemplate, la rândul lor, numai de fata lui Dumnezeu.Care este, de altfel, nu întâmplător, şi miza unei secvente din cartea lui Liiceanu. Sau tranzitivitatea divinului. Ce miză glorioasă şi mănoasă! Citeste continuarea

HANNAH ARENDT& MARTIN HEIDEGGER Scrisori 1925-1975şi alte documente a apărut, in traducerea lui Cătălin Cioabă şi a Catrinelei Pleşu, cuprinzând corespon­denţa lui Heidegger cu Hannah Arendt. Relaţia lor a devenit mai mult decât o carte, acum mai degrabă o piesă de teatru, intitulată Hannah şi Martin, Traducerea unei cărţi prezentate anterior, Dincolo de bine şi de rău- Friedrich Nietzsche a fost făcută de Francisc Grunberg. Citeste continuarea

O cursă pentru Patriarhia României nu vezi în fiecare zi. Ca şi alegerea Papei, ea se întâmplă o dată la zece, douăzeci sau chiar treizeci de ani, foarte rar se repetă în deceniul în care a mai avut loc o alegere. Şi stăruie aici nişte concluzii de tras. în primul rând, eu am rămas cu ceva stupoare pe buze: cum de, ştiind că e pasibil de oarece acuze dinspre partea CNSAS, Bartolomeu Anania a acceptat să candideze? Cum suntem o ţară în care totul/toate transpiră, era de aşteptat ca Sinodul să audă totuşi, discret, ceva vorbe de la CNSAS, pe firul scurt al unor scurgeri – şi să spună: dacă îl alegem pe Anania, s-ar putea să avem o problemă. Aşa că, mai bine, au evitat o nouă querelă… Analizând, totuşi, candidaţii şi direcţiile, cred că e mai bine că alegerea a fost Daniel. Citeste continuarea

Cine n-a auzit de Stonehenge? Dar că în Malta ar exista temple megalitice de (aproximativ) aceea[i generatie ştie, probabil, mult mai putină lume. Templele megalitice din Malta au, însă, întreaga „reţetă” pentru a atrage turişti cu ghiotu­ra: sacrificii, deocamdată animale (nu au fost probate şi sacrificii umane), vechime, lucrări ştiinţifice care lansează cele mai vii speculaţii asupra construcţiei lor. Un stanycu adevărat de senzaţie pe care Flacămvi-l oferă in exclusivitate:am fost acolo şi am văzut pentru dumneavoastră! Citeste continuarea

Nici n-am ştiut, vreodată, că ne tragem din cumani. Nici nu mi-am în­chipuit. Mâine, o să aflăm că ne tragem din pecenegi. Istoria glisează sub ochii noştri. Eu, unul, mi-am închipuit, întotdeauna, că ne tragem din gu­gumani. Pen’ că gugumanii sunt peste tot. Mari farsori, mari gugumani. Noi, românii, ne tragem din farsori. Nu dăn cumani şi pecenegi. Nu dăn Decebal & Traian s.r.l. Păi, dacă te uiţi, pă oriunde, numa’ gugumani, fră- ţioare! Numa’ şi numa’ dăn ăştia. Care ştie or nu prea ştie limba română. Adicătelea pot să pronunţe corect Bordei, dar nu şi almanahe. Oricum, almanahe sună aşa, puţin, a dandanache. Citeste continuarea

FLACĂRA a intrat în posesia notelor regizorului Cristian Mungiu către juriul de la Cannes. Se obişnuieşte ca un regizor să-şi însoţească filmul cu asemenea note care sunt oficiale. Ele au acompaniat pelicula şi au contribuit, decisiv, la succesul filmului. Este un document pe care vi-l prezentăm pentru prima oară în presa românească, de aceea l-am tratat ca pe o reală captură. Când am primit, din Franţa, notele, pe care începem să le reproducem chiar pe pagina din dreapta a acestui spread, citindu-le, amînţeles că ele nu sunt doar sim­ple însemnări făcute în grabă, pe colţul mesei, cum se spune. Nu. Ele au o anume rele­vanţă. Dau seamă despre cum a fost conceput scenariul filmului. Despre trama pe care fil­mul o subîntinde. Despre selectarea şi calitatea actorilor, cât şi despre cum au fost anume aleşi actorii peliculei. Desprecum se poateturna un film care se referă la o epocă/perioadă revolută şi dificultăţile întâmpinate. Citeste continuarea