Nu este uşor să fii astăzi preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR). Toată lumea aşteaptă la Jocurile Olimpice găzduite de China succese la fel de mari ca în ediţiile precedente. Greu. Aproape imposibil. Octavian Morariu (47 de ani) visează însă frumos. Nu se teme de competiţia din spatele Marelui Zid deşi crede că va fi dificil de păstrat locul 14, cucerit la Atena, în clasamentul pe medalii. Citeste continuarea

Hala veche de la Piaţa Unirii. O stradă în pantă din cartierul Uranus. O coadă la zahăr (vă mai amintiţi de cozile la alimente?). Oameni îngheţaţi de frig călărind un autobuz arhiplin, pe viscol. Demolarea bisericii Sf. Vineri. Construirea Casei Poporului. O bătrânică îşi îngrijeşte trandafirii. O mamă cu un cărucior de copil este surprinsă de o ploaie torenţială de vară. Strada Al. Donici mângâiată de razele unui soare de octombrie. Imagini sumbre, imagini gingaşe dintr-un Bucureşti trecut prin Epocă de Aur, marca Nicolae Ceauşescu. Imagini dintr-o altă viaţă trăită şi imortalizată de Andrei Pandele, artistul fotograf care a avut curajul să declanşeze aparatul foto în timpul celor mai negri ani de dictatură ceauşistă smulgându-le mărturii într-un album intitulat Fotografii interzise şi imagini personale. Citeste continuarea

Summit-ul NATO a fost unul dintre cele mai mediatizate evenimente consumate în România de după ‘89. Dincolo de summit în sine, dezbătut mai mult decât generos pe toate canalele media autohtone şi străine (deşi aici trebuie precizat faptul că media internaţională a evitat cât a putut referirile la România, axându-se exclusiv pe relatarea evenimentului în sine), mai există o faţetă a Summit-ului NATO, şi anume cea din spatele reflectoarelor, din culise. Citeste continuarea

SUMMIT-UL ŞI MAIDANEZII

Evenimentul politic al primei săptămâni din luna trecută este, de fapt, evenimentul lunii, care este, de fapt, evenimentul anului: summit-ul. El a făcut din România un fel de hall of fame. A făcut să defileze p-acilea lume bună, subţire, dând mai mult fond formelor româneşti, balcanice etc. Al doilea caz care a ţinut capul de afiş a fost cel al românului Claudiu Daniel Crulic, mort după un maraton de greva foamei. „Seismul Crulic“ a dus la schimbarea ministrului de Externe Adrian Cioroianu şi a adus în primul fotoliu al diplomaţiei româneşti pe diplomatul de carieră Lazăr Comănescu. Citeste continuarea

Ca să n-avem vorbe, vă spun de la început. Nu le prea am cu transpersonalul. Cu metoda respiraţiei holotropice, nici atât. Dar mă fascinează mărturiile celor care au trecut prin ea. Căutători ai sinelui. Exploratori ai stării de conştiinţă lărgită. Când, aici fiind, treci, totuşi, dincolo. În stările acelea greu de crezut, de descris, de numit. Citeste continuarea

„Asta este o poveste veche. Pe care unii încă o mai cred. Se spune că tabloul (e vorba despre Naşterea Mântuitorului, n.a.) a fost distrus sau pierdut în timpul unui cutremur lângă Napoli. A mai fost văzut de cel puţin două ori de atunci. Şi există nenumărate mărturii referitoare la existenţa lui şi la rolurile pe care le-a jucat de-a lungul timpului. Se spune că a ajuns chiar la Johannesburg ca garanţie pentru un transport de diamante“. Gaj sau nu, oricum, povestea e fascinantă. Iar eu, unul, sunt mare amator de poveşti. Căci din poveşti se încropesc cărţile. Numai chestiile astea îmi umblau prin cap atunci când, de la Piaţa Romană, am apucat-o pe strada din spatele cinematografului Patria, să-mi cumpăr bilet pentru Malta. Unde începe aventura. Citeste continuarea

În timp ce, la începutul secolului trecut, în Statele Unite existau deja megalopolisuri, oraşele Orientului Îndepărtat nu impresionau decât prin aspectul lor exotic. Astăzi, unele dintre acestea au devenit la rândul lor metropole, extinzându-se fabulos atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Cifrele grăiesc de la sine. Shanghai – 13,5 milioane de locuitori, Tokyo – 12 milioane, Bangkok şi Manila – câte 10 milioane. Kuala Lumpur, Malaezia – cea mai înaltă clădire din lume până în 2004: Turnurile Gemene Petronas – 452 de metri. Taipei, Taiwan – cea mai înaltă clădire din lume în prezent: Taipei 101 – peste o jumătate de kilometru. Iar noul mileniu promite noi recorduri. Citeste continuarea

Într-un context politic tensionat, la mijlocul lui ianuarie, preşedintele Traian Băsescu îi cerea lui Teodor Meleşcanu, ministru interimar la Justiţie, să dispună declanşarea procedurilor legale pentru trimiterea în judecată a opt foşti sau actuali miniştri. Lista conţinea opt nume, inclusiv doi foşti miniştri de Justiţie (Chiuariu şi Babiuc), era adresată unui interimar la Justiţie, şi venea după o aprigă dispută pe marginea chestiunii „răspunderii ministeriale”, dispută rămasă şi acum nesoluţionată. Una peste alta, momentul era fără precedent. Citeste continuarea

Ceea ce astăzi numim „Teoria conspiraţiei” a apărut, în mod paradoxal, nu în întunecatul şi misteriosul Ev Mediu, ci în timpurile Reformei; s-a amplificat în „Secolul luminilor”, pentru a deveni materie primă mediatică în industrializatul secol XIX şi un bun de larg consum cu folosinţe multiple în sofisticatul secol XX. Funcţie de moda epocii, de evenimentele curente şi de interesele unora continuăm să fim serviţi implacabil cu un meniu diversificat de teorii conspiraţioniste, asortat pe gustul tuturor. Citeste continuarea

Luna trecută a fost dominată de dueluri mediatice. De preludiile îndelunge ale campaniei electorale „pe locale“. De consecinţele crizei financiare ipotecare care s-a generalizat/internaţionalizat, adică unda de şoc s-a răspândit (şi) în cele mai mici micelii, a făcut cercuri largi pe apele şi oceanele lumii. Şi, la o emisiune, am auzit şi o bună întrebare: ce ne-am face dacă n-ar fi presa? Citeste continuarea